David îl îngenunchează pe Goliat: balticii închid întrerupătorul de la Moscova

Zilele acestea suntem copleșiți de anxietate și de senzația vulnerabilității: Trump pare că se înțelege mai bine cu Putin decât cu aliații occidentali, Rusia pare de neoprit în Ucraina, extremiștii par să câștige teren în alegeri în Europa, iar Orbán și Fico, caii troieni ai lui Putin în Europa, pun bețe în roate integrării Ucrainei în UE și desprinderii definitive de robinetul de gaz rusesc. Dar dincolo de zgomot și de stridenta propagandă MAGA-MEGA-putinistă, în lumea reală lucrurile stau puțin altfel.

În realitate, azi Rusia este mai slăbită decât oricând. Ucraina a preluat pentru prima oară în jumătate de an inițiativa în câteva zone ale frontului, distruge sistematic rafinăriile și capacitățile rușilor de a exporta petrol, și rade unul după altul depozite de muniție și fabrici care produc diverse pentru front. Micuța Moldovă îl ia de guler pe ambasadorul rus, îi pune în brațe fragmentele de dronă rusești căzute în Găgăuzia, transmite găgăuzilor că agresiunea rusă îi pune în pericol chiar în primul rând pe amicii Rusiei și expulzează o dată pentru totdeauna Centrul Cultural Rus. Poate cel mai spectaculos, Estonia, Letonia și Lituania rup legăturile electrice cu Rusia și se cuplează definitiv la sistemul energetic european – tăind totodată legătura energetică a Kaliningradului cu Moscova.

Așadar, pe 5-8 februarie, cele trei țări baltice s-au decuplat de la sistemul de energie electrică rusesc BRELL, au funcționat câteva zile în regim izolat fără probleme și apoi s-au branșat definitiv (s-au sincronizat) la rețeaua europeană continentală ENTSO-E. În realitate, schimbarea „fizică” nu este în sine atât de radicală pe cât pare la prima vedere: cele trei țări, bine integrate unele cu celelalte, aveau deja conexiuni
cu Suedia și Finlanda din 2007-2015, dar și cu Polonia din 2015. Comercial, țările baltice fac parte încă din 2010-2013 din bursa de energie electrică NordPool (cea după care s-a inspirat și OPCOM de la noi). Energia se importa și se exporta liber cu europenii și până atunci, iar balticii nu cumpără din Belarus sau Rusia. În esență, fizic, singura diferență e că pe cablul dintre Polonia și Lituania nu mai este nevoie de un echipament special (o stație back-to-back) care „transforma” energia din rețeaua europeană în cea din sistemul rusesc și invers. Lituania și polonezii o pot demonta și o pot vinde altcuiva, dacă vor, sau o pot folosi la altceva. Cu Finlanda și Suedia, care au un sistem propriu separat de ENTSO-E, situația rămâne la fel ca până acum. Atunci de ce atâta tevatură și de ce ar trebui să ne intereseze?

Diferența „fizică” ține de controlul asupra funcționării rețelei: o faci cu rușii sau cu europenii. Pentru a funcționa fără întreruperi sau probleme, țările interconectate pe deplin la un sistem larg trebuie să-și gestioneze împreună echilibrarea rețelei și frecvența din rețea. În alte cuvinte, până la sincronizare, Estonia, Letonia și Lituania erau nevoite să coopereze cu Rusia și Belarus ca să-și gestioneze propria rețea de energie electrică. Pe lângă chestiunea de imagine, cel puțin teoretic exista riscul ca rușii să destabilizeze sistemul electric din cele trei țări, la o adică. Acum, acest risc dispare. Partea cea mai interesantă însă e faptul că acum Kaliningradul rămâne o insulă complet izolată de restul Europei în ceea ce privește energia electrică. Nu va avea probleme, are capacitate suficientă să-și acopere propriile nevoi de consum. Însă mesajul nu poate scăpa Kremlinului: trei țări pitice și obraznice, „aparținând de drept Imperiului”, retează cablul direct al Moscovei cu exclava și nu pățesc nimic. Diferența nu e atât „fizică”, ține mai mult de „poveste”, iar controlul „poveștii” e cel mai important pentru Kremlin.

Același lucru, doar că mai riscant și mai haotic, l-au făcut Ucraina și Moldova în februarie-martie 2022. Rusia a pornit invazia pe scară largă exact în ziua în care Ucraina și Moldova se decuplau de sistemul energetic rus pentru un test preliminar, necesar în procesul de sincronizare cu aceeași rețea europeană continentală de energie electrică ENTSO-E, la care s-au branșat acum balticii. Ziua invaziei, 24 februarie 2022, n-a fost aleasă întâmplător: trei zile, Ucraina și Moldova urmau să funcționeze izolate de toți, iar orice avarie ar fi putut destabiliza sistemul energetic, fără posibilitatea ca alte țări să le sară în ajutor. După invazie, Ucraina și Moldova nu s-au reconectat la loc cu rușii după ce au expirat cele trei zile; a fost o cursă contra cronometru pentru specialiștii din rețelele de energie din toată UE, din Ucraina și Moldova pentru a rezolva rapid problemele ce mai erau de rezolvat și pentru a sincroniza rețeaua de urgență cât mai curând posibil. Acel moment – 16 martie 2022 – a fost unul dintre exemplele de solidaritate europeană excepțională: sincronizarea de urgență, în condițiile în care nici UE, nici Ucraina și Moldova nu erau pregătite tehnic pe deplin, a fost un salt cu ochii închiși și speranța că o să meargă fără probleme prea mari. Și a funcționat: n-a picat curentul nici în UE, nici în Ucraina sau Moldova din cauza asta. Încă mai sunt mici dificultăți, fluxuri de energie necontrolate; dar capacitatea de schimb comercial între blocul Ucraina/Moldova și UE a crescut gradual, pe măsură ce s-au mai făcut ajustări, dar lucrurile sunt azi ireversibile și stabile. Dar dacă privim evenimentele de acum din perspectiva „poveștii” – la Kremlin totul ține de imagine – țările baltice au avut tupeul zilele trecute să îi arunce Moscovei exact provocarea pe care i-a aruncat-o Ucraina în față în februarie 2022.

