De același autor
Acest obiectiv se înscrie într-un timp mai lung decât cei patru ani de mandat ai președintelui Donald Trump, dacă luăm în considerare starea de ruină în care se află opoziția reprezentată de Partidul Democrat. Dar ce presupune pentru Uniunea Europeană această redefinire a sistemului de alianțe al SUA? Avem câteva indicii care ne permit deja să ne facem o idee: încălcarea tratatului de liber-schimb încheiat cu Mexic și Canada, prin decretarea unilaterală a tarifelor vamale și fără discuții prealabile; la conferința de presă din 1 februarie, premierul canadian în exercițiu Justin Trudeau, răspunzând unei întrebări, a declarat că de o săptămână încearcă, fără succes, să ia legătura cu președintele american (să reamintim, dacă mai este nevoie, că țara arțarului este cel mai apropiat aliat al SUA); intimidarea unui aliat european din cadrul alianței nord-atlantice, Danemarca (mesajele publice în care se exprimă interesul de a trece sub control american Groenlanda; discuția telefonică cu șefa guvernului danez, despre care presa internațională a relatat că Donald Trump a fost pe alocuri agresiv; vizita în Groenlanda a lui D. Trump jr. și mesajele date în direcția celor care își doresc independența față de Danemarca); intenția de a impune tarife vamale companiilor europene; declarațiile care vădesc puțină simpatie față de Uniunea Europeană, mesajele de susținere pentru unele forțe politice anti-sistem și preferința arătată pentru acei lideri politici europeni care își doresc un altfel de proiect european; retragerea din Acordul de la Paris; în sfârșit, demersurile pentru încetarea războiului din Ucraina fără angajarea de discuții prealabile cu aliații europeni. Putem adăuga și interesul noii administrații de a se dezangaja de dosare secundare de politică externă – cazul Ucrainei. Aceste semnale, dar și altele venite tocmai din partea principalei puteri care a construit sistemul internațional, după cel de-Al Doilea Război Mondial, o putere membru permanent al Consiliului de Securitate, deci gardiana, în teorie, a ordinii internaționale, ne arată că trebuie să ne pregătim de o schimbare profundă. Inclusiv mesajul cu privire la creșterea procentului din PIB alocat apărării de către țările NATO la 5%, fără o consultare prealabilă a aliaților.
Este inutil să ocupăm spațiul alocat acestui articol cu judecăți de valoare cu privire la această revoluție în politica externă americană. Mai productiv este să observăm starea Uniunii Europene și să tragem concluziile care se impun: (1) Statele membre ale Uniunii Europene nu sunt aliniate pentru a negocia în bloc cu Statele Unite ale Americii; (2) Noua administrație de la Washington va avea o strategie de a-și recruta aliați în chiar rândul statelor membre UE, spre a bloca orice tentativă de front unit în jurul Bruxelles-ului; (3) Măsurile de dereglementare, de reducere a fiscalității, programele de subvenții și folosirea armei reprezentate de tarife vamale, măsurile de a scădea și mai mult prețul energiei, toate acestea îi vor stimula pe marii investitori europeni să fie cât mai prezenți pe piața americană. Cu alte cuvinte, există un risc real de dezindustrializare al Uniunii Europene, de și mai accentuată erodare a competitivității; (4) Încheierea unui aranjament direct cu Federația Rusă, fără asocierea Uniunii Europene sau a puterilor majore europene, prezintă riscul unei declasări din punct de vedere strategic – două puteri se acordă cu privire la un aranjament cu implicații pentru securitatea europeană fără participarea UE.
Decizia autorității de reglementare din Danemarca de a aproba efectuarea de reparații pentru conductele Nord Stream, avariate de «misterioasele» explozii survenite în 26 septembrie 2022, reprezintă un semnal puternic în direcția Statelor Unite ale Americii: astfel, anumite state europene pot reintroduce Federația Rusă în echilibrele europene, mai întâi pe piața energiei, iar mai târziu prin cooperări politice punctuale. O eventuală ridicare a sancțiunilor americane în cadrul unui aranjament privind Ucraina ar pune la grea încercare capacitatea europenilor de a le menține. Ca de altfel, intenția de a retrage 20.000 de militari americani din Europa (știre publicată de agenția ANSA) poate fi văzută și ca un pas/semnal spre relaxare în relațiile cu Federația Rusă.
Dorința unor state membre UE de a se înscrie pe lista aliaților Washingtonului cu scopul de a bloca sau tempera crearea unui front unit, capabil să adopte contramăsuri în cazul unor decizii unilaterale, ori de a copia strategiile industriale de peste Ocean, poate să conducă la instituirea unei Uniuni Europene cu cercuri concentrice. Acest risc este mai mare ca oricând.
Nu în ultimul rând, intenția de export ideologic, de susținere a unor politicieni și forțe politice anti-sistem sau având afinități ideologice cu mișcarea MAGA, imaginea de eficacitate pe care o proiectează (imaginea de eficacitate pe care o proiectau personajele autoritare în anii 1930 i-a captivat pe mulți europeni), mai ales pe fond de criză economică și chiar existențială pentru mulți europeni (pe cei deranjați de pragul atins de imigranții de sorginte extraeuropeană sau pe cei care se consideră lezați în convingerile lor de așa-numita ideologie progresistă), pot favoriza atât o creștere substanțială a partidelor care revendică același set de măsuri și viziune asupra societății, dar și o radicalizare a partidelor tradiționale. Foarte mulți politicieni pot fi tentați să preia cu copy-paste enunțurile lui Donald Trump, ceea ce, raportat la specificul Uniunii Europene, nu poate conduce decât la diluarea angajamentului pentru un proiect european puternic. În fața șocului reprezentant de Donald Trump, Uniunea Europeană aduce tot mai mult cu Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană.