Pe aceeași temă
Aceasta scrisoare reprezintă părerea autorului, dar şi a mai multora dintre corespondenţii săi din România şi din Franţa.
Un bun prieten, hunedorean de origine, mi-a spus: „după ce moşul (astfel îi spunea el bunicului) s-a dus la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, ca delegat al întregii comune, atunci când, câteva zile mai târziu, a închis ochii, a spus «Acum pot muri, mi-am văzut visul implinit»“.
Ca el cei peste 100.000 de participanţi la marea adunare, reprezentanţi aleşi ai populaţiei din toate colţurile Ardealului, Banatului şi Crişanei, au asistat entuziaşti la acel moment istoric.
Oare d-l Boia, care nu pomeneşte nimic de adunarea populară, nu a auzit de ea?
În timp ce poporul era adunat pe platoul romanilor, la doi paşi, în sala cazinoului, fruntaşii intelectualităţii româneşti transilvănene pecetluiau actul unirii. Erau acolo Iuliu Maniu, Vasile Goldiş, Stefan Cicio Pop, Alexandru Vaida Voevod, episcopii ortodox şi greco-catolici din tot Ardealul şi atâtea alte venerabile nume. Era un rezultat democratic al unor alegeri la care participase majoritatea populaţiei.
Oare d-l Boia nu a auzit de ele?
Pentru a se ajunge la Unire, fusese nevoie de un război, în a cărui primă parte armata noastră nu „intrase repede în derută“, ci luptase vitejeşte, pe un front foarte lung, cu un inamic mult superior înarmat, din august până în decembrie.
Oare d-l Boia nu a auzit de prima bătălie de la Jiu şi de luptele de la Rucăr-Dragoslavele?
Frontiera româno-ungară urmăreşte aproximativ linia despărţitoare între cele două populaţii (frontiera etnică).
Ştie d-l Boia că ea a fost fixată ca rezultat de compromis al propunerilor (apropiate) a patru comisii, din care au făcut parte cei mai buni specialişti americani, englezi, francezi şi italieni?
Toată cartea Primul Război Mondial musteşte de idei antiromâneşti, dar poate fi foarte pe placul altora. Este de mirare cum o editură ca Humanitas a putut să publice aşa ceva.
Marii noştri istorici, în frunte cu Nicolae Iorga, şi marii făuritori ai unităţii naţionale, în frunte cu Iuliu Maniu şi Ionel Brătianu, se întorc de sigur în mormânt la auzul elucubraţiilor d-lui Boia, care pare a-şi fi făcut o specialitate din a arunca cu noroi în lucrurile cele mai sfinte ale poporului nostru.
Dinu G. Ionescu
27 mai 2015
