Pe aceeași temă
S-au scurs 25 de ani de la înfiinţarea revistei (vă pot spune cu precizie care numere îmi lipsesc, dacă răsfoiesc dosarul Perjo, burdușit, o veritabilă istorie pe scurt a acestor ani zbuciumați). Mărturia lor? Biblioteca mea de-atunci încoace, dosare de controverse și dezbateri de idei. Am devenit și eu, în timp, un membru invizibil al clubului dvs; m-ați format, m-ați cizelat, mi-am verificat constant concluziile prin „hârtia mea de turnesol“, cum îi spun extraordinarului dvs. colaborator, Andrei Cornea, căruia îi mulțumesc prin intermediul dvs. pentru onestitatea și consecvența dumisale fără rest.
Vă țin (și-mi țin) pumnii să rezistați pe baricade. Sunteți, într-un fel, familia mea, drept care nu-mi spun „după mine potopul“ și vă urez să-mi supraviețuiți, pentru cei, puțini, e drept, care sunt fidelii dvs. cititori.
La mulți ani! Încă o dată, mulțumiri pentru tot.
Anca Berbescu
29 ianuarie 2015
