Pe aceeași temă
Ne întâmpina biserica, minunata ctitorie a lui Șerban Cantacuzino, al cărui mormânt marcat de o lespede era în sfântul lăcaș. Acestea se petreceau în anii 1945-1949, când găseam o slabă consolare pentru teribila teroare care domnea în țară.
După ce întregul palat a fost dat copiilor, biserica a stat liniștită ani de zile, ansamblul fiind încredințat, ca arhitectură, unui prieten, arhitectul Rică Constantinescu.
Dar această liniște nu a durat decât până la cutremurul din 1977, când a avut ghinionul ca Ceaușescu să-și pună ochii pe el. Cu ignoranța, prostia și ura de biserică ce îl caracterizau, el a ordonat demolarea mânăstirii, ca și a unei alte perle ale artei românești, Văcăreștii. Dacă la Văcărești distrugerea a fost irecuperabilă, la Cotroceni mâini pioase au păstrat la adăpost de buldozere capitelurile stâlpilor, buiandrugii, cornișele și alte elemente sculptate ale clădirii, făcând posibilă o reconstrucție.
După căderea lui Ceaușescu, reconstrucția s-a realizat și, astăzi, biserica, precum o Pasăre Phoenix, se ridică din nou întreagă, spre admirația celor ce vizitează palatul, devenit acum al președintelui republicii.
Dar puțini știu că reconstrucția bisericii a fost posibilă datorită unui alt Șerban Cantacuzino, urmaș direct al voievodului, care, la peste trei veacuri, a înființat Fundația Cantacuzino, prin care a luptat pentru reconstruirea bisericii. Artist dramatic cunoscut, dispărut din păcate prea devreme, el a reușit realizarea acestei minuni; într-adevăr, nimeni n-ar mai fi crezut să vadă din nou biserica la locul ei.
Binecuvântați fie, peste secole, amândoi acești cotroceneni!
Dinu G. Ionescu
Iunie 2018
