De același autor
Fost presedinte al Consiliului Asociatiilor Studentilor Comunisti din Centrul Universitar Cluj, fost Rector al Universitatii “Babes-Bolyai”, fost ministru, fost marxist-leninist, fost propagator al “socialismului multilateral dezvoltat”, fost bursier in stiinte sociale in Republica Federal Germania in anii 70, fost taranist, fost bursier la Woodrow Wilson Center si la National Endowment for Democracy (cunosc bine subiectul, am scris scrisori pentru el), fost ce mai vreti domniile voastre, actualul mini-dictator cultural Andrei Marga are precursori de trista amintire la capitolele complex de inferioritate, resentiment vindicativ, autoritarism, izolationism si provincialism. Sa-i numim pe unii dintre ei.
Cominternist din categoria cea mai dura, Iosif Chisinevschi a fost patronul lui Leonte Rautu. Au colaborat in chip nefast pentru anihilarea culturii romanesti, au persecutat impreuna intelectualii din Romania, de la Lucian Blaga, N. Carandino, Nicolae Margineanu, Edgar Papu, Alice Voinescu, Serban Cioculescu si Vladimir Streinu la N. Steinhardt, Constantin Noica, Dinu Pillat, P. P. Negulescu, Dimitrie Gusti si Gall Gabor. Chisinevschi s-a prabusit politic in 1957. Perfectul acrobat Leonte Rautu a continuat sa danseze cadrilul ideologiei oficiale pana in 1981 cand Nicolae Ceausescu a decis sa se debaraseze de el.
Cei doi tartori s-au completat reciproc, desi se detestau visceral. Ii unea mentalitatea jdanovista. Dumitru Popescu-Dumnezeu a dus mai departe mostenirea lor obscurantista “pe noi culmi de progres si civilizatie”, adica spre noi abisuri de bezna spirituala. Tocmai de aceeea mi-am ingaduit acest titlu, ca o adaugire la excelentul articol al lui Grigore Cartianu despre “Leonte Rautu de la ICR”, aparut in “Adevarul”. Filosoful unificarii europene se comporta azi ca un lugubru politruc din anii 50. Sinistra emisiune de linsare a lui Mircea Cartarescu de pe “Realitatea TV” a fost de fapt o prezentare a echipei care conduce ICRul neo-chisinevschian.
Pe blogul lui Stelian Tanase a fost publicata noua structura a conducerii ICR. Voi scrie un articol separat. Notez, pentru moment, doar un nume: “Domnul Mihai Milca se numește în funcţia de Director General al Direcţiei Generale a Reprezentanţelor în Străinătate din cadrul Institutului Cultural Român.” Sociologul Mihai Milca, conferential la SNSPA, autor al unor carti despre propaganda politica si Holocaust, a fost directorul Bibliotecii Romane din Roma intre 1987 si decembrie 1989. In acel moment nu mai functionau decat doua asemenea bibliote (mai precis, oficine securist-propgandistice) cea de la Roma si cea de la New York. La New York a fost trimis istoricul Andrei Busuioceanu. Cei doi directori au fost rechemati imediat dupa revolutie. Andrei Busuioceanu a plecat la Washington ca atasat cultural. A cerut si a primit azil politic in Statele Unite in 1991 pentru ca nu mai voia sa faca dupa revolutie ce facuse si inainte. Oare ce facea? Poate ne spune noul director general din cadrul ICR. Nu incape indoiala: Revin stafiile.
