Pe aceeași temă
Hai să fim serioși și să nu ne mai prefacem că nu știm: UNPR pentru PSD a fost și probabil mai este o haină de vreme rea, dar agățată totdeauna în cuierul liderului social-democrat și asta deoarece prima rezervă de cadre a lui Gabriel Oprea au constituit-o transfugii pesediști. Transfugi din diverse motive, precum jocul dublu, lipsa de încredere a șefului și neloialitate. Căci promovarea în PSD, ca și-n alte partide, n-a avut niciodată criterii meritocratice. Și apoi, când să fi fost UNPR altceva decât PSD?
Să mai observăm un lucru: la început, haina aceasta le-a ținut de ploaie guvernelor Emil Boc–M.R. Ungureanu și președintelui Traian Băsescu, dar rosturile sale au fost altele:
1) trebuia cineva să controleze fluxul venirii proscrișilor altora și al plecării transfugilor proprii din vestibulul PSD;
2) era nevoie să fie menținuți în zona de influență a stângii ca, la nevoie, să poată obține voturi prin acordarea unor avantaje, contracte publice și chiar funcții ori mită;
3) să colecteze tot ce pică de la celelalte formațiuni politice, poate vreodată să fie de folos stângii. Și iată că, din 2009 încoace, ocazii s-au tot ivit.
Sub aspect doctrinar, UNPR n-a contribuit cu nimic la îmbogățirea social-democrației, așa cum n-a contribuit cu nimic la schițarea propriei ideologii, în afara refrenului cu interesul național și respectul față de statul de drept, de justiție, deși, pe din dos, aprobă inițiativele lui Victor Ponta și Călin Popescu-Tăriceanu de obstrucționare a anchetelor DNA.
În aceste condiții, rostul afirmației din titlu este altul: să trezească orgoliul rănit al nucleului tare pesedist, pentru a reacționa la jocul politic actual al UNPR, eventual pentru a încerca să reconstruiască zidurile dărâmate ale cetății prin reîntoarcerea fiilor risipitori și prin poftirea altor doritori. Ce șanse are un asemenea demers, când oferta PSD nu mai are atractivitatea de altădată? Foarte puține. Din ce în ce mai puține.
Iar o privire atentă asupra poziționării combatanților pe cele două fronturi dă la iveală adevărul crud: armata pesedistă e tot mai dezorganizată, demotivată, debusolată, iar căpetenia pare să fi dat dosul de frica procurorilor DNA, plecând la liniște și refacere pe malul Bosforului. Din păcate, celălalt front nu este unul eminamente politic, ci justițiar: sprijiniți de președintele Iohannis, de servicii, de o bună parte a presei și a societății civile, atâta câtă mai este, justițiarii par mai deciși ca oricând să curețe scena politică la vârf pentru resetarea jocului politic. Se vede treaba că a ajuns cuțitul la os.
Și fiindcă această tendință s-a accentuat prin declarații categorice din partea unor ambasadori și a unor lideri marcanți din UE, i s-au alăturat de la început aripa necompromisă a noului PNL și, în aceste zile, Gabriel Oprea, prim-ministrul interimar, cu al său UNPR. Tendință care deja a depășit primul test: trecerea la mustață prin camerele reunite ale parlamentului a Strategiei Naționale de Apărare. Al doilea test va fi validarea propunerii lui Klaus Iohannis pentru șefia SIE, Mihai-Răzvan Ungureanu.
O altă gogoașă de presă, soră geamănă cu aceea din titlu: „Victor Ponta a predat Guvernul și... PSD lui Klaus Iohannis!“, are exact aceeași țintă ca prima: să trezească din amorțeală vigilența PSD ca să pornească lupta cea mare cu Imperatorul, Stăpânul, Jupânul, Rața Mecanică de la Cotroceni, cel ce-l osândește pe tânărul și bolnavul prim-ministru, Victor Ponta, punând gând rău PSD.
Ca jurnalist, știu bine că cititorii dau năvală atunci când e vorba de înțelegeri ascunse, eventual, oculte, numai că, în fapt, o astfel de înțelegere este un nonsens. E adevărat că Iohannis își dorește un guvern care să-i pună în operă programele enunțate în campania din noiembrie, anul trecut, dar la fel de adevărat este că și Victor Ponta își dorește rămânerea la guvernare, chiar de-ar pieri PSD. Însă cheia acestei situații se află constituționalmente la parlament și niciodată președintele n-a vorbit de lovituri de stat și alte marafeturi jurnalistice precum cele de mai sus.
Ca atare, Victor Ponta n-a avut cui preda nimic. Până acum.
Petru Tomegea
7 iulie 2015
