De același autor
Poate ca o coincidență, în aceeași zi, fostul primar PSD al Iașului, Gheorghe Nechita a fost condamnat în prima instanță pentru că ar fi luat șpagă de la Tiberiu Urdăreanu (UTI) pentru un proiect de semaforizare în Iași. Valorea șpăgii a fost de 3.69 milioane lei, adică 10%, cum regăsim de altfel și în cazurile fostului președinte al CJ Prahova, Mircea Cosma sau al celui de la Compania Națională de Investiții, unde banii au mers către Ana Maria Topoliceanu sau Elena Udrea.
Ambele cazuri, dar mai ales dosarul Teldrum, demonstrează ceea ce am arătat cu date de mai bine de cinci ani, și anume că multe dintre marile firme de construcții s-au ridicat datorită conexiunilor politice, achizițiilor aranjate, accesului la informații privilegiate și la funcții politice care să permită decizia asupra distribuției clientelare de fonduri publice. Datele strânse de procurori arată că acest mecanism care a inclus politicieni, funcționari publici, proprietari de firme a fost pus în funcțiune pentru a asigura îmbogățirea politicienilor, dar și finanțarea Partidului Social Democrat.
Este drept că vorbim în acest moment doar de începerea urmării penale și nu de o condamnarea finală, care să stabilească vinovația cuiva. Dar cu toate acestea, informațiile puse cap la cap ne dau indicii despre cum funcționează relațiile de putere și cum se aranjează achizițiile publice; aceste lucruri nu sunt noi și în general publicul deja le discuta. Meritul dosarului este că arată logica grupului pe termen lung: privatizarea unei societăți și trecerea în sfera de influență a lui Liviu Dragnea (prin interpuși), trucarea achizițiilor, acordarea de lucrări fără achiziții, acces la bani naționali vulnerabili, numiri clientelare pentru capturarea deciziei și deci a finanțelor, fraudă de fonduri europene (și una destul de grosolană aș zice).
Evident, Teldrum nu este nici pe departe singura firmă cu legături politice care a înregistrat profit impresionant în ultimii ani. Sunt multe companii despre care putem discuta, fie că sunt legate de PSD sau PDL, cum ar fi Tehnologica Radion (PDL), UTI Grup (UNPR), Delta ACM 93 (PDL) etc. Iar în cazul multora dintre ele putem vedea, în graficele de mai jos, legătura dintre partidul de la putere și succesul la achiziții publice. Trebuie menționat că aproape 50% din contractele Tel Drum (ca valoare) sunt semnate cu CJ Teleorman, unde Liviu Dragnea a fost președinte, în timp ce 18,2% sunt încheiate cu CNADNR.
* Sursa: www.termene.ro, cu modificări ale autorului / date preluate de pe data.gov.ro
Tel Drum a avut în conducere persoane apropiate de Liviu Dragnea precum Marian Fișcuci, Petre Pitiș sau Floarea Neda, urmăriți în acest dosar penal; este și una dintre firmele cu acțiuni la purtător, adică nu se știe exact cine o deține. Liviu Dragnea a negat constant faptul că ar avea vreo legătura cu firma, chiar dacă majoritatea personajelor îi sunt apropiate, conform presei. Floarea Neda este asociată și la SC Spring Serv Com SRL, care a donat către PSD în 2008. Marian Fiscuci a donat 68.800 lei în 2008, 2009, 2011 și 2012 către PSD.
Firma a fost implicată în mai multe contracte din bani europeni care s-au lăsat cu corecții financiare. De exemplu, pentru contractul Reabilitare DJ506, Cervenia-Vitănești-Babaita km 17+400-km 58+000 (2010), CJ Teleorman a primit o corecție financiară din partea Autorității de Audit de 25%, adică 12.799.575,29 RON. Contractul a fost suspectat de achiziție aranjată, întrucât ofertele tuturor celorlalți competitori au fost declarate neeligibile. La acel moment, în 2011, ANRMAP a publicat un raport și a amendat CJ Teleorman pentru încălcarea legislației privind achizițiile. Consiliul Concurenței a inițiat o investigație care a fost închisă din cauza probelor insuficiente. Comisia Europeană a sistat plățile pentru REGIO – Axa 2, Îmbunătățirea infrastructurii de transport regional și local și a solicitat autorităților din România să verifice toate proiectele finanțate prin această axă. Și nu este singurul caz soldat cu corecții, în care Tel Drum câștigase achiziția; DJ 701 este un alt caz similar. Este adevărat că responsabilitatea aparține autorității contractante, însă corecții semnificative pentru achiziții publice pot demonstra că acestea au fost făcute cu încălcarea legii, inclusiv prin complicitatea companiei.
