De același autor
NU ŞTIU CUM AM SCĂPAT din incendiul de la clubul Colectiv. Mă dusesem să văd un concert al unor muzicieni prieteni și am ajuns acasă în stare de șoc, cu arsuri pe mână și pe față. Unii cunoscuți de-ai mei au ajuns la spital, alții, mult prea mulți, la morgă.
Nu era prima oară când mergeam în clubul ăla. Mai mult, în ultimul an, am cântat de trei ori pe scena din Colectiv. Niciodată nu mi-am pus problema dacă e o incintă sigură, câte ieșiri sunt sau din ce e făcut tavanul. La fel, nu m-am întrebat pentru ce număr de persoane are autorizație de funcționare. Când vă înghesuiți în metrou la o oră de maximă aglomerație vă puneți întrebări de genul ăsta? Nu, pentru că e treaba altora să și le pună. Autoritățile sunt responsabile, până la un punct, de siguranța fiecărui cetățean. E vina mea dacă depășesc viteza legală pe autostradă, dar e vina autorităților dacă autostrada aia e construită prost și îmi pune viața în pericol.
În cazul incendiului de la Colectiv a fost vorba de un cumul de factori, unii nefericiți, alții penali. Organizatorii concertului nu trebuiau să folosească artificii, patronii clubului nu trebuiau să îl transforme într-un incinerator (drapat cu materiale inflamabile, fără ieșiri alternative), autoritățile nu trebuiau să permită funcționarea acestui club. E clar că ceva se va schimba după tragedie. Câțiva organizatori de astfel de evenimente au declarat că nu vor mai permite efecte pirotehnice în interior și că vor verifica incintele înainte să semneze orice contract. Un club din Brașov, proaspăt inaugurat, a anunțat că se închide temporar pentru reevaluarea condițiilor de siguranță și reamenajare cu materiale ignifuge. Sunt primii pași normali. Cât despre autorități, mă tem că acestea se vor limita să trimită controale peste controale. E ceva, dar nu rezolvă problema, pentru că sistemul de control s-a transformat într-un robinet de amenzi, în cel mai bun caz, dacă nu de șpăgi. E nevoie de o regândire din temelii a legislației și mai ales a aparatului de implementare și aplicare a ei.
Valul de solidaritate cu victimele e impresionant și fără precedent. E singura rază de lumină din întunericul acestei tragedii. Dacă miile de oameni care au participat la marșul de duminică vor lăsa tăcerea și vor striga de fiecare dată când se comite o ilegalitate, poate că autoritățile vor ține cont de ei, iar societatea îi va lua drept model. Au murit prea mulți oameni pentru lecția asta, haideți să n-o lăsăm neînvățată!
