Ce rămâne în urma primei dezbateri oficiale? Discursul lui Trump e profund emoțional, destul de sărac în detalii concrete de politici publice, reușind doar câteva lovituri importante pentru mobilizarea propriul electorat: chestiunea marilor acorduri comerciale, retragerea din Irak, tratatul cu Iranul. De departe, însă, Hillary Clinton a dominat dezbaterea nu doar stilistic, prin prezența prezidențială, dar l-a forțat pe Trump să intre în defensivă pe subiecte deloc favorabile: raportarea taxelor, cyberwarfare, susținerea războiului din Irak, certificatul de naștere al lui Obama și, nu în ultimul rând, Alicia Machado. Prin aceasta din urmă, o fostă Miss Univers cu origini latino, poreclită de Trump „Miss Piggy" și „Miss Housekeeping", Clinton a amorsat furtuna perfectă care va domina toată săptămâna, expunând temperamentul și lipsa de empatie a candidatului republican. La capitolul empatie merită să revedem și poziția lui Trump față de aliați.
În iulie, într-un interviu maraton acordat lui David Sanger de la New York Times, Trump a dat câteva răspunsuri memorabile pentru un potențial comandant suprem. La întrebarea dacă America sub o administrație Trump ar veni în ajutorul statelor baltice în cazul în care Rusia le-ar invada, candidatul republican a dat răspunsul standard că nu vrea să îi spună în avans lui Putin ce ar face, precizând totuși că „avem multe state membre care nu își plătesc facturile". Cu alte cuvinte, aproape că a condiționat aplicarea Articolului 5 de statutul de bun platnic, de a se afla la zi cu angajamentele față de Alianță. Este un tip de discurs pe care l-a reluat în dezbaterea cu Clinton și care îi poate încuraja pe marii revizioniști ai momentului să testeze realitatea și credibilitatea garanțiilor de securitate oferite de Washington. Sigur, efortul în Alianță a fost mereu inegal, dezechilibrat inclusiv în vremea Războiului Rece, dar asta nu a fost un motiv pentru America să-și abandoneze aliații. Virtuțile alianțelor de apărare colectivă menite să descurajeze războiul dintre marile puteri, protejându-i pe cei slabi, merg dincolo de măsuratorile strict contabile preferate de Trump. Pe fond, însă, candidatul republican „exagerează" costurile directe, maximizându-le pe cele de oportunitate, uitând însă de benefeciile tangibile pe care le luăm de-a gata, ca fiind naturale: „o lume în care Japonia și Coreea de Sud nu au dezvoltat arme nucleare, o lume în care China nu a simțit că are opțiunea utilizării puterii militare împotriva Taiwanului sau faptul că în timpul Războiului Rece sovieticii nu au folosit forța împotriva statelor NATO", a spus Richard Haass pentru Observer Media.
Unul dintre cele mai importante beneficii pe care o construcție precum NATO le oferă sunt aliații pregătiți să vină în ajutorul SUA în operațiuni out-of-area. S-a întâmplat după 11 septembrie, când, la prima invocare a Articolului 5 din istorie, misiunea de stabilizare a Afganistanului avea să devină responsabilitatea NATO. Este și momentul în care contraterorismul intră treptat în meniul său operațional, NATO devenind unul dintre instrumentele predilecte ale războiului împotriva terorii. Sigur, Trump, în tendința de a-și amenaja o narațiune alternativă, paralelă realității, crede și astăzi că NATO a ajuns să se concentreze pe terorism abia în 2016 și numai după ce el a spus că NATO este demodată: „nu se concentrează pe terorism. Am spus-o de numeroase ori, foarte ferm. Dar acum patru luni am citit în WSJ că NATO își deschide o mare divizie antiterorism. Ceea ce este extraordinar. Iar acest lucru se datorează - credeți-mă – în mare măsură criticilor mele aduse NATO". Oare Trump își ascultă vreodată consilierii? În aceeași dezbatere a reluat tema care l-a consacrat atunci când a vorbit despre aliați, spunând: „îi apărăm și ar trebui cel puțin să ne plătească, ceea ce trebuie să plătească prin tratat și contract. (...) apărăm Japonia, Germania, Coreea de Sud, Arabia Saudită. Nu ne plătesc. Dar ar trebui să ne plătească pentru că oferim servicii imense și cheltuim o avere". Spre deosebire de tranzacționalismul și mercantilismul lui Trump, Clinton a fost fermă, întruchipând spiritul bipartizan care a definit politica externă americană după al doilea război mondial: „cuvintele contează când ești în cursa prezidențială. Și contează și mai mult când ești președinte. Vreau să îi reasigur pe aliații noștri din Japonia și Coreea de Sud și din alte părți că avem tratate de apărare reciprocă și le vom onora. Este esențial ca angajamentul, cuvântul Americii să fie credibil. În numele meu, și cred că, în numele majorității poporului american, vreau să vă spun: our word is good".
