De același autor
Până la intervenția în forță a jandarmilor la mitingul de protest din 10 august, cruciada ministrului Justiției, Tudorel Toader, menită să demoleze statul de drept, și lupta anticorupție părea doar un demers destinat să-i scape pe penalii din PSD, ALDE și UDMR de rigorile legii. Acum însă, după ce am văzut că tripleta toxică pe care o alcătuiesc aceste partide nu se dă înapoi de la agresiuni împotriva protestatarilor pașnici, acțiunile domnului Toader se constituie într-o componentă esențială a unui proces deliberat de restaurație a regimului iliescian din 1990, în care o justiție aservită intereselor politicienilor era indispensabilă pentru instituirea unui sistem politic și a unei administrații corupte. Aceasta este esența regimului PSD și ea nu s-a schimbat câtuși de puțin. Din această perspectivă, tot ceea ce face Tudorel Toader este logic și coerent, chiar dacă nu este corect, nu corespunde principiilor de drept, nu respectă spiritul Constituției, este dubios din punct de vedere legal și nu este câtuși de puțin moral.
Ultima găselniță a ministrului Toader este, desigur, OUG pentru instituirea unor noi proceduri de revizuire a unor sentințe definitive, dacă sentințele de condamnare au fost decise „pe bază de interceptări sau pe bază de protocoale“. O cerere de revizuire care reclamă „interceptări nelegale“ ar trebui să fie admisibilă, susține ministrul, ridicând o serie de probleme greu de rezolvat, pentru că, după cum i-au amintit o serie de juriști, citați de revista 22, o sentință definitivă dobândește autoritate de lucru judecat, iar CCR a interzis în 2017 legiuitorului „să supună hotărârile judecătorești unor noi căi de atac reglementate după pronunțarea acestora“. Totodată, condamnările nu s-au dat în baza protocoalelor, ci a Codului de Procedură Penală, amintesc juriștii, iar în momentul realizării anchetei procurorii aveau dreptul legal să recurgă la interceptări. Și apoi, protocoalele de colaborare dintre serviciile de informații și diferite instituții ale statului nu au fost declarate ilegale de nicio instanță și nici măcar de decizia CCR care a scos corupția din categoria infracțiunilor care amenință securitatea națională. Și atunci, despre ce interceptări „nelegale“ putem vorbi? Este limpede că domnul Toader se pregătește să forțeze cumva legea pentru a permite redeschiderea a mii de dosare penale încheiate cu condamnări definitive, creând haos și subminând activitatea și autoritatea magistraților. Un astfel de haos slujește însă interesului comanditarilor săi politici care doresc aservirea justiției.
Tot ce mai are de făcut ministrul (in)Justiției este să găsească cozile de topor cu care să populeze posturile de conducere din parchete. În această privință avem deja precedentul Felix Bănilă, nulitatea profesională de la Bacău cocoțată în fruntea DIICOT, protejat al grupării Hrebenciuc din PSD, prieten și coleg cu generalul Dumitru Dumbravă, secretar general al SRI și protagonist al unui recent scandal de plagiat. Atât Bănilă, cât și Dumbravă i-au fost studenți lui Tudorel Toader la Iași. Probabil că ministrul caută acum un personaj de același calibru pe care să-l propulseze în fruntea DNA, după ce i-a respins fără prea multe explicații pe primii patru candidați înscriși în procesul de selecție, care nu ar fi „reflectat corect în proiectele lor manageriale situația actuală din DNA“ și nu ar fi prezentat măsuri de îmbunătățire. Cu alte cuvinte, nu au echivalat DNA cu „statul paralel“ care i-a prigonit pe bieții politicieni nevinovați. În această logică, evident că ministrul Toader nu va numi în fruntea DNA un procuror care lucrează în această instituție, ci unul din afara ei, care va propune destructurarea sa. În aceeași logică de înfierare a activității DNA de până acum se înscrie și demersul domnului Toader de blocare a candidaturii Laurei Codruța Kövesi la un post de procuror european: a permite promovarea ei ar însemna validarea activității ei în fruntea DNA, ceea ce ministrul infamiei a declarat clar nu dorește să facă.
Modelul Bănilă este pe cale să se realizeze la DNA și nu ar trebui să ne mirăm dacă, în curând, nu va fi impus și la Parchetul General, unde Augustin Lazăr face deja figură de ultim mohican. De altfel, nu demult, ministrul l-a avertizat voalat că în ultima vreme „a avut poziţii care nu au fost pe frecvenţa legii în vigoare, nu pe frecvenţa mea (...)“ și i-a reproșat că ar fi avut „partipriuri“, mai ales în cazul procedurii de revocare a doamnei Kövesi. În final, Tudorel Toader a amenințat chiar că „la oricare dintre noi vine o vreme la care este supus evaluării“. Ne putem da seama de pe acum cum va fi realizată evaluarea procurorului general, care a avut temeritatea de a-i oferi fostului procuror șef al DNA un post în Parchetul General, deși pesediștii tunau și fulgerau că ar fi trebuit să nu mai fie lăsată să profeseze.
Contestat de majoritatea magistraților și contrazis de experții autentici în drept, Tudorel Toader își îndeplinește neabătut proiectul de demolare a justiției independente și de revenire la epoca Stănoiu. Nu îl vor opri nici protestele de stradă, nici criticile comisarului european pentru Justiție, Vera Jourova, care a cerut guvernului român să regândească reforma justiției. Din păcate, probabil că nu îl va opri nici președintele Iohannis, care a cedat fără luptă redutele DIICOT și DNA. Iar pe ruinele statului de drept se va ridica atotputernică dictatura penalilor, cu sau fără Dragnea.