Sincronizarea rețelelor e un proces teribil de complex: necesită de toate, de la competență tehnică, investiții, răbdare, aliniere de proceduri și până la voință politică reală. La noi a durat vreo 8-10 ani – până în 2003, înainte eram și noi în vechiul sistem sovietic. Balticii au avut voința de la început, deși au ezitat o perioadă dacă să se sincronizeze cu rețeaua continentală europeană ENTSO-E sau cu nordicii (Norvegia, Suedia, Finlanda și o parte din Danemarca – care funcționează în propriul sistem, deși au legături prin cabluri de curent continuu cu restul UE). Apoi, e greu de spus cât anume din ezitare a fost legată și de chestiunea izolării Kaliningradului, pe care Rusia nu are cum să nu o vadă altfel decât ca pe o provocare directă. În cele din urmă, balticii au început procedura de sincronizare la rețeaua ENTSO-E cam odată cu Ucraina și Moldova, prin 2017-2018; iar februarie 2022 a fost semnalul că lucrurile trebuie accelerate cât mai mult posibil.

Că Moscova e nemulțumită e evident: în ultimele 15 luni, au fost nu mai puțin de 11 „avarii” și „accidente” la diverse cabluri din Marea Baltică, de comunicații și electrice – în general, e vorba de diverse vase care își târâie ancora pe fundul mării. Ieftin și eficace. Cablurile de pe ambele conexiuni – cu Suedia și cu Finlanda – au fost avariate cel puțin câte o dată. Dacă asemenea accidente nu s-au întâmplat niciodată înainte de 2022-2023, puțin probabil să fie pur ghinion. Balticii sunt siguri că Rusia e în spatele lor și se așteaptă la alte atentate și de acum înainte, inclusiv atacuri cibernetice la rețea.

Remarcabil e însă că Rusia pur și simplu n-are ce să facă altceva decât să înghită în sec: propaganda rusă de uz intern s-a limitat la două-trei rânduri în Tass sau Interfax despre cum Kaliningradul e OK și balticii or să vadă ei, că or să crească prețurile. Mai mult s-au răspândit prin Europa niște baliverne legate de conectarea la Europa și creșterea prețurilor: într-adevăr, la 2-3 zile după sincronizare, prețurile spot în țările baltice au crescut ușor. Motivul însă nu are nimic de-a face cu sincronizarea, ci cu niște zile puțin mai reci și mai puțin vânt în nord. Cum explicam mai sus, în realitate și înainte, și după sincronizare, balticii cumpără și vând energie tot din UE, din Finlanda, Suedia și Polonia, nu s-a schimbat nimic aici. Singura diferență e o cantitate minusculă de energie (1-2%) necesară gestionării frecvenței, care se tranzacționează acum cu UE în loc de Belarus și Rusia și care oricum e la alte prețuri decât cele din bursa spot Nordpool. Iar facturile pe care le plătesc oamenii nu sunt nici ele „la prețurile spot”, că energia nu se vinde și se cumpără doar de la o zi pe alta. Minciuna nu convinge pe prea multă lume, cel puțin la baltici – oamenii se vor convinge și singuri că facturile lor arată la fel ca înainte.

Din păcate, puțini prin Occident înțeleg ca balticii că numai așa poate fi pusă Rusia la locul ei: trebuie să-ți vezi de treaba ta, fără frică, fără „compromisuri”, „negocieri”, fără gestionarea falselor sensibilități și fără să pici în capcana că astfel de sensibilități ar fi cumva legitime. Rusia trebuie confruntată și dă înapoi, ca orice bully laș care are de-a face chiar cu un „pitic” care nu se lasă intimidat. Singurul lucru pe care l-au făcut balticii a fost să meargă consecvent pe regulile și principiile de solidaritate din UE, fără să fie intimidați de consecințe, fără să cedeze în fața intereselor de business „cu energie ieftină”, „Wandel durch Handel” și „pragmatismului” de tip german, care a permis ca UE să devină în ansamblul ei atât de dependentă de energia ieftină din Rusia și să plătim prețul pe care l-am plătit deodată în 2022. Mai ales zilele acestea însă, odată ce UE s-a trezit cu stupoare că e singură în fața Rusiei și fără umbrela de secu­ritate a SUA, sper ca Europa să înțeleagă lecția. Rusia cedează mereu în fața celui hotărât și principial chiar dacă e mic – și UE nu e; Rusia nu poate câștiga decât acolo unde propaganda învinge adevărul.