Alegerile din Italia: anotimpul schimbărilor

Potrivit unui exit poll prezentat de Sky TG – 24, coaliţia de stânga condusă de Pier Luigi Bersani se află pe primul loc după alegerile parlamentare din Italia, cu 34,5% din voturi, în timp ce coaliţia de dreapta a lui Silvio Berlusconi a obţinut 29%.

Alegerile parlamentare din 24-25 februarie 2013 vin într-un moment destul de delicat pentru societatea italiană. Ele au loc după 20 de ani de schimbări profunde în felul în care se face politică în Peninsulă. Experții în științe po­li­ti­ce, sociale și comunicare pun aceste schim­bări pe seama lui Silvio Berlusconi, care a per­sonalizat până la extrem felul de a face po­li­tică în Italia.

Campania electorală a fost una plină de sur­prize: după o perioadă de guvern tehnocrat condus de către Mario Monti, profesor de eco­nomie la Universitatea Bocconi din Milano, vic­toria părea clară: se deschidea calea unei întoarceri a stângii socialiste. Jocul a fost însă mai complicat.

Surpriza cea mai mare a acestor alegeri este Bep­pe Grillo, comic genovez, cu a sa mișcare politică „Movimento 5 Stelle“. Grillo a reuşit să adune în jurul său o masă importantă de ti­neri care, pierzându-şi încrederea în politica tra­dițională, se regăsesc în această nouă for­maţiune.

La această situație se adaugă întoarcerea lui Silvio Berlusconi, „cel mai mare om de spec­tacol al politicii italiene“, cum îl numeşte re­gizorul Roberto Faenza. Însoţit de faima ne­plăcută a afacerilor sale controversate şi a scan­dalurilor sexuale (în particular, Ruby­Gate), Berlusconi s-a prezentat în toate emisiunile televizate, chiar şi în cele mai incomode, pre­cum Anno Zero, emisiunea lui Michele San­toro, moderator aflat de ani de zile în conflict cu fostul premier.

„Indecizia“ este cuvântul de ordine al acestor alegeri, înaintea cărora sondajele au crescut şi au coborât ca bursa financiară în timpuri de criză.

Dincolo de rezultatele efective ale scrutinului, este evident că extremele care au dominat mai bine de 20 de ani viața politică italiană tind către dezmembrare.

Pe lângă neîncrederea în instituțiile politice și indignarea tot mai mare care se exprimă în manifestații de stradă, devine clar că italienii sunt în căutarea unor sinteze culturale şi de participare care să dea răspunsuri reale pro­blemelor crizei economice, politice şi morale din Peninsulă. Acestea sunt condițiile care umflă velele formaţiunii politice „Movimento 5 Stelle“. Scenariile ce se referă la rezultatele electorale ale lui Grillo ocupă o parte im­por­tantă a dezbaterilor și, se crede, și a viitoarei politici interne italiene.

Dar care sunt caracteristicile campaniei ce toc­mai s-a încheiat?

Din punct de vedere stilistic, a fost cea mai mediatizată campanie italiană. Paradoxal, am putea afirma că alegerile s-au jucat la te­le­vi­ziune. Confruntări, dezbateri, monologuri, to­tul s-a desfășurat în studiourile TV: până și non­prezențele (ca aceea a lui Grillo, care îi amenință cu expulzarea din partid pe cei care acceptă să participe la emisiuni) sunt am­pli­ficate de megafonul variilor forme de dis­tri­bu­ție televizată (generalistă, pe net, pe cablu, pe satelit etc.). Aceleași spectacole şi decla­rații TV devin şi mai puternice din momentul în care Twitter şi Facebook declanșează par­ticiparea la festivalul dezbaterii politice, în ce­le mai multe cazuri plecând chiar de la per­for­manţele televizate.

Se poate observa un circuit nu întotdeauna pozitiv între news media şi TV, în care fiecare mediu îl citează pe celălalt, alimentând o co­municare construită pe referințe reciproce, dar tocmai de aceea din ce în ce mai departe de aspirațiile și de problemele reale ale oa­menilor. E posibil ca aspectul autoreferențial al acestei forme de comunicare să fi influ­ențat înstrăinarea pe care cetățenii italieni au simțit-o în raport cu agenda politică. Poate fi şi aceasta o explicație a redusei participări la urne, cu 7% mai puțin decât la alegerile din 2008.

Din punctul de vedere al conţinutului, are drep­tate Eugenio Scalfari, care amintește Ita­liei şi unei părți consistente a Europei că este nevoie de politică pentru a contracara anti­politica. Climatul electoral italian demon­strea­ză că avem nevoie mai mult decât ori­când de politică, aceea „bună“, făcută de oa­meni pen­tru a aduce beneficii oamenilor. Avem nevoie de o politică bazată pe o viziune sănătoasă a binelui comun, un proiect de so­cietate care să poată reda încrederea în vii­tor.

MIHAELA GAVRILĂ, cercetător şi profesor la Universitatea Sapienza din Roma

CORESPONDENŢĂ DIN ITALIA