Pe aceeași temă
La 27 ianuarie 2015 s-au împlinit 70 de ani de la data eliberării lagărului de exterminare de la Auschwitz, prilej de aducere aminte a ororii celor petrecute acolo.
Este un mare merit al celor ce întreţin atât de vie această memorie, al aprecierii puţinilor supravieţuitori, ca şi al urmăririi torţionarilor.
Dar la noi, unde oroarea temniţelor comuniste nu a fost mai mică? Nu au existat camere de gazare şi crematorii, dar scopul final a fost tot cel de exteminare, iar, în plus, faţă de ororile de la lagărele tip Auschwitz, s-au adăugat îngrozitoare suferinţe morale: bătăi, umilinţe, reeducare, interogatorii etc.
Cele petrecute la Sighet, Aiud, Gherla, Râmnicu Sărat, Ploieşti, Piteşti şi în multe alte locuri, ca şi la Canalul Dunăre-Marea Neagră inspiră o profundă oroare.
Cei care au trăit acele vremuri ştiu bine că, din păcate, cei ce au comemorat săptămânile trecute 70 de ani au - unii dintre ei - o parte din vina celor întâmplate atunci la noi.
De la data comiterii acestor fărădelegi au trecut 50-60 de ani. Este mult, dar mai puţin decât cei 70 de ani comemoraţi săptămânile trecute. Mai sunt supravieţuitori care pot povesti şi mai sunt torţionari care trebuie pedepsiţi. Şi, mai ales, mai trăieşte unul dintre marii conducători care au patronat acel regim: Ion Iliescu.
Ideea noului nostru preşedinte de a se crea la Bucureşti un muzeu al comunismului este o datorie morală importantă şi urgentă.
Dinu G. Ionescu
2 februarie 2015