Populismul becalizant, sustinut de actuala echipa din fruntea PNL, din care face parte si Andrei Marga, se intalneste astfel cu o revenire a fantomelor lui Nicolae Moraru, Traian Selmaru, Mihai Novicov si ale protocronistilor Adrian Paunescu, Eugen Barbu, Mihai Ungheanu, Paul Anghel, Nicolae Dragos-Racanel si Artur Silvestri-Tarnacop. Ma intreb cat va mai dura pana la numirea lui Sorin Rosca Stanescu in Comitetul Director, sa-i tina companie liberalei Zoe Petre. Nu stiu ce s-a petrecut ca nu a fost inca numit politologul Stelian Tanase, cunoscut prin gratitudine, decenta, sinceritate si onoare (vezi in acest sens mizeriile la care se preteaza in aceste zile pe blogul sau). Ca tot a ajuns la putere acolo, ca si la “Realitatea TV”, ”Ziua de Cluj” si amicii sai. Pentru moment, filosoful Ioska Chisinevschi-Marga da dispozitii.
Iata cateva fragmente din artcolul antologic al lui Grigore Cartianu si linkul:
Se numeşte Andrei Marga şi se comportă precum culturnicii anilor ’50. Instalat de o lună la cârma Institutului Cultural Român, a dat deja numeroase dovezi ale viziunii sale reformatoare.
Este deja celebră povestea cu caloriferul pe post de „agent cultural” al României în lume. Ridicolul acestei propuneri este depăşit doar de grotescul unor documente emise de ICR sub preşedinţia lui Marga. De exemplu, „Notificarea privind consolidarea Institutelor Culturale Române din exterior”, în care se pune în vedere că „o îndatorire permanentă a personalului ICR este depistarea clişeelor denigratoare şi a comentariilor tendenţioase la adresa României”.
Dar dl Marga nu se potoleşte. Într-un interviu acordat revistei „Observator Cultural”, indică şi câteva nume de scriitori care ar trebui traduşi în străinătate pe banii ICR: Augustin Buzura, D.R. Popescu, Nicolae Breban. Mai mult, avansează pe un teren periculos, care arată modul discreţionar în care sunt alocate subvenţiile: „După părerea mea, în listă (pentru Salon du Livre, Paris, 2013 – nota red.) era bine să intre şi istoria, şi exegeza literară din România. Era bine să se vadă mai bine romanul românesc. Vă dau un exemplu: Eugen Simion a publicat în româneşte o carte, «Tânărul Eugen Ionescu». O astfel de carte, la Paris, poate avea un mare succes. Am dat imediat dispoziţie să înceapă traducerea”.
Brrrrr! Acest „am dat imediat dispoziţie să înceapă traducerea” este un autodenunţ magistral, care arată gândirea de tip Leonte Răutu a activistului Andrei Marga. Mecanismul firesc este cu totul altul: editurile străine îşi aleg titlurile pe care vor să le publice şi se adresează ICR pentru subvenţionarea traducerii. Or, dl Marga „dă dispoziţie” că trebuie tradusă cutare sau cutare carte… Dacă francezii chiar îşi doresc volumul lui Eugen Simion, îl nominalizează ei, nu aşteaptă să le fie băgat pe gât de către un politruc de la Bucureşti!
Dar dl Marga nu este priceput doar la cultură, ci şi la chestiuni bugetare. Atât de priceput e, încât, în plină criză, i-a trecut prin cap să umfle organigrama ICR cu încă 33 de posturi! Nu-i ajung cele deja existente pentru a-şi plasa tot felul de tovarăşi şi tovărăşiţe, inclusiv femei de serviciu ridicate la rang de directoare. Nu-i este suficient să-i dea afară pe toţi oamenii lui Patapievici, trebuie să mai inventeze 33 de joburi pentru a satisface poftele diverselor clientele (personală, de partid, de alianţă etc.).
Din fericire, la Ministerul Finanţelor Publice se află un om cu minţile la el. Şi, în orice caz, mult mai responsabil decât lunaticul Marga. Se numeşte Florin Georgescu şi arată că nu degeaba a lucrat atâţia ani la Banca Naţională, lângă Mugur Isărescu. Răspunsul domnului Georgescu la solicitarea domnului Marga, prin adresa nr. 366.471 / 09.10.2012, este ferm şi ridiculizant.
http://www.adevarul.ro/
