De același autor
La 1 martie, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a prezentat Cartea albă privind viitorul Uniunii Europene. Astfel începe discuția privind reformarea și îmbunătățirea Uniunii Europene încât ea să poată răspunde așteptărilor oamenilor. România trebuie să fie parte cât mai activă a dezbaterii și să nu accepte niciun scenariu care ne-ar putea împiedica în vreun fel să fim în prima viteză de integrare.
De ce această dezbatere acum?
Poate face față Uniunea Europeană, cu instrumentele pe care le are la dispoziție, provocărilor prezentului și ale viitorului și poate răspunde așteptărilor cetățenilor săi? Răspunsul l-am văzut de-a lungul ultimilor ani, mai ales în timpul crizei economice și al crizei refugiaților. Deși Europa nu a cauzat niciuna dintre aceste crize, am văzut că Uniunea Europeană nu este suficient de bine echipată pentru a răspunde acestor provocări și pentru a face față așteptărilor cetățenilor europeni. Uniunea Europeană trebuie întărită, reformată, îmbunătățită. De aici pornește această dezbatere lansată de președintele Jean-Claude Juncker: cum putem reforma, cum putem îmbunătăți Uniunea Europeană?
O Uniune mai bună
Există o discrepanță evidentă între așteptările oamenilor și ceea ce Uniunea Europeană este capabilă să livreze în momentul de față. Oamenii așteaptă de la Uniunea Europeană soluții la toate problemele, chiar și în domenii în care Uniunea nu are competențe pentru a acționa. Prima decizie de luat este: echipăm Uniunea Europeană cu noi competențe sau nu? Dacă nu o echipăm, trebuie să știm că, urmare a deciziei noastre, UE nu va fi soluția la marile probleme ale viitorului. Adică fiecare stat va trebui să vadă cum depășește de unul singur marile probleme. Or, majoritatea acestor provocări - terorism, migrație, lipsa securității, întărirea economiei, asigurarea necesarului de energie, schimbările de climă - pot fi depășite cel mai bine împreună. Dacă dorim ca Uniunea să fie pregătită să facă față acestor provocări, putem derula acest proces la nivelul tuturor statelor membre. Acesta este scenariul preferat pentru a păstra unitatea Uniunii. Întrebarea este dacă acesta este și un scenariu realist, de vreme ce apetitul de integrare este diferit la nivelul celor 27 de state membre. De vreme ce acest scenariu nu este realist și nu va putea fi implementat ca atare, se pune întrebarea dacă nu este mai bine să permitem statelor care doresc să se integreze cât mai mult, fără a putea fi ținute pe loc de statele care nu doresc această mai multă integrare. Acest scenariu nu înseamnă automat un grup, un cerc predefinit al unor state care se vor integra și un alt cerc al altora care vor rămâne pe dinafară, așa cum suntem tentați să credem.
Cum arată o Europă cu două viteze?
O Europă cu două viteze înseamnă o Europă care să dea tuturor statelor membre posibilitatea de se integra într-un domeniu, fără a fi ținute în urmă de state care nu doresc să facă acest pas. Iar aici consider esențiale două aspecte. În primul rând, toți viitorii pași de integrare să fie deschiși tuturor statelor membre, adică să nu decidă nimeni că doar anumite state membre pot participa la anumiți pași de integrare, ci toți acești pași de integrare, dacă vor exista viteze diferite, să fie deschiși tuturor statelor. Pentru aceasta, este important să nu existe niciun fel de indicatori sau condiții prestabilite care să excludă anumite state de la a putea participa la mai multă integrare, dar nu ar putea-o face pentru că nu îndeplinesc anumite condiții. În al doilea rând, este esențial ca acele state care doresc mai multă integrare, care aleg să-și asume pași mai mari de integrare în anumite domenii, fie că este vorba de securitate, de apărare, fie că vorbim de componenta economică, de justiție, de afaceri interne, să nu ia nicio măsură care să creeze sau să sporească discrepanțe între ele și restul statelor membre și să dezavantajeze astfel în mod voit acele țări care aleg să nu participe. Marea schimbare va fi următoarea: până acum, fiecare stat putea ține Europa pe loc. De acum înainte, dacă un stat nu dorește să se integreze, se va ține doar pe sine pe loc; ceilalți vor face pași înainte. În acest scenariu, sunt convins că fiecare stat se va gândi de două ori înainte de a nu participa la un pas de integrare. Europa cu două viteze va fi un catalizator pentru integrare.
Ce trebuie să facă România
În primul rând, România trebuie să participe la toată această dezbatere. Trebuie să fim fermi, să spunem ce dorim și să ne asigurăm că toți viitorii pași de integrare la nivel european sunt deschiși tuturor statelor membre. În plus, trebuie să definim cadrul în așa fel încât statele care doresc să meargă înainte să nu ia nicio decizie care să dezavantajeze în mod voit acele state care nu doresc mai multă integrare. Sunt condițiile esențiale pe care noi, România, trebuie să le ridicăm în această dezbatere. De-a lungul ultimilor ani au existat, în special în materie de integrare economică, inițiative deschise tuturor statelor membre, dar care nu au fost obligatorii. Tratatul fiscal, obligatoriu pentru statele membre ale zonei euro, este deschis și statelor din afara zonei euro și au aderat 25 din cele 27 de state membre. România a decis să participe la acest pas de integrare și a fost un lucru bun. Acesta trebuie să fie modelul unei Europe cu mai multe viteze: toți cei care vor să se integreze se vor integra și nu vor putea fi trași înapoi de acele state membre care nu doresc să se integreze în anumite domenii. Iar acest lucru, în final, sper că va genera o atitudine constructivă din partea majorității statelor.
