Liga fariseilor

   Deja unii heralzi extremiști de genul lui Marian Munteanu au vestit „independența față de UE”. Din fericire, multă lume e mai degrabă scârbită de sfintele sutane în limuzine ce au conlucrat cu politicienii în campania pentru acest referendum. Și degeaba se dezvinovățesc extremiștii de la CpF, aruncând vina pe PSD și partide politice pentru eșecul scrutinului și făcând-o pe fecioarele neprihănite după ce au huzurit în iatacurile campaniei cu politicienii.

   Tehnica PSD a fost vehicularea a tot soiul de psihoze și temeri false, preluate de la CpF, pentru a se mai uita de 10 august, de confiscarea porcilor, de inflație, de drumuri și de altele. Nu din convingere, ci din simplu pragmatism populist.

   Dar să revenim un pic la cler. Nu e chiar un secret că homosexualitatea din „dulap”, deviant-abuzivă și de multe ori pedofilă, e o problemă pe care Bisericile – ortodoxă și catolică deopotrivă, deși în cea din urmă scandalurile sunt mai necunoscute în țărișoară – nu o „rezolvă” decât prin ipocrizie. Culmea, chiar unii clerici occidentali ce au la activ abuzuri pedofile (victimele fiind de obicei băieți) au condamnat cel mai zelos și moralist homosexualitatea și au susținut căsătoria heterosexuală. Fariseismul e intens și pe plaiuri mioritice: Pomohaci și episcopul de Huși au fost apărați chiar anul trecut de confrați cu maximă îngăduință – aceiași confrați aveau acum să înfiereze căsătoriile homosexuale și să înalțe ode familiei care poate procrea, la unison cu politicienii. Cam în același timp cu scandalul Pomohaci, la Vatican era descoperită o orgie homosexuală de proporții, găzduită de secretarul unui cardinal conservator ce apără neabătut uniunea conjugală dintre bărbat și femeie. 

    Desigur, homosexualii nu sunt îndeobște hărțuitori, violatori și adepți ai desfrâului orgiastic. Decența morală n-are cum să fie determinată de o singură variabilă – orientarea sexuală. Unii psihologi cred însă că demonizarea acestei orientări ca un viciu grav în Biserică ar avea o legătură cauzală cu formele deviante și abuzive în care se manifestă ea la unii călugări și preoți. 

    Liga fariseilor moraliști din cler a fost dublată în ultimele zile de politicieni la fel de duplicitari. Începând cu Dăncilă, care votează cum bate vântul, progresist la Strasbourg și populist la București, și continuând cu patetica galerie formată din Dragnea, Băsescu, Turcan și Orban. A tunat și i-a adunat. 

    Totuși, chiar dacă ura homofobă pare să fi prins mai mult la farisei și fundamentaliști, în ciuda campaniei pentru referendum servite „pe pâine” populației, sirenele și antenele ar putea inventa pe viitor noi fobii, ce au potențialul să mobilizeze mai eficace electoratul. Cum ar fi des vânturata eurofobie, în dictaturile din Ungaria și  Polonia. E foarte la modă și nu-i exclus să ajungă și pe la noi. Alături de alte uri, mai vechi sau mai noi: de evrei, de unguri, de atei, de „derbedei” de la hashtag rezist, ce tulbură liniștea din minunata guvernare „Dracnea & Drăcilă”.

    Pe termen scurt, totuși, Daddy a azvârlit spre public buzduganul referendumului în scopuri pur diversioniste. Omul a jucat la noroc. N-a scos destulă lume la urne și nici morții n-au prea votat de data asta. Sau au fost surclasați de pelerinii la mănăstiri și grupurile de turiști (à propos, de când e și Teleormanul o destinație turistică atractivă?). Dar a reușit să reseteze agenda publică spre un subiect lateral, să dezbine societatea (soroșiști, drogați și homosexualii vs. creștini români) și să împingă spre o zonă crepusculară tema represiunii din 10 august, taman când era discutată și în PE. Unde, în loc de o țară care și-a apărat curajos democrația, prin societatea ei civilă alertă, de doi ani încoace, europarlamentarii au văzut mai degrabă o țață căreia Daddy îi injectase vaccinul „mândru că sunt român”. Și care perora strident despre „poporul român” care o iubește. Popor care exclude, firește, „drogații” de pe stradă – pardon, „protestanții”. 

   Altfel, și Bloody Carmen Dan, șefa caftangiilor și gazatorilor de pe 10 august, a apărut la referendum cu declarația că a votat „pentru familie, pentru normalitate, în spiritul religiei” în care a fost crescută. Care religie se pare că n-a învățat-o că e un păcat grav să agresezi și gazezi oameni nevinovați și copii. Ipocrizia politicienilor și a preoțimii e dezgustătoare. Face excepție, desigur, Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană, ce a adoptat o atitudine critică față de referendum.

   Onorabilul smardoi din fruntea PSD are însă și altele pe cap. În primul rând, procesul cu angajările fictive. Pe urmă, soarta lui Notărel Toader și a altor cozi de topor din Guvern care s-au mai stricat între timp. Șarlatanul ce decide totul în partid și stat e încă plin de resurse. Să nu mai facem greșeala să-l subestimăm.