De același autor
Alegerea lui Donald Trump continua sa starneasca reactii. Lumea pare ca nu s-a obisnuit deloc. Iar timpul care ne-a ramas pana la 20 ianuarie, cand va avea loc predarea stafetei la Casa Alba, va fi dominat de speculatii privind orientarile viitoarei administratii Trump pe un dosar sau altul. Insusi presedintele in exercitiu Barack Obama a declarat cu ocazia recentei reuniuni la nivel inalt a statelor din Asia-Pacific de la Lima ca isi rezerva dreptul de a interveni public daca anumite valori fundamentale vor fi amenintate. Cat despre reuniunea de la Berlin din 18 noiembrie si care i-a asezat pentru ultima oara la aceeasi masa alaturi de Barack Obama pe Francois Hollande, Angela Merkel, Theresa May, Matteo Renzi si Mariano Rajoy, aceasta a ilustrat temerile unei Europe fragile, dependente strategic de Statele Unite si nelinistite de pragmatismul unui om de afaceri care in curand se va instala in Biroul Oval. Atat Obama cat si liderii europeni prezenti la reuniune au afirmat intr-o declaratie comuna „importanta continuarii cooperarii multilaterale, inclusiv in cadrul NATO”; „necesitatea de a se continua presiunea asupra Moscovei pentru respectarea cu strictete a acordurilor de la Minsk”, referitoare la Ucraina si au facut apel la „oprirea imediata” a actiunilor militare ruse, iraniene si ale regimului Al-Assad la Alep. Un apel care se spera sa fie luat in considerare la Casa Alba de viitoarea administratie Trump.
Temerile europenilor sunt mari. In definitiv, in marile capitale se stie ca batranul continent nu mai constituie prioritatea strategica a Statelor Unite ale Americii dar se spera ca dezangajarea americana sa nu fie prea brutala. China si regiunea Asia-Pacific reprezinta dosarul cel mai important pentru Washington. In acest context, al deplasarii interesului american (in mod natural deoarece UE mai reprezinta cca. 17 % din PIB-ul mondial) spre noul centru de greutate al economiei mondiale, Europa este slabita si dezarmata. Statele Uniunii Europene sunt incapabile sa se apere singure in totalitate, sunt marginale in Orientul Mijlociu si incapabile sa faca fata singure in fata virajului strategic operat de Ankara. De aici si nelinistile cu care se agata de ultimele saptamani ale administratiei Obama.
Nelinistile privesc si asa-numita intelegere cu Rusia lui Vladimir Putin anuntata de candidatul Donald Trump la Casa Alba. Odata instalat o va pune in practica? Ce va insemna acest „deal” cu Rusia? O intelegere de tip Yalta? Asemenea nelinisti sunt si mai mari in statele care constituie frontiera de est a Uniunii Europene, in conditiile in care comertul american cu aceste state reprezinta cca. 1% din comertul total al Statelor Unite ale Americii. Desemnarea generalului Michael Flynn in calitate de consilier pe probleme de securitate nationala, pare sa indice o asemenea eventualitate. Fostul sef al Informatiilor militare nu a facut niciun secret din dorinta sa de a se ajunge la o intelegere cu Rusia. Se va face tinand cont si de interesele aliatilor SUA din Europa sau nu ?
Dar insusi peisajul politic european este pe cale sa se schimbe, cu lideri europeni apropiati de viziunea lui Trump. Cel mai probabil la Palatul Elysee se va afla candidatul de dreapta Francois Fillon, marele castigator al turului intai al alegerilor primare organizate duminica trecuta. Iata programul in materie de politica externa al lui Fillon: el este pentru o Europa a natiunilor, in care statele sa isi pastreze suveranitatea asupra domeniilor strategice; ”Europa trebuie sa fie un instrument si nu o religie”, a declarat acesta in repetate randuri; Francois Fillon doreste crearea unui directorat al statelor mari pentru zona euro; fostul premier francez se mandreste cu prietenia cu Vladimir Putin, pe care l-a intalnit cu regularitate incepand cu 2012, si este adeptul unor relatii de parteneriat strategic cu Moscova; totodata, acesta a declarat in repetate randuri ca in Ucraina nu sunt de vina numai rusii iar sanctiunile impotriva Moscovei nu reprezinta o solutie la conflict; Francois Fillon este adeptul unei coalitii alaturi de Rusia si de Iran pentru sustinerea regimului lui Bachar al-Assad. Chiar lideri europeni moderati precum seful guvernului de la Roma, Matteo Renzi, nu au opinii foarte diferite de programul lui Fillon. Prin urmare, nu numai Statele Unite se schimba dar Uniunea Europeana insasi este pe cale sa se schimbe chiar daca tonul nu este la fel de brutal sau incarcat de figuri de stil precum al lui Trump.
Prezenta lui Trump la Casa Alba va insemna cel mai probabil sfarsitul angajamentului idealist de tip willsonian. Din acest punct de vedere, domnul Trump nu va face decat sa accelereze aceasta atitudine care incepuse sa se observe inca din timpul administratiei Obama (acordul cu Iranul a fost unul dintre indicii). In aceasta situatie, cele mai expuse sunt tarile cele mai dependente de angajamentul strategic american, precum Romania, acele tari care nu au folosit garantiile de securitate americane pentru a fi o punte intre Vest si Est, o solutie si nu o problema pentru politica americana fata de spatiul ex-sovietic.
