Pe aceeași temă
Am avut prilejul de a asista la o caracterizare a comunismului rus făcută de un medic stomatolog de la Moscova, care este prezentă în memoria mea și astăzi. Acest om a avut curajul să descrie colectivismul sovietic cu o exactitate tulburătoare, finalul acestui tragic experiment confirmând aprecierile din anul 1960 ale unui simplu observator.
Evenimentul respectiv merită evocat, deoarece disecția politică efectuată la 30 de ani distanță de finalul tragediei colectiviste ar putea reprezenta un avertisment pentru cei care mai cred posibil autoritarismul partidelor unice și tutela unor despoți luminați. Iată cum s-a petrecut o întâlnire a cărei amintire este vie și astăzi.
În toamna anului 1960, lucram la Cooperativa Cartonajul din București, când am primit o invitație de la conducătorul tehnic al cooperativei, Ruddy Kastner, să particip la o masă oferită de fratele său, medic stomatolog venit din URSS. Acesta dorea să-i cunoască pe principalii colaboratori ai fratelui său și să schimbe cu ei păreri și impresii despre existența acestora. Omul era curios să cunoască preocupările noastre, la 5 ani de la instaurarea sistemului, comparativ cu cel din Rusia, care sărbătorea în acea perioadă 40 de ani.
Ne-am întâlnit într-o seară la un mic local din Str. Țepeș Vodă cu musafirul nostru euroasiatic, în jurul mesei fiind prezente zece suflete (șase evrei și patru creștini). Ținând cont de perioada respectivă, pot confirma că întâlnirea noastră s-a desfășurat în optime condiții. S-a mâncat excepțional de bine, iar băuturile au fost la înălțime, atât cantitativ, cât și calitativ. (Unii chiar au exagerat, fapt ce a asigurat un dinamism deosebit al discuțiilor.) Frații Kastner erau cei care au dus greul acestor dezbateri, deoarece erau singurii vorbitori de rusă, cel de la București traducând întrebările și răspunsurile celor prezenți. Proporțional cu alcoolul consumat și cu temele atacate, discuțiile au căpătat și nuanțe de asprime, care au culminat cu intervenția brutală a unui coleg, care, cu un curaj anormal (in vino veritas), a afirmat în atenția celui venit de la Moscova: „Să știe d-l doctor că am ajuns cu toții la concluzia că viața în comunism nu este posibilă“. Probabil că cel în cauză nu a realizat impactul și consecințele posibile ale unei astfel de afirmații, dar după lansarea acestei „blasfemii“ s-a făcut o liniște absolută.
Dupa o perioadă destul de lungă, medicul nostru din URSS a pronunțat următoarea observație, venită ca o veritabilă sentință: „Spune-le colegilor că în comunism se poate trăi admirabil, dar trebuie respectate trei condiții esențiale“. La cererea celor prezenți, a urmat o lungă relatare despre cum se poate trăi în comunism la adăpostul celor trei condiții. Expunerea a durat aproape o oră, iar trecerea în revistă a întregului contur al realităților din URSS s-a fixat în memoria mea și a colegilor mei cu o intensă exactitate. Voi relata argumentele prezentate de musafirul nostru în ordinea prezentării lor.
Prima condiție și cert cea mai importantă:
– Să nu iei în serios sistemul. Comunismul este o farsă tragică. În momentul în care te implici în mecanismul său sau participi efectiv la aplicarea obiectivelor sale, ești un om mort. Totul este fals și forțat. Sistemul nu merită respect. În orice împrejurare trebuie simulată participarea, dar cu rezervele și abținerile ulterioare. Sistemul se rezumă la o inversare de privilegii ce trebuie suportate cu calm și cu detașare.
A doua condiție necesară supraviețuirii în comunism este aproape obligatorie:
– Să nu te temi de pușcărie. Se subînțelege că se face referire la condamnările de drept comun, și nu la cele cu substrat politic. În URSS sunt condamnați politic doar cei care au avut ghinionul de a fi în centrul unor conjuncturi nefavorabile sau au manifestat un comportament neconform cu realitatea. A activa și a acționa la limitele Codului Penal este o necesitate în Rusia. Sistemul a confiscat totul sub aspect material. Aplicarea colectivizărilor și suprimarea totală a dreptului de proprietate s-a făcut violent și cu mari sacrificii umane. Deci toate inițiativele privind ameliorarea existenței în detrimentul intereselor statale au o scuză de ordin moral. Fenomenul reprezintă o reacție normală în raport cu inechitatea reglementărilor oficiale. O societate agresată și abuzată are dreptul de a reacționa, indiferent cum. Consecințele acestor abateri legale sunt în general evitabile, dacă se fac inteligent și cu mare atenție. În Rusia, NKVD știe și ce visezi noaptea. În schimb, poliția, care ar trebui să apere avutul obștesc, este instituția cea mai coruptă posibil. Anchetele se pot discuta și tranzacționa. Există posibilitatea unor înțelegeri tacite, ca final al unor cercetări privind încălcarea legalității. Pentru cei ce au rețineri față de inițiativele ilicite merită de precizat că ele sunt forme de autoapărare.
Ultima condiție necesară pentru o existență suportabilă:
– Să nu lucrezi mai mult de trei ani în același loc. Cei care depășesc această perioadă au în general dificultăți din cauza fricțiunilor și suspiciunilor intervenite într-o societate măcinată de contradicții și fără suport moral, dar supusă unui terorism de stat greu de suportat. De altfel, anumite inițiative realizate la limita codurilor penale impun o retragere strategică, determinată de posibilitate unor consecințe.
Descrierea modului de viață din URSS a fost în realitate un curs privind autoapărarea și o încercare de profilaxie a sindromului comunist. Niciunul dintre cei prezenți nu a avut neplăceri în urma discuțiilor sus-arătate. D-l medic stomatolog s-a înapoiat în URSS, iar fratele său a plecat în Israel după aproximativ un an.
Analiza modului de viață în URSS făcută la București în 1960 confirmă eșecul planetar al sistemului. Consecințele de ordin moral și comportamental al relațiilor publice și private din URSS în perioada comunistă se resimt și în prezent. O intoxicație de acest tip se tratează greu și cere mult timp. Infracționalitatea care se constată și astăzi în țara noastră este cert reflexul tardiv al unor structuri maladive dintr-o perioadă de tristă amintire.
Dan Emanoil Dobreanu
1 iulie 2015