Un al doilea lucru important pe care îl confirmă comunicatul este că membrii grupului au avut acces la date privind Programul Național de Dezvoltare Locală, mai exact la comunicările dintre MDRAP și potențialii beneficiari. Să nu uităm că Liviu Dragnea a fost ministru al dezvoltării, iar proiectele sunt decise prin ordin de ministru, printr-un proces în general netransparent, după cum am arătat aici: www.expertforum.ro/clientelism-2016 și http://expertforum.ro/raport-banii-si-politica/
În perioada 2012-2016 primarii de la putere au avut șansa de două ori mai mare decât cei din opoziție să ia bani din PNDL (proiecte în principal pentru mediul rural – construcție de drumuri, apă, canalizare, școli etc), ceea ce arată că există un criteriu clientelar în distribuția de fonduri, iar acești bani nu ajung la beneficiari neapărat conform necesităților reale. Coroborat cu lipsa de transparență legată de implementarea programului, raportul Curții de Conturi care arată grave probleme privind implementarea PNDL[1] putem concluziona din nou că este un instrument politic prin care se fidelizează sau se atrag primarii și se realizează investiții cu potențial electoral. Nu susțin că investițiile din PNDL nu sunt necesare, ci doar că prioritizarea lor trebuie făcută mai judicios și transparent.
Și să nu uităm că Liviu Dragnea a fost artizanul OUG 55/2014, când 552 de primari au schimbat partidul, majoritatea către PSD; vezi Harta Migrației realizată de EFOR, http://expertforum.ro/primari-clientelari. În cele din urmă, după aproape 2 ani, OUG s-a dovedit a fi neconstituțional. Cu toate acestea, mare parte dintre primarii care au schimbat partidul au fost răsplătiți din PNDL și au primit mai mulți bani.
Dacă luăm în calcul și alte condamnări pentru folosirea abuzivă a poziției politice, fraude cu fonduri europene sau abuz în serviciu, vedem că există suficiente date care arată că politicienii folosesc achizițiile din bani publici pentru propria îmbogățire și pentru finanțarea partidelor (vezi și cazurile Udrea sau Cosma) pe căi ocolite. De asemenea, pun presiune pe primari pentru a obține voturi, promițând alocarea de bani în schimb (cazul Frunzăverde și Ghiorghioni).
Ce este de făcut? În primul rând, prevenție: transparentizarea procedurilor privind alocarea de fonduri naționale, care reprezintă mare parte din achizițiile din România; date deschise privind contractarea și implementarea proiectelor, precum și pentru finanțarea partidelor; SEAP/SICAP funcțional; verificări solide ale procedurilor de achiziții; proceduri de control asupra perioadei de implementare a proiectului și post-realizare etc. Iar dacă vorbim despre combatere, instituțiile publice (AEP, DNA, ANI, ANAP, ANAF, Curtea de Conturi etc) trebuie să pună datele împreună pentru a descoperi unde sunt problemele, care sunt tiparele, de ce unele firme câștigă contracte pe bandă rulantă și cresc peste noapte ca Făt Frumos și dispar când pleacă partidul preferat de la guvernare sau de ce avem datorii enorme ale partidelor politice după fiecare campanie electorală. Datele există, trebuie doar puse cap la cap.
NOTE__________________
[1] http://www.curteadeconturi.ro/Publicatii/Sinteza___RAP___%20MDRAP%20.pdf
Articol publicat de contributors.ro
