De același autor
Discuțiile despre bani publici și distribuții clientelare pot fi dificile și tehnice. Dar ele sunt necesare și utile în an electoral, când partidele politice și candidații tind să uite că s-au aflat la putere în ultimii 4, 8, 12 ani și promit un nou început, schimbarea, chiar dacă bugetele publice prost gestionate au fost pe mâna lor în toată această perioadă. Cea mai recentă cercetare EFOR arată o continuitate de facto în practicile clientelare ale partidelor politice, fie că vorbim de liberali, social-democrați sau democrat-liberali.
Raportul Clientelismul politic 2012-2016 arată cum au fost cheltuiți mai bine de 7,5 miliarde de lei în ultimii patru ani, în principal din fonduri care nu au reguli foarte clare sau transparente de distribuție. Cel mai important este Fondul de Rezervă al guvernului, a cărui împărțire a fost constant criticată de către Curtea de Conturi din cauza imprevizibilității. Deși banii ar trebui cheltuiți pe urgențe sau situații neprevăzute, ei ajung de multe ori să fie transferați către autoritățile locale în ani electorali, pentru a suplini lipsurile primăriilor, dar și pentru a susține în mod indirect campania electorală. În 2012, fondul a fost mărit de 10 ori, iar în 2014 de 15 ori de către guvern.
Multe dintre cheltuieli se fac pe baza unor exceptări de la lege. Guvernul a publicat mai multe ordonanțe prin care a permis derogări de la obiectul Legii 500/2002 a finanțelor publice. De exemplu, Ordonanța 8/2013 a permis ca o parte din bani să fie cheltuiți pe arierate. De altfel, mare parte din sumele alocate Fondului au fost cheltuite pe infrastructură locală, termoficare, arierate etc.
Una dintre principalele concluzii este că transferurile de bani au favorizat migrația politică; cu alte cuvinte, cumpărarea de primari. Reamintim că 552 de primari au schimbat partidul în septembrie 2014, ca urmare a OUG 55, declarată ulterior neconstituțională. În primul rând, în 2014 și 2015 au fost cheltuiți 80% din banii din perioada acoperită (iunie 2012-decembrie 2015). În a doua jumătate a lui 2014, au fost cheltuiți 80% din banii destinați acestui an. Perioada coincide cu migrația și cu organizarea alegerilor prezidențiale.
Principalii beneficiari sunt PSD și partidele aliate (ALDE sau UNPR), dar și independenții, care primesc mai mulți bani după octombrie 2014. Dacă ne uităm la primăriile unde edilii au migrat, situația este edificatoare. Spre exemplu, dacă luăm primarii de comună care au migrat de la PDL la PSD, observăm că doar 21 de PDL-iști au primit mai mulți bani înainte de octombrie 2014, raportul fiind de 2/1. Pe de altă parte, în alte 78 de cazuri, au primit mai mulți bani după migrație, fiind deja în PSD; de data aceasta, raportul este de 4/1. Și la primarii care au migrat de la PNL la PSD se observă aceeași situație. 25 de liberali au primit de două ori mai mulți bani înainte migrație, dar după octombrie, alte 92 de primării care au devenit social-democrate au luat de aproximativ patru ori mai mult.
O situație interesantă, care evidențiază și mai bine transferurile preferențiale, se regăsește chiar în București, unde Sectorul 1 nu a luat niciun ban în toți cei patru ani. Sectorul 3 a luat, pe de altă parte, cea mai mare parte a banilor. Primăria condusă de PSD-istul Robert Negoiță a luat de 55 de ori mai mult decât sectorul condus de (proaspăt arestatul primar) Neculai Onțanu. Nici Sectorul 5, care are cel mai sărac buget, nu a primit prea mulți bani, luând de trei ori mai puțin decât Sectorul 3.
Per ansamblu, cei mai mulți bani i-au primit comunele, peste 60%. Prima comună, ca sume/cap de locuitor, este Voineasa, din jud. Vâlcea, unde au fost transferate sume serioase pentru investiții în infrastructură. La capătul opus se află comuna Telega din județul Prahova, care a primit de 43.000 de ori mai puțini bani decât comuna din Vâlcea – în cifre concrete, 11.760 lei vs. 0,28 lei.
Din primele 10 județe, ca sume pe cap de locuitor, șapte sunt conduse de președinți de CJ de la PSD și trei de la PNL. Cei mai mulți bani i-a primit Giurgiu (PNL), urmat de cinci județe social-democrate: Vâlcea, Tulcea, Bistrița-Năsăud, Mehedinți și Olt.
Ceea ce indică totuși clientelismul este faptul că un primar de comună de la putere avea șanse de două ori mai mari să ia bani decât unul de la opoziție, cu precădere în 2014-2015. Comparativ, în 2007-2008, șansa era de trei ori mai mare, sub guvernarea Tăriceanu.
Deși transferurile sunt legale (pentru că există reglementări), nu sunt neapărat și justificate. Multe dintre județele sau localitățile care au primit cei mai mulți bani nu sunt neapărat pe harta sărăciei sau, dimpotrivă, se află și pe harta migrației. Pentru a ne asigura că fondurile sunt transferate conform necesităților și pe baza unor proiecte obiective, ar trebui să existe proceduri similare celor folosite pentru fondurile europene, mai ales acolo unde nu este vorba de urgențe sau neprevăzut. Important ar fi să aflăm și ce se întâmplă cu investițiile către care sunt transferați acești bani, având în vedere că mecanismele de control asupra etapei de implementare sunt aproape zero. Și, nu în ultimul rând, cu siguranță trebuie să vedem ce procent din acești bani sunt de fapt mită electorală, transferată indirect prin primării, fiind folosiți pentru susținerea de campanii electorale.
Vedeți mai multe despre banii publici și politică în raportul și harta interactivă de pe www.expertforum.ro/clientelism-2016.