De același autor
Dacă Timbrul Literar a făcut începutul (este prezent în producția de carte interbelică), atunci Timbrul Arhitecturii este printre cele din urmă (și mai atipice) Timbre Culturale incluse în Legea 35/1994. Această taxarea parafiscală (0,5 la mie din valoarea investițiilor, exclusiv a celor publice) aplicată la eliberarea Autorizației de Construire, este colectată în prezent de 2 beneficiari. Uniunea Arhitecților, înființată în 1952 (în locul abuziv-desființatei Societăți a Arhitecților Români), reconfirmată în 1990 printr-un Decret-lege (sic!) și Ordinul Arhitecților, constituit pe baza unei legi din 2001 a Parlamentului României, lege completată, actualizată și corelată cu legislația europeană, anul trecut.
Existând la data apariției OG 26/2000, UAR a fost considerată de utilitate publică, în timp ce, după câțiva ani, OAR a primit statut de organizație profesională de interes public. UA reunește circa 2000 de membri, mare parte arhitecți retrași din activitate, beneficiari ai Legii îndemnizației compensatorii la pensie (o formă de reparație pentru salarizarea din perioada 1950-90). OA numără în jur de 8000 de plătitori de cotizație, aproape în totalitate (de la tineri absolvenți la arhitecții maturi) aflați în activitate. Marea majoritate a Autorizațiilor de Construire taxate cu Timbrul Arhitectural privește investiții realizate pe seama unor documentații tehnice la care au contribuit mai ales membri ai OA.
La momentul constituirii OAR, acesta a preluat de la UAR (aflată atunci în disoluție) componente de bază materială, statutul de interlocutor profesional al instituțiilor Statului precum și dreptul de reprezentare la Uniunea Internațională a Arhitecților. UAR, în schimb, a rămas cu revista, centenară, Arhitectura, cu organizarea Bienalelor de Arhitectură și participarea la Bienala de la Veneția. Astăzi, cele 2 entități au ajuns complementare în ceea ce privește scopurile și activitățile. Acestea se manifestă, în măsuri și forme diferite, în domeniile profesional, cultural și social. OA e prezent categoric în plan profesional, UA în sectorul social, ambele fiind la fel de active în domeniul cultural, prin formele știute ori altele noi, inedite.
În ceea ce privește UA, ea externalizează sub patronajul propriu (de regulă, către Universitatea de Arhitectură ”Ion Mincu”) activitățile de organizare a celor 2 bienale. La OA, producția de arhitectură este prezentată în Anuale organizate de membrii proprii din filiale (cea mai mare, din Capitală, venind și cu cele mai multe inovații). Revista Arhitectura a UA, mare producătoare de stocuri, supraviețuiește din fondurile de TA. Pe de altă parte, OA sprijină parțial câteva reviste de arhitectură din țară și Capitală care s-au afirmat pe piața publicațiilor. Dar energia și imaginația membrilor OA se evidențiază atât în activități publice (evenimente stradale) cât și în proiecte inedite (arhitectura de pământ, bisericile de lemn etc.)
Din păcate, strădaniile celor 2 organizații nu au ecoul necesar în rândul opiniei publice, al profesioniștilor înșiși, fără a mai vorbi de administrația publică locală ori centrală. Arhitectura contribuie cu partea sa la concretizarea mediului în care oamenii trăiesc, lucrează, se dezvoltă. Dar o parte deloc neglijabilă din producția ultimilor 25 de ani este de calitate constructivă, funcțională și estetică discutabilă. Fondul Timbrului de Arhitectură poate contribui la avizarea populației în a nu mai accepta proiecte bune nici pentru lumea a treia și a condiționa arhitecții din proiectare și administrație în a stabili criterii superioare de calitate, de la care să nu mai accepte derogări sub nici un pretext.
Întrebarea esențială privește colectarea și folosirea acestui fond (temporar). Condiția întâietății (UA) ori stăpânirea pârghiilor administrative (OA) pot fi luate în considerare, cu atenție, la constituirea fondului/fondurilor. (Mare grijă însă la posibilitatea închegării unor grupuri de utilizatori virtuali pe lângă ”borcanul cu miere”). La repartizarea lor, însă, criteriul utilității publice și/sau al interesului public, bazat pe legi care au puțin de-a face cu realitatea, este contraproductiv. Problema primordială constă în eficacitatea întrebuințării Timbrului Arhitectural, în asigurarea unor efecte durabile cu transmitere în orizonturi cât mai largi, eventual în calitatea acestuia de a se reproduce.
Peter Derer este membru al Senatului Uniunii Arhitecţilor din România.
