De același autor
Mi-aș dori să stau de vorbă cu un susținător al PSD. Cu unul de bună-credință, cu un om școlit, muncitor, care trăiește dintr-un salariu modest, la fel ca mulți români, cu un om care a votat partidul acesta pentru că a crezut în valorile de stânga. Nu l-am întâlnit până acum, deși cred că, în afară de asistații social, de veșnicii clienți de partid, afaceriști de casă cărora le-a mers toată viața bine cu PSD la putere, în afară de unii bugetari, nu toți, dar mulți, care și-au moștenit parcă prin testament birouașele călduțe, trebuie să mai existe și oameni care au votat „roșu“ pentru că ei cred în socialism. În socialismul lui Liviu Dragnea.
Aș vrea să mă uit în ochii unui astfel de om, pentru care gândirea depășește nivelul scenariilor cu binomul care vrea să le distrugă viața unor bieți politicieni, cu Soros care ne fură țara sau cu neamțul Iohannis care ne vinde străinilor, și să îl întreb: ce fel de social-democrați sunt cei care ne conduc acum? Aș vrea să îl întreb dacă el, votantul de stânga, este mulțumit cu viața lui, în care se trezește dimineața, muncește până noaptea, își plătește dările la timp, respectă legile și își drămuiește, de la o lună la alta, fiecare leuț? Aș vrea să mă uit în ochii unui astfel de om și să-l întreb cum crede el că este posibil ca niște inși ale căror meserii par să se definească simplu – oameni politici -, niște indivizi care au muncit toată viața la stat, schimbând un fotoliu de șef cu altul tot de șef, ar putea, în România ultimelor trei decenii, să își justifice averile de milioane?
Și nici nu-ți trebuie prea multă carte ca să răspunzi la o astfel de întrebare. Nu-ți trebuie nici măcar să faci pe detectivul. Nu trebuie să te uiți, să zicem, la „dușmanii“ PSD, la cei care îți șoptesc că partidul acesta este putred din naștere. Că este ciuma roșie. Să presupunem că nu vrei să crezi în toate astea. Atunci, ai nevoie doar de o doză firească de bun simț, de o analiză rece, poate chiar dură a vieții tale și a ceea ce vezi în jur ca să poți da un răspuns la întrebarea: acești social-democrați în care tu crezi, acești oameni care îți spun că trăiesc din bani cinstiți câștigați din munca la stat ce au în plus față de tine de și-au făcut averi la care tu nici măcar nu poți visa?
Să-l luăm, de exemplu, pe Liviu Dragnea. Condamnat definitiv la închisoare cu suspendare, judecat într-un alt dosar de corupție, lider al social-democraților și al Camerei Deputaților, baron de Teleorman, așa cum îl numesc inamicii. Bugetar de-o viață. Lăsăm la o parte milioanele de euro din afaceri dosite prin paradisuri fiscale. Să zicem că în astea nu vrei să crezi. Lăsăm la o parte cocotierii. Ți se par, poate, o glumă. Lăsăm la o parte vacanțele în Brazilia sau prin tot felul de țări calde, la partide de prins pește oceanic. Dar chiar și aici, dintr-un salariu nu foarte mare de funcționar public, ce român cinstit crezi și-ar permite să-și plătească măcar biletul de avion și cazarea într-un astfel de loc? Tu, votantul PSD, bugetar sau nu, ai bani de o vacanță în Brazilia? Una măcar, nu mai multe, așa cum își permite Liviu Dragnea. Lăsăm la o parte sutele de milioane de euro de la buget pompate în conturile Teldrum. Poate crezi în coincidențe de genul că niște prieteni din tinerețea lui Dragnea, tocmai ei!, au ajuns geniali în afaceri, motiv pentru care câștigă, de ani, licitații cu statul, în special la Teleorman.
Dar hai să analizăm altfel, uitându-ne în averea la vedere a liderului PSD, cea din declarație. În ultima, datată decembrie 2016, scrie că, într-un an, a câștigat aproape 69.000 de lei din salariile de deputat și din cel de fost ministru al Dezvoltării. Asta înseamnă că Dragnea a muncit de aproape 5.750 de lei lunar. Un venit bunicel pentru România, dar imposibil de justificat o vilă întinsă pe două străzi din Alexandria, cu piscină, cu teren de tenis, cum nu prea găsești în gospodăriile românești. Casa n-ai să o mai vezi în ultima lui declarație de avere, i-a lăsat-o fostei soții, și aproape că nici nu mai contează dacă tu, votantul de stânga, sau eu, cel de dreapta, mai credem că este tot a lui Dragnea și acum. Întrebarea rămâne aceeași: de unde a avut bani pentru ea? Tu, din salariul tău, ai avea?
Putem merge și mai departe. Șeful social-democraților a mai avut niște venituri, 280.000 de lei, din închirierea unor spații de prin Turnu Măgurele. Dar și aici apare aceeași întrebare: din ce bani și-a luat acele proprietăți? Tot din salariul de angajat la stat? Apropo, tu ce ar trebui să închiriezi din averea ta ca să câștigi, într-un an, acești bani? Sau cât de ușor ți-ar fi să scoți pe loc, acum, din buzunar, 10.500 de lei și să îi donezi cuiva? Liviu Dragnea a făcut-o, în decembrie anul trecut, în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, când a luat acești bani din conturile lui și i-a transferat în cele ale PSD.
Nu-ți prea ies calculele, nu-i așa? Eu cred că nici lui Dragnea nu-i ies. Dar lui îi iese altceva. Îi iese de minune, de zeci de ani, păcălirea oamenilor de bună-credință. Îi ies afacerile prin interpuși, cele în care tu nu vrei să crezi. Îi ies gospodăriile pe sute de metri pătrați, pe care tu nu ți le permiți din bani munciți cinstit. Îi ies vacanțele de lux, pe care tu nu le poți plăti din salariu. Un singur lucru nu îi iese lui Liviu Dragnea. Să schimbe legile, să grațieze infractorii. Să scape și el, așa, de răspunsul la toate întrebările de mai sus.