Pe aceeași temă
Și nu oriunde, ci într-o suburbie a Capitalei României. Și nu oricând, ci tocmai la una dintre marile sărbători ale educației, deschiderea anului școlar. Imaginea primarului cocoțat pe catedră a devenit virală pe rețelele de socializare și încerc să-mi dau seama de ce, fiindcă lipsa de respect a politicienilor, nu doar locali, față de învățământ este caracteristica principală a activității lor politice, și nu de azi, de ieri, ci tocmai de pe vremea când clasa muncitoare a devenit clasă conducătoare în fosta Republică Populară Română. De aceea, urcatul cu picioarele pe catedră nu este un fapt ieșit din comun, cum e prezentat în spațiul public, ci o imagine comună a societății românești.
Să nu cumva să vă închipuiți că educatorii înșiși, odată ajunși politicieni, și-au sacrificat cariera politică de dragul școlii, încercând s-o ajute, s-o reformeze și s-o aducă la nivelul celor din Europa Occidentală, ba din contra. Alături de alți specialiști, pedagogi, psihologi..., au încercat să facă din școală o feudă proprie, numai bună de furnizat voturi și de numit în posturi de conducere clienți politici. De aceea n-au fost în stare în mai bine de un sfert de veac, nu s-o modernizeze, dar măcar să o finanțeze corespunzător și să-i încurajeze pe copii să învețe.
De ce s-a urcat primarul din Voluntari pe catedră? Fiindcă „așa i-a dat lui prin cap“: voia să fie auzit de cei peste 2.300de elevi însoțiți de părinți, cică difuzoarele erau slabe, scenă nu exista... Sunt convins că încercarea de a se scuza nu are nimic a face cu faptul în sine, cât cu teama să nu-i fie afectată imaginea în ochii propriului electorat.
Continuând în același ton, mai trebuie spus că Florentin Pandele este un fost elev al respectivei școli, și nu unul oarecare, ci unul ajuns astăzi doctor în științe. Deși școala românească este blamată zi și noapte, să recunoaștem că destui politicieni se fac luntre și punte pentru a ajunge în posesia unor diplome de bacalaureat, de licență, masterat și chiar doctorat. La atât e bun sistemul național de educație: să furnizeze patalamale cu care să se fudulească politicienii și nu numai.
De aceea le e frică de modernizare, de reforme, de creșterea autonomiei instituționale, de ridicarea profesorilor la statutul pe care-l merită într-o societate liberă, democratică și prosperă. E clar că ipocrizia e groasă: pe față își declară ritos, mai cu seamă în campaniile electorale, dragostea față de școală și carte, de valorile culturale, dar, când să treacă la fapte, se urcă cu picioarele pe catedră în fața elevilor, arătându-și lipsa de respect față de munca dