Neo-hughenoții

Prostia infinită, vorba lui Einstein, a cucoanei premier, ne-a adus și aici. Mai rămâne infinitatea universului, în legătură cu care celebrul fizician nu era la fel de sigur. Și nouă ni se pare, chiar dacă nu știm la fel de multă fizică, că infinitatea celei dintâi o sfidează net pe a doua. 

    Și asta nu e tot. Deunăzi taifunul Viorica s-a izbit de birocrația bruxelleză. Drept urmare, a plouat tare cu minciuni. Cică Iohannis ar fi revocat-o pe Kovesi – sigur, Tudorel cel mărunțel a dispărut din peisaj în spatele președintelui înalt ca bradul. Și cică PSD n-ar face campanie pentru referendum. Nu, ci doar l-a declanșat. Referendum care e neutru, nefiind „îndreptat spre o anumită orientare sexuală” (a zis tot Dăncilă la Bruxelles). Păi atunci ce rost mai avea? Că doar formularea căsătorie „între soți” din Constituția în vigoare tot neutră e. Între timp, pesediștii și peneliștii din teritoriu se întrunesc tandru cu preoțimea în biserici, în campanie explicită împotriva unei anumite orientări sexuale. În plus, „protestanții” erau drogați pe 10 august. Poate din cauza supradozei de gaze răspândite de jandarmineri „ortodocși” unii din ei se mișcau puțin nesigur și Dăncilă a confundat efectele.

    Nici liderul Grupului PPE, Manfred Weber, nici Ska Keller de la Grupul Verzilor n-au cumpărat minciunile gogonate ale lui Dăncilă. Weber a adoptat o poziție dură, care miroase a Articolul 7. Keller s-a delimitat de „viziunea” transmisă de Dragnea, Ciordallahul Teleormanistanului, prin roaba sa Viorica.

    Problema ar fi așadar confesională. Ortodocși în „izmene albe” vs. protestanți. Poate fiindcă, putem glosa mai departe, Iohannis e luteran. Deși nu o putem suspecta pe Viorica de subtilitatea asta („iohanniștii” să fi adoptat confesiunea lui, așa minoritară cum e în România). Sau poate, cum protestatarii erau „trimiși din afară”, trebuie că nu au fost botezați în BOR. Deci, erau protestanți. E imposibil, de fapt, să descifrezi tâlcul asocierilor din spatele podoabei capilare a Vioricăi.

    Și tot minoritățile, bată-le vina – dacă nu religioase, atunci etnice – dau de furcă PSD-ului. Doar UDMR l-a putut clinti pe Valentin Popa, teribilul ministru al Educației, pricina fiind limba română în școli cu predare în limba maghiară. Stranie pricină  din partea unui (fost) ministru al Educației care vorbește româna mai prost ca o mulțime de minoritari. Deși mulți secui sunt de facto protestanți (calvini), Daddy nu putea risca un conflict cu UDMR din motive pragmatice: 1. majoritatea parlamentară e oricum fragilă după „fireștile” lătrături recente din PSD și o alienare a UDMR însemna sfârșitul acesteia; 2. un conflict cu UDMR putea antrena o răcire a relațiilor cu Viktor von Budapest, capul liderilor autoritari din regiune. Și Daddy are nevoie de aliați. Nu poate să rămână „decât” cu Bloody Carmen Dan și e în „dentimetru” lui să-și pună și maghiarii în cap, cum ar zice Dăncilă. Așa că face în continuare acrobații, ceea ce nu e nou la un supraviețuitor politic lipsit de scrupule. 

    Vizita lui Dăncilă la Bruxelles a adus și mai mult în atenția bruxelleză controversatul referendum „pentru familia tradițională”, o temă față de care europenii sunt foarte sensibili. E drept, și în Franța există mișcarea „La Manif pour tous” a catolicilor conservatori, dar mainstream-ul e legea tolerantă „mariage pour tous”. În România, lucrurile par să stea pe dos: principalele partide politice, în frunte cu așa-zișii „socialiști” (PSD) și cu „liberalii” din PNL, adoptă o agendă bigotă și intolerantă. În ciuda misiunii lui Dăncilă de a face „un exercițiu de imagine” contrară la Bruxelles, România condusă de PSDragnea se prezintă exact așa cum e: o țară cu mentalități cam de pe vremea Ecaterinei de Medici. Cei diferiți de majoritatea tăcută trebuie gazați sau detestați.

„Protestanții”, homosexualii etc. Evident, și judecătorii și procurorii ce urmăresc dreptatea în cazurile în care e implicat Livache-vodă, care atacă acum public, cu nerușinare, un întreg complet de judecată. O țară cu mentalități arhaice condusă de un psihopat agresiv, care nu cunoaște măsura. Sau în care el, Livache, devine măsura tuturor lucrurilor, cum ar zice un Protagoras din Alexandria (Teleormanistan).