De același autor
Anunţul Parchetului General privind trimiterea în judecată a lui Horațiu Potra, Eugen Sechila și alți mercenari din gruparea lui Potra sub acuzații de tentativă de lovitură de stat prin violenţă – un plan B, la care au recurs după anularea alegerilor -, publicarea în spaţiul public a rechizitoriului şi declaraţiile procurorului general al României au fost urmate de multe ore de tăcere din partea altfel extrem de vocalului vârf al „suveranismului” românesc. Imediat după aceea, nu a existat nicio reacţie nici din partea lui Călin Georgescu, nici de la vârful AUR, SOS, POT ori al Partidului Patrioților Români, iar dinspre fermele de boți și troli cu care lucrează reacțiile au fost foarte anemice. Părea că se așteaptă un punctaj la care să-şi alinieze mesajele. Primele reacţii au apărut abia spre finalul zilei, coordonate în încercarea de aruncare în derizoriu a rechizitoriului şi pe (auto)martirizare.
Aruncarea în derizoriu a anchetei Parchetului General – cel mai grav caz monitorizat în ultimii 35 de ani, cum îl descrie procurorul general Alex Florenţa – are mai multe obiective. Primul este „spălarea” imaginii publice a fostului candidat prorus Călin Georgescu şi a grupării care l-a sprijinit, acuzaţi de tentativă de lovitură de stat. Al doilea obiectiv este discreditarea Justiţiei şi erodarea încrederii publice în actul de justiţie, astfel creând duşmani imaginari pentru a-şi justifica discursul privind necesitatea schimbării totale a „sistemului”. În paralel, propaganda lucrează la martirizarea lui Georgescu, prezentat şi (auto)prezentat ca victimă a unui mecanism dintr-un stat care, li se repetă obsesiv susţinătorilor, nu mai este democraţie şi, prin ricoşeu, la victimizarea celor care îi susţin cauza.
George Simion, liderul AUR, a ieşit seara târziu cu o înregistrare pe reţelele sociale în care instiga la mişcări de protest la uşa Poliţiei, unde a doua zi urma să se prezinte Călin Georgescu pentru controlul judiciar, spunând că acestuia i s-a „inventat complicitate la tentativă de lovitură de stat” şi că va fi „executat ritualic, umilit”. Nu a uitat să repete minciuna, devenită laitmotiv în discursurile „suveraniştilor”, „România nu mai este democraţie, e oficial lucrul ăsta” şi să profite de context pentru a se automartiriza: „Oricând putem fi asasinaţi”.
Călin Georgescu a urmat, a doua zi, o linie similară de discurs, unul delirant, automartirizant, cu accese de grandomanie, în care se compara ba, declarat, cu Donald Trump, ba, insinuat, cu Isus Hristos, vândut nu de un Iuda, ci de milioane de Iuda. A spus că de vină pentru inculparea lui este „oligarhia globalist-soroşistă”, apoi a afirmat că dosarul lui e o copie a celui lui Donald Trump. „Oligarhia globalist-soroşistă recurge la justiţie pe care o instrumentalizează asemenea unui glonţ”, a spus. Scopul? Înlăturarea sa. Doar pentru că... e omul care nu vrea decât „să redea poporului român ţara înapoi”. Apoi, pozând în martir, a declamat: „Voi plăti chiar şi cu preţul glonţului”.
Printre avocaţii susţinători ai cauzei georgiste se vorbeşte despre „dosarul acoperirii anulării alegerilor”, în care faptele „sunt descrise execrabil” şi se afirmă că „Georgescu nu are legătură cu niciun rus”. Nici aici nu lipseşte componenta automartirizantă: „Mă tem pentru securitatea mea juridică”, spune o avocată, subliniind afirmaţia-marotă a „suveraniştilor” / antioccidentalilor / proruşilor: „Suntem în dictatură”. În dictatura în care regimul dictatorial este acuzat şi înjurat nonstop, în public...
În presa arondată zonei „suveraniste”, acelaşi discurs. Cea mai elocventă, poate, pentru reprezentarea cauzei, portavocea „televiziunii poporului” – la care este lustruit zi de zi soclul „preşedintelui ales Călin Georgescu” –, s-a pronunţat şi ea în privinţa rechizitoriului: „caricatură” şi „mizeria lui Iacob”, cu referire la Marius Iacob, unul dintre procurorii care au instrumentat dosarul.
Sigur, din peisaj nu putea lipsi vocea Kremlinului. Cea oficială. La aproape 24 de ore după ce procurorul general a declarat că România a fost ținta unor campanii hibrid de amploare în contextul alegerilor din 2024, acuzând „o coordonare din partea unui actor statal străin” – cu referire, e limpede, la Rusia –, Moscova a transmis, prin vocea purtătorului de cuvânt, Dmitri Peskov, că respinge acuzele privind ingerinţa în alegerile prezidenţiale.
Prin minciuni livrate zi de zi, prin falsă victimizare, prin acuze nefondate la adresa instituţiilor statului, se induce în rândul populaţiei confuzie, neîncredere în autorităţi, în instituţii, în statul în forma lui actuală - unii, împinşi în letargie civică, alţii, incitaţi la ură -, se generează, apoi se întreţin tensiuni şi se încearcă o deviere a societăţii spre anomie. Este exact ceea ce urmăreşte Rusia: o disoluţie a statului (actuala democraţie prooccidentală) cauzată din interior, prin propriii săi oameni. Apoi, o „schimbare totală”. O „uriaşă cotitură”, cum promitea Călin Georgescu în programul de preşedinte. Ceea ce ar putea echivala cu scoaterea României de pe traiectoria euroatlantică şi repunerea ei în sfera de influenţă a Rusiei.
