Pe aceeași temă
Masele de cetăţeni solidari, participanţi la marşul de comemorare a victimelor de la clubul Colectiv, au revenit în seara următoare în număr triplu pe străzile Capitalei şi au mărşăluit prin faţa instituţiilor de forţă ale puterii, de la Parlament până la Palatul din Piaţa Victoriei. Nu au mai fost tăcuţi, ci au prefigurat ceva care seamănă cu o schiţă a unui proiect pentru o ţară mai bună, cerând şi obţinând căderea unor capete responsabile pentru ce nu merge bine în România, în frunte chiar cu premierul Ponta, omul de la secţia tinere speranţe a fostului USL.
O primă întrebare care s-a pus imediat a fost: dacă îi dăm jos pe „ăştia“, sunt alţii mai buni pe care să-i punem în loc? Lozinca revenită în actualitate şi scandată de cei 30.000 de manifestanţi de la Bucureşti – „Toate partidele – aceeaşi mizerie“ - spune de la sine totul: din nenorocire, la ora actuală oamenii şi-au pierdut complet încrederea în partidele existente, fie că sunt la guvernare, fie că figurează în parlament, ca opoziţie mai mult sau puţin decorativă - un fapt recunoscut oficial chiar de Ponta, care a avut nu de mult reaua inspiraţie să se laude că în prezent, în România, „nu există opoziţie“. Această criză gravă de încredere a publicului românesc în partide era evidentă încă din anii trecuţi, dar niciun partid politic nu s-a învrednicit cu adevărat să ţină cont de semnale şi să-şi amelioreze prestaţia pe scena politică a ţării.
A doua întrebare care se pune e una logică, dar care, plasată în contextul tragic al celor petrecute la Colectiv, sună maliţios, ireverenţios şi chiar provocator. O reproduc aici, citând comentariul unui cititor pe site-ul revistei 22: „E bine să protestezi, dar mai bine să fii atent cum votezi! Într-o democraţie nu mai poţi da vina pe nimeni decât pe tine însuţi. Cine l-a pus pe Piedone primar? Dar pe Oprescu? Dar pe Ponta şi pe Oprea cine i-a ales acolo unde sunt prin vot uninominal?“.
Or, lucrurile nu se prezintă deloc la modul acesta simplist şi poate subtil partizan. Democraţia nu înseamnă deresponsabilizarea partidelor şi a politicienilor şi aruncarea vinei pentru proasta guvernare şi pentru nevrednicia lor în seama simplilor cetăţeni, aşa cum nu adevăraţii mineri au fost primii vinovaţi de atrocităţile comise la Mineriada din iunie 1990, ci aceia care i-au manipulat în mod diabolic. Primii care trebuie să dea socoteală într-o democraţie care nu este oligarhie sunt partidele, parlamentarii şi guvernanţii. Dacă vrei să fii şef peste o ţară, fă bine şi asumă-ţi responsabilităţile pentru faptele tale. Nu abuza de înţelegerea şi încrederea cetăţenilor ale căror aşteptări legitime le înşeli, pentru ca pe urmă să îi faci tot pe ei vinovaţi pentru ce ai făcut tu rău sau ce nu ai reuşit să faci mai bine. Numai demagogii şi aliaţii lor interesaţi ori naivi spun: cetăţene, tu eşti de vină că l-ai votat pe acest oportunist sau: cetăţene, tu eşti de vină că nu ai ieşit la vot ca să votezi un oportunist. (...)
Daniel Dragomirescu,
4 noiembrie 2015