Aceasta este prima mare dezbatere despre viitorul Uniunii Europene la care noi participăm din poziția de stat membru. Dacă la pași de integrare care s-au făcut deja, de pildă spațiul Schengen și zona euro, unde există condiții de aderare care s-au stabilit înainte ca noi să devenim stat membru al Uniunii Europene și trebuie să acceptăm aceste reguli la a căror definire nu am participat, la viitorii pași de integrare putem participa încă de la început la stabilirea regulilor jocului. Așadar, diferența fundamentală dintre aceste două spații importante de integrare existente - zona euro și spațiul Schengen - și viitorii pași de integrare este că, la ceea ce se decide în cadrul Uniunii de acum încolo, putem avea un cuvânt de spus și putem influența decizia.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/08/Perjo - Ilici 1.jpeg)
Comentarii 3
ion - 03-20-2017
Bine, fiti fermi si participati la dezbatere- ajuta la digestie dupa varza a a Bruxelles..
RăspundeIoan Vlad Nicolau - 03-18-2017
Pai in cea ce priveste atitudinea pe care ar trebui s-o adopte Romania vis a vis de cele cinci alternative ale lui Junker privind viteza de integrare europeana, Romania ar trebui sa vina cu alternativele-i proprii. Cel mai bine orientate, dupa solutia adoptata de constructorii de masini moldoveni, care intrebati fiind cite viteze are masina moldoveneasca au raspuns, scurt, clar si cupinzator, ci masina moldovineasci ari trii viteze: rapidi rapijor, inset insetisor si tot pi loc, pi loc! Poate ca domnul Junker ar gasi-o interesanta ca oricum e mai clara mai rationala si mai fezabila decit cele cinci alternative a le sale! (Raspunsul moldovenilor,rog a se citi moldivinesti) Trecind la un ton mai potrivit cu profilul "Revistei 22" si referindu-ne la intrebarea autorului undeva pe parcursul articolului daca Europa ar putea face fata problemelor pe care i le va asterne-n fata viitorul, raspunsul nostru ar trebui sa fie un hotarit nu! Nu va putea! Fiindca ea nu poate, nu de ieri de alaltaieri sa rezolve ceva! N-a putut incepind de la primul razboi mondial, cind daca nu interveneau infine americanii, poate ca ne-am mai fi batut si astazi, ne mai avind nevoie de un al doilea. Europa nu s-a descurcat nici intr-al doilea, si nici dupa aceea intr-al treilea, de data asta, asta nu unul fierbinte ca celelalte doua, ci mai.... recisor. Nu a facut fata nici la problemele majore ivite intre sfirsitul celui de al doilea razboi mondial si prabusirea comunismului in anii 90, ca sa pomenim si sa exemplificam numai vreo citeva mai importante, cum fi Cosovo, Sadam Husein, Libia, atentate majore asupra populatiilor europene duse zeci de ani de catre musulmani, terminate cu sute de morti si mii de raniti, oameni fara aparare ucisi numai pentru vina ca nu sunt musulmani! Toate aceste fapte criminale au fost organizate si duse la capat, de catre musulmani tovarasi! Nu de catre niscaiva nebuni scapati din case de sanatate, nici de catre nevrozati pe baza de stres, sau de catre copii proveniti din mame si tati betivi si asociali, asa cum presa actuala europeana vrea sa ne lase a intelege, ferindu-se ca porcu' de casap de a pomeni cuvintul razboi religios. Nu! De catre musulmani! Nicio alta religie, nicio alta organizatie politica, nimic in ultimii ani nu a provocat mai mult rau si suferinta cetatenilor Europei si nu numai Europei, ci tuturor cetatenilor lumii care n-au si n-au avut decit o singura vina: nu cred si n-au crezut in dementiala lor aşa zisa religie! Nici astazi nu se descurca Europa reunita sub forma unei fantomatice UE mai bine ca ieri in fata intolerabilei agresiunii rusesti, a obrazniciei turcesti si a navalei hoardelor musulmane indusa da cirdasia celor doi satrapi Putin si Erdogan. Si asa cum nu s-a descurcat pina acuma, nu se va descurca singura nici in viitorul care-ngramadeste la orizont nori negri de cumplita furtuna. ONU aceasta organizatie degeaba, creata dupa razboi care ar fi trebuit sa rezolve incurcatele treburi care s-ar fi ivit pe parcurs, n-a rezolvat nici ea absolut niciodata si nimic , mincind de pomana dracului banii tarilor pe care ar trebui sa le reprezinte si sa le rezolve cit de cit problemele. Europa daca este sa fim cinstiti cu noi insine, nu s-a descurcat niciodata, in nicio ocazie! Si daca n-ar fi fost si n-ar fi inca americanii, pe care-i injuram si-i latram din fundul bojocilor de cite ori avem ocazia, Europa n-ar mai fi astazi UE, ci poate ca s-ar numi Bascortostan unde s-ar vorbi un fel de arabo-rusa, iar celelalte limbi foste europene nu ar mai fi de gasit decit scociorind adinc in lada de gunoi a istoriei.
RăspundeGheorghe Popescu - 03-14-2017
Europa Unita facea fata cu brio migratiei daca madam Merkel nu se repezea sa accepte un milion de refugiati. Si sa le mai impuna si altora sa o faca. Nemtii au facut-o in 90 impotriva tarilor balcanice si ar fi putut sa o faca si acum. Constat ca europarlamentarii romani sint mai bruxelezi decit romani. Cred ca limitarea mandatului de parlamentar european la doar 4 ani le-ar inbunatati patriotismul. Nu de alta, dar ar trebui sa fie mai intii romani trimisi sa apere interesele nationale si apoi functionari europeni, indiferent cine le plateste chenzina si chermezlele.
Răspunde