Revenirea la sultanismul ceauşist în administraţia publică

Instinctul USL 2.0 este clientelizarea teritorială prin sporirea dependenţei şi imprevizibilului.

Sorin Ionita 21.11.2017

De același autor

 

De la începutul anului, coaliţia USL 2.0 a fericit administraţiile locale cu puzderie de cadouri, de la Ordonanţa 6 cu creditele de angajament de 30 de miliarde, bani in­existenţi (zisă şi ordonanţa-Shhaideh-fără-număr), până la măririle de lefuri ve­nite în două valuri: pen­tru primari şi ceilalţi aleşi, în sume fixe stabilite de le­ge; pentru funcţionari (gro­sul), în intervale care per­miteau o marjă de decizie locală.

 

Localul a cooperat cu en­tu­ziasm în vandalizare. Pri­mă­riile s-au aruncat la salariile maxime, fără vreo socoteală de sustenabilitate, că dacă-i de la Banu’ Ghica, de ce nu? Ce-o fi mâine... om vedea. Orizontul de timp al guvernării în România s-a scurtat nu la un ciclu electoral, ceea ce era rău oricum, dar la un interval de maximum cinci-şase luni, ceea ce e catastrofal.

 

Am zis „fără socoteală“, dar nu-i chiar adevărat. Cei 3.185 de primari ai ţării sunt fiinţe raţionale care răspund la stimulente. Or, ce vedem în realitate este că: A) cel bi­ne conectat sau iresponsabil, care promite bani pe care nu-i are, porneşte trei pro­iec­te şi nu termină niciunul, ca să poată cere suplimentări, e premiat la final de an când face gălăgie să i se dea ajutor de urgenţă; pe când B) cel chibzuit e luat de mazetă, se pune rău cu lumea, iar uneori i se con­fiscă şi banii puşi deoparte din surse pro­prii.

 

În situaţia asta, planul B n-are nicio şan­să, indiferent cât de mult ţi-l bagă UE pe gât. Poţi să fii cel mai onest ales local, cu di­plomă în management la Harvard: după un an sau doi, eşti silit să te adaptezi la jocul A, sin­gu­rul posibil în condiţii de po­litizare extremă, im­pre­vi­zi­bilitate şi negociere pe sub masă a împărţelii. Îl prac­tici sau zbori, alungat chiar de votanţii tăi. Aceas­tă con­traselecţie impla­ca­bi­lă ne întoarce treptat la mo­delul de administraţie al ceau­şis­mului târziu, numit de cer­cetătorii vremii sultanism: ver­siu­nea cea mai perversă şi cinică de auto­ri­ta­rism, ba­zată nu pe vreo ideologie, ci pe le­gă­turi tri­bale şi corupţie sistemică, cu dis­tanţă maximă între norma scrisă şi rea­litate.

 

http://revista22.ro/files/news/manset/default/Grafic-Ionita.jpg

 

De ce e asta o problemă? Pentru că jocul de tip A nu e doar o alocare neutră de re­surse în avantajul unora mai buni de gură (să zicem, „mai buni politicieni“ în sens ro­mânesc). Ci e unul care erodează stocul to­tal de resurse, prin descurajarea celor buni: motivaţia se mută dinspre reforme că­tre lupta haotică de redistribuire, iar tim­pul şi energia unui primar deştept se vor consuma în lobby şi rent-seeking. În final, toată societatea sărăceşte, cum ştim din anii ’80, chiar dacă unii norocoşi pe mo­ment pot arăta votanţilor ici şi colo câte o ctitorie.

 

Astea nu-s poveşti din cărţi. Făcea ştiri săp­tămânile trecute un primar din Boto­şani care ameninţa cu închiderea stabi­li­men­tului dacă nu primeşte fonduri su­pli­mentare, deoarece le-a terminat din oc­tom­brie. Cazul a fost redat pe larg, presa i-a plâns pe umăr, dar n-a pus întrebarea cheie: dom’ premare, legea nu te obliga să mergi cu salariile aşa sus, doar îţi dădea voie! Mata’ la ce te-ai gândit, ca manager res­ponsabil, care a fost proiecţia bugetară pe anul ăsta şi până în 2020, la final de man­dat?

 

Undeva într-un colţ de pagină a scăpat de­claraţia contabilei că în această comună, cea mai săracă din cel mai sărac judeţ al ţării, salariul mediu pe cei 14 angajaţi ai pri­măriei este 6.000 de lei. Nu ştim cât au primarul şi secretarul, dar putem deduce. Serios, leafa 1.500 de dolari? Dintr-o lo­vi­tură măiastră din pix, Botoşaniul a depăşit Grecia, unde media în rural e mai mică, şi ajunge din urmă UE? Avem aici un studiu de caz în escaladarea iresponsabilităţii, cu încurajare de la stăpânirea centrală.

 

Mai mult: prin revoluţia fiscală din toam­nă, Guvernul Tudose taie impozitul pe venitul personal (IVG), celebra cotă unică, de la 16% la 10%. Întâmplarea face că de 20 de ani acest impozit e una dintre prin­ci­palele surse ale bugetelor locale şi ju­deţene, sub forma unor procente din ce se colectează pe teritoriul respectiv. Mai im­por­tant decât sumele ca atare, oricum mari, e faptul că aceşti bani sunt ne­con­di­ţionaţi, adică se pun alături de veniturile proprii şi pot fi folosiţi pentru orice decide consiliul, fără constrângeri puse de gu­vern, cum e la alte transferuri. Cu alte cu­vin­te, IVG e o măsură a adevăratei auto­no­mii locale.

 

Or, aceast pilon bugetar al autonomiei sca­de brusc cu 37,5% (de la 16% la 10%). Faptul că premierul le promite primarilor „compensarea sumelor“ confirmă teoria sultanismului. Instinctul USL 2.0 este cli­en­t­elizarea teritorială prin sporirea de­pen­denţei şi imprevizibilului. E ca şi când i-ai spune unuia: lasă măi, nu te supăra că ţi-am naţionalizat afacerea, îţi dau eu un ajutor social de la buget în loc, să te întreţii.

 

Nu se ştie de unde va găsi Tudose atâta bă­net pentru „compensare“. Cum vedeţi pe grafic, sumele sunt enorme, iar primăriile ar trebui să dubleze mâine impozitele lo­ca­le (terenuri, clădiri, vehicule) ca să aco­pe­re diferenţa, ceea ce ar merge cel mult în unele oraşe înstărite, dar nu în grosul de 3.000 de primării fără mare bază de re­surse proprii. Oricum, nu contează, pen­tru că nici cine poate (de exemplu, Bucu­reştiul) nu-şi va pune votanţii în cap cu măriri de taxe locale, din moment ce sem­nalul politic e de premiere a fugii de răs­pundere cu compensări individuale, ne­go­ciate selectiv cu sultanul.

 

* SORIN IONIŢĂ este analist de politici publice la EFOR (www.expertforum.ro).

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2018 Revista 22