În aceeași săptămână, într-o operațiune de damage control, Trump a încercat să-și reseteze imaginea, pozând într-un bun euroatlantist, printr-un discurs în fața comunității poloneze din Chicago, unde a lăudat Polonia, singularizând-o ca model de bune practici, în comparație cu „delincvenții" aflați sub pragul de 2% PIB destinat apărării. Pe scurt, mesajul citit a sunat cam așa: „o administratie Trump va fi un prieten adevărat pentru Polonia. Ca președinte, voi onora sacrificiile Poloniei în numele libertății. Suntem dedicați unei Polonii puternice, unei Europe de Est puternice, un bastion al securității și libertății. Când voi ajunge președinte, vom consolida NATO și vom implica NATO împotriva terorismului". Să înțelegem că într-unul din foarte rarele discursuri despre poziția Americii față de aliați, lui Trump i-a fost imposibil să vorbească despre apărare teritorială, de filozofia Articolului 5 - toți pentru unul și unul pentru toți -, de solidaritate, de descurajare, de Rusia? De comparat toate acestea cu un singur rând extras dintr-un editorial semnat de Hillary la apogeul politicii de resetare, septembrie 2009: „un atac asupra Londrei sau Varșoviei este un atac asupra New York-ului sau Washingtonului".
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2020/11/trump.jpg)
Comentarii 6
alex - 10-05-2016
nicio dovada a legaturilor intre trump si rusi. doar speculatii abjecte ale clintonesei. pana la urma ea dat 20% din uraniul statelor unite unei firme rusesti a oligarhilor lui putin , nu trump. continua sa crezi minciunile presei democrate. cred ca romanii se informeaza prea mult de la antena 3 a americii numita cnn. daca obama ar afla despre romania doar de la antena 3 sau rtv?
Răspundealex - 10-05-2016
ha,ha,ha, parca ieri clinton avea un avand de 5-7 procente. sa ne amintim ca acum 4 ani obama in prima dezbatere a facut si mai varza si romney a plecat de la -5 la +5 fata de obama. dupa ce biden l-a zdrobit pe ryan si obama a sters pe jos cu romney in urmatoarele 2 dezbateri , romney a pierdut. insa ce e mai important e ca o analiza a unor profesori emeriti de la univ din california a aratat ca de fapt dezbaterile nu modifica procentele, ci doar energizeaza invingatorul din dezbaterii, de unde si salturile anormale in sondaje dupa dezbateri (votanti pierzatorului refuza sa raspunda la sondaje). analiza lor arata ca de fapt obama nu scazuse dupa prima dezbatere. acelasi lucru se intampla si cu trump. vp-ul lui trump, mike pence, a sters pe jos cu vp-ul lui clinton. se repeta situatia din 2012 cu trump/pence castigator. early vote in swing states este pentru prima data favorabil republicanilor. s-ar putea ca in florida avansul lui trump sa fie prea mare pentru ca clinton sa mai castige. monster vote for trump. p.s. analistii romani nu inteleg nimic din america pentru ca se informeaza de la fituicile lui clinton new york times si wash ost. nu mai vorbesc de cnn.
Răspundeprofesoru - 10-05-2016
@Nadia Ramasawmy: Revizionist e acela care acţionează pentru schimbarea statu-quo-ului (adică e o putere anti-statu-quo). Or, din 1991 încoace situaţia geopolitică a Rusiei s-a modificat dramatic. În 1991 trupele ruse se aflau la Berlin. De atunci, ruşii s-au tot retras. Fostele ţări comuniste au fost incluse în UE şi în NATO (care a ajuns la graniţele Rusiei în Ţările Baltice). A fost OK, e bine că s-au făcut lucrurile astea. Şi ele s-au făcut cu acordul Rusiei (pentru Putin ar fi fost foarte uşor să ocupe Ţările Baltice pentru a le împiedica să intre în NATO în 2004). Putin a fost naiv, a crezut că se poate înţelege cu americanii, că extinderea NATO din 2004 va fi ultima. Numai că americanii au întins coarda. La summitul de la Bucureşti din 2008 s-a decis că Ucraina (cu tot cu Crimea!) şi Georgia vor intra şi ele în NATO. O aberaţie geopolitică (orice analist serios - Kissinger de ex. - spune că e o aberaţie). Rusia a transmis constant semnale că se va opune prin forţă. În 2014 a venit revoluţia Maidanului, aderarea Ucrainei la NATO a devenit posibilă. Rusia a reacţionat militar, aşa cum era de aşteptat, şi a blocat acest scenariu. Acum trupele americane (deocamdată contingente simbolice) se instalează în Europa de Est, inclusiv la 100 de km. de Sankt Petersburg. Şi noi suntem aburiţi constant că "Rusia e stat revizionist". După mintea unora Rusia ar fi trebuit să stea ca o cloşcă pe ouă şi să se uite cum intră Ucraina cu tot cu Crimea în UE şi în NATO. Că altfel e "revizionistă".// Ideea unei diversiuni în Ţările Baltice e eronată din mai multe motive: 1. Rusia va evita pe cât posibil noi acţiuni militare, tocmai pentru că are dificultăţi economice. 2. Evenimentele din Ucraina şi mai ales intervenţia din Siria sunt prezentate pe larg în mass-media, contribuind din plin la ralierea populaţiei în jurul lui Putin. 3. E absurd să presupui că Putin îşi va asuma riscul unui război cu NATO doar pentru a face o "mică diversiune" în Ţările Baltice. Prin definiţie, o diversiune trebuie să implice costuri reduse şi riscuri minime.
RăspundeNadia Ramasawmy - 10-04-2016
Depinde la ce perioada ne raportam ca sa vorbim de revizionism. Ce revizuieste America ? Granitele cneazului Igor ? Cat despre amenintarile de razboi impotriva statelor baltice - la ce pret are petrolul, si la.cat se fura in Rusia, nu le trebuie celor de la.putere o mica diversiune sa le mai ia oamenilor gandul de la clasa conductoare corupta si sa se puna pe cugetat la interesul nazional ?
RăspundeGheorghe Popescu - 10-04-2016
Oare cind se vor destepta americanii sa vada legaturile dintre Trump si Rusia? Sint atit de vizibile ca parca Putin ii sulfa ce sa spuna in meetingurile pe care le organizeaza asta. Cind or vedea ca hakerii sovietici lucreaza pentru Trump! Se poate vedea asta si dupa modul in care il sustin goarnele rusesti. Pe masura ce se apropie alegerile americane, cortinele in spatele carora se ascund serivorii ambasadelor rusesti aproape ca au cazut complet. Tavarisi Profesor, atasatul cultural si militar al ambasadei sovietice de la Bucuresti ne tine adevarate colocvii de politica sovietica, incercind sa vinda castraveti gradinarilor. De parca romanii nu stiu ce le poate pielea! Tavarisi rusi, daca vreti sa fiti convingatori, de ce nu va retrageti trupele din Transnistria? E teritoriu moldovenesc. De ce nu va retrageti din Ucraina? De ce nu va retrageti din Crimeea? Ce cautati in Siria, ca din cite stiu eu nu se vorbeste ruseste la Damasc. De ce nu va retrageti trupele din jurul tarilor baltice, daca tot sustineti ca nu le veti ataca? Ce mama dracului cautati pe blogurile altora, sa va imprastiati balegarul?? De ce va puneti hakerii sa atace calculatoarele mai tuturor tarilor civilizate? Chiar va inchipuiti ca se face cineva praf de dorul vostru? Hai sa facem un experiment: Iesiti din toate porcariile pe care le-ati inceput, opriti-va din a va mai baga singuri in seama, sa vedem daca suspina cineva dupa voi. Poate asa mai punem si noi de o sarbatoare nationala. Ziua cind au disparut rusii din vietile noastre! Si daca tot tineti sa fiti prieteni cu turcii, poate invatati si ceva expresii de-ale lor. Hai sictir!
Răspundeprofesoru - 10-04-2016
"Este un tip de discurs pe care l-a reluat în dezbaterea cu Clinton și care îi poate încuraja pe marii revizioniști ai momentului să testeze realitatea și credibilitatea garanțiilor de securitate oferite de Washington." - Putin n-a ocupat Ţările Baltice în 2000-2004, când NU erau membre NATO, dar se susţine că ar vrea să le atace acum, ca să "testeze realitatea și credibilitatea garanțiilor de securitate oferite de Washington"? Adică şi-ar asuma riscul unui război cu NATO aşa, de-al naibii, fără nici un obiectiv limpede? Cât de jos poate coborî, totuşi, nivelul unui articol? Şi, pentru a 1000-a oară: Rusia nu e stat revizionist. Poziţia sa geopolitică s-a erodat dramatic din 2011 încoace, prin evadarea Ucrainei din sfera sa de influenţă şi prin contestarea autorităţii lui Assad în Siria. Intervenţiile militare din Ucraina şi Siria au fost doar acţiuni de damage control. Revizionistă e America: a acţionat pentru includerea Ucrainei şi Georgiei în NATO (summitul de la Bucureşti), ceea ce ar fi fost o schimbare revoluţionară în echilibrul de forţe şi a provocat reacţia Rusiei, a instalat scutul anti-rachetă de la Deveselu şi deplasează trupe în Europa de Est.
Răspunde