Pe aceeași temă
L-am ascultat şi eu pe d-l Toader; nu chiar de la început - aproape. În final, mi s-a părut că nu şi-a onorat demnitatea: nici cea de la CCR, nici cea de dascăl, iar pe cea de ministru a dus-o în derizoriu. A dus politica, cu jegoşenia ei, de din faţă şi de din dos, în sistemul de justiţie – şi aşa plin de pete, cu care s-au luptat din greu să-l cureţe toţi cei care au trecut pe balansoarul ministerial. Nu mai poate fi simpatizat de mulţi, crezut şi urmat. Distinsul profesor şi-a pierdut încrederea şi la studenţi, sunt sigur, mulţi s-or fi ruşinat să-l vadă şi audă cum s-a trudit să-şi arate ura şi misoginismul. S-a dovedit un servitor politic, şi nu un profesionist care vrea să ducă sistemul juridic înainte, pe un drum corect pentru toţi oamenii societăţii noastre. Jalnic, bătrânul! Inadecvarea ne omoară.
A fost, din păcate, dovada că politica mânjeşte orice minte şi orice faţă. Niciun ministru de la un alt partid nu s-ar fi comportat atât de lamentabil, josnic, dezonorant şi lipsit de înţelepciune. Ce-a vrut să arate d-l Toader ? Desigur, cât e de labil, de slab de înger, cât de nebărbat şi, mai ales, cât de nepotrivit pentru scaunul pe care îl ocupă. Ce l-a mânat pe profesorul unei universităţi celebre să coboare în arena mocirloasă a politicii? Sunt sigur că ascunse interese şi orgolii – evidente, de fiecare dată, în discursurile sale sinonimice, autentic caţavenciene; şi, nicidecum, grija pentru „ţărişoara“ lui, iubirea profesională, mai degrabă un fals amor pesedist. Chemat de urgenţă din Japonia, ce era să facă, dacă i s-a spus omului că arde ţara; a venit hotărât să pupe mai întâi mâna premierei şi apoi să arunce cu lături în foc. Asta am simţit eu: ură, misoginism, inadecvare la situaţie, autoumilire.
Doamna Kövesi a fost pusă la stâlpul infamiei din amorul acela ifam pesedist, de dragul unei părţi a presei, la fel de oţărâtă de atâta vreme pentru capul ei; şi, evident, din neputinţa şi din încă remanenta pojghiţă ideologică a luptei de clasă, prezentă la mulţi pesedişti, de a se fi găsit soluţii mai oneste, instituţionale, europene, de demnitate reciprocă.
Peştele de la cap se împute! Săraca ţară, bogată în peşte!
Traian Bradea,
25 februarie 2018
