De același autor
Oricât de sfidător s-ar arăta Liviu Dragnea față de Sorin Grindeanu la televiziunile aservite PSD, fără îndoială, știe și el că așii din partida de poker pe care o joacă pe seama Guvernului Grindeanu se află acum la Cotroceni. Vizita președintelui Iohannis la Washington, mai ales primirea la Casa Albă, au modificat cadrul politic în care se desfășoară lupta pentru putere dintre liderul PSD și premier și au scos în evidență pregnant contrastul penibil dintre un președinte care poate fi om de stat și gașca din fruntea coaliției de guvernare: baroni mărunți, cu dosare penale, incapabili să depășească nivelul luptei între facțiuni preocupate de propriile interese meschine, în disprețul interesului național. Bomboana de pe coliva pesedistă este, fără îndoială, sprijinul exprimat fără echivoc de președintele SUA pentru lupta anticorupție, deoarece îl aruncă în defensivă pe Liviu Dragnea, condamnat penal și inculpat, și întărește indirect poziția premierului Grindeanu, care a adoptat, cel puțin declarativ, cauza statului de drept.
Probabil că domnul Dragnea, cu toată zeflemeaua sa de bodegă afișată la România TV, știe că istoria României nu se scrie doar în sediul PSD, ci și în marile cancelarii occidentale, mai ales în acest moment. Până acum a mizat pe forțe care, în loc să se impună, au pierdut: nici UE nu a explodat, nici Donald Trump nu s-a dovedit îngăduitor față de batjocorirea statului de drept. Deci exigențele internaționale nu-i vor permite probabil lui Liviu Dragnea să trateze guvernarea României ca pe domeniul său propriu de vânătoare – sau de pescuit, dacă vreți.
Pe aceasta se bazează probabil și premierul Grindeanu când atrage atenția pe Facebook că România are nevoie de stabilitate și predictibilitate pentru a valorifica toate oportunitățile momentului, și o face chiar în ajunul marii evaluări pe care Dragnea și acolitul său cercetat penal, Darius Vâlcov, o anunță cu mare pompă de ceva vreme, amenințând totodată cu demisiile în alb pe care membrii Executivului i le-ar fi oferit lui Dragnea, deși acesta nu are niciun rol constituțional în privința guvernului. Mai mult, premierul pune accentul pe relațiile internaționale, adică exact pe zona în care liderul PSD este un paria, președintele Iohannis un partener respectat al Occidentului, iar premierul Grindeanu un candidat la respectabilitate. În sfârșit, prim-ministrul cere un dialog între Președinția României, Senat, Camera Deputaților și Guvern. Cu alte cuvinte, scoate chestiunea guvernamentală din curtea PSD și o plasează în contextul interesului național, sugerând că guvernarea unei țări care începe să-și croiască un nou profil internațional nu poate fi un moft al unui lider de partid cu care nimeni nu stă de vorbă nici la Bruxelles, nici la Washington. Este limpede că premierul se aliniază la poziția președintelui Iohannis și este de presupus că are de partea lui o parte din PSD, mai puțin vocală, dar totuși nemulțumită de modul în care Dragnea & Co. au acaparat puterea în partid și vor să-și subordoneze total guvernarea. Dacă primarul Iașiului Mihai Chirica a ieșit din nou la rampă, cerând, pe drept, demisia Liei Olguța Vasilescu și a lui Sevil Shhaideh și afirmând pe șleau că „ești dus cu pluta“ dacă îți demiți propriul guvern, pe surse s-a aflat că nici ministrul de Finanțe Viorel Ștefan, unul dintre puținii miniștri cu competențe dovedite, nu se lasă umilit de Liviu Dragnea. Cât despre ministrul Justiției, știm deja că nu se jenează să-l înfrunte inteligent pe liderul PSD.
Pe această rezistență subterană contează probabil Sorin Grindeanu, dar și pe procedura constituțională complicată a schimbării premierului cu forța. Problema cea mai mare pentru liderul PSD este că numirea viitorului premier este prerogativa constituțională a președintelui Iohannis, care, întărit de susținerea SUA, dar și de sprijinul popular câștigat din februarie încoace, poate respinge orice candidat al domnului Dragnea care nu se încadrează în criteriile sale. Sau poate nominaliza propriul candidat de trei ori, deschizând perspectiva unor alegeri anticipate, dacă și a treia propunere îi este refuzată de parlament.
Iată de ce, indiferent de retorica pe care o va genera evaluarea guvernamentală în funcție de sacrosanctul program de guvernare, este greu de crezut că Dragnea va putea răsturna Guvernul Grindeanu. Îl va putea hărțui însă public, în speranța că premierul va ceda nervos și, totodată, că imaginea sa de lider cu autoritate nu va fi știrbită. De o analiză a guvernării am avea nevoie, desigur, pentru că lucrurile nu merg bine în multe domenii, dar nu din partea unor indivizi cu condamnări sau procese penale, ca Dragnea, Vâlcov și Tăriceanu, a căror competență unică e deturnarea resurselor publice către buzunarele proprii. În concluzie, evalurea lui Dragnea merită aruncată la coș fără a fi citită, pentru că pleacă de la premize false și este făcută de neaveniți.
Merită oare interesele de grup ale domnului Dragnea și setea lui neostoită de putere declanșarea unei crize politice? Sigur că nu. Cum nici România, cu toate defectele ei, nu merită o clasă politică de o factură atât de proastă – adică nici competentă, nici corectă, nici educată, nici dedicată binelui public - cum este cea care ocupă acum nemeritat parlamentul, ministerele și studiourile TV. Să nu ne îmbătăm cu apă rece: degeaba avem un președinte care poate promova România pe plan internațional, dacă pe plan intern România se lasă condusă de edecuri precum Dragnea, Vâlcov și Tăriceanu. Pentru că nu poți să fii și popă, și hoț. Este timpul ca și „românii imparțiali“ să priceapă acest lucru.