De același autor
Partida Ioan Talpeş-Larry Watts pare decisă sa reînvie cadavrul stalinismului naţional. Se relansează vechile basme privind devotamentul patriotic al Securităţii de după 1963, mai cu seamă al celei externe.
Se susţine că în spatele aberaţiilor dictate de Nicolae Ceauşescu ar fi stat de fapt „partida cominternistă” dominată de ilegalişti şi ilegaliste care s-ar fi aflat, pasămite, în anturajul Elenei Ceauşescu (Gogu Rădulescu, Leonte Răutu, Ghizela Vass, Tatiana Bulan). În noua mitologie, „savanta de renume mondial”, cea pe care am numit-o cândva o Messalină cu pretenţii de Newton, apare ca marea forţă a aripii pro-sovietice, opusă de fapt strategiei soţului ei. Oricine a studiat funcţionarea conducerii bicefale ştie că este o neghiobie să susţii acest lucru.
Experţii Antenelor, deci nu doar dl. Gâdea, ale cărui motivaţii sunt cât se poate de clare, sunt promotorii noii versiuni a ideologiei „obsedantului deceniu”. Tot ceea ce a fost abominabil s-a petrecut în anii 1950, când „alogenii” făceau jocurile impuse de Kremlin. Odată despărţiţi (evident relativ) de Moscova, comuniştii români (accentuez, etnici români) au simţit mireasma codrilor din Carpaţi şi au devenit urmaşii lui Mihai Viteazul, ba chiar şi ai lui Burebista şi Decebal.
Este vorba de o ideologie care, iată, renaşte sub ochii noştri, prin reluarea fixaţiilor vulgatei elaborată la Centrul de Studii şi Istorie al MApN condus de fratele dictatorului executat în decembrie 1989, sfertodoctul general-mitograf Ilie Ceauşescu şi echipa sa, între care actualii generali (în rezerva) Ioan Talpeş şi Mihai Ionescu.
Obsesiile xenofobe, anti-intelectuale, anti-liberale, anti-semite şi anti-occidentale ale Securităţii, direct legate de ideologia etnocentric-exclusivistă a PCR în perioada Ceauşescu, nu au dispărut după 22 decembrie 1989. Au continuat să polueze spaţiul public prin discursul vadimist, funariot, prin vetrisme de tot felul. În ultimii ani se poate constata cum aceste fixaţii au migrat spre centru şi, în fapt, au accelerat disoluţia acestuia. Este un fenomen pe care l-a diagnosticat H.- R. Patapievici: intelectuali cunoscuţi, jurnalişti cândva faimoşi au ajuns să îmbrăţişeze, implicit sau explicit, aceste fantasme pe cât de absurde, pe atât de nefaste pentru viitorul ţării ca parte a comunităţii euro-atlantice.
Editorialul lui Armand Goşu apărut în revista „22” sintetizează remarcabil implicaţiile ofensivei securismului adaptat noilor condiţii. Istoricul remarcă: „În fond, asistăm de câţiva ani la o ofensivă antioccidentală în România care se manifestă şi prin recuperarea mitologiei naţional-comunismului. Poate să fie vorba doar de reflexe nostalgice? Sau e mai mult decât atât? (…) În ultimele luni, dezbaterea s-a concentrat pe generalul defector Pacepa. Un subiect extrem de sensibil pentru serviciile secrete din raţiuni de biografie a generalilor de azi sau a părinţilor lor.
Fuga lui I.M. Pacepa a frânt cariere, a generat furia lui Ceauşescu, ducând la declanşarea unor anchete dure în Securitate, soldate cu abandonări de vile, de amante, de averi ilicite, pierderi de privilegii. Adică, i-a lovit pe securişti unde-i durea mai tare” Era din plin momentul unei asemenea intervenţii, superb documentata, riguroasa si limpede. Nu voi obosi în a afirma ceea ce consider a fi un adevăr incontestabil: Securitatea a fost o instituţie criminală.
Articol publicat si pe site-ul evz.ro.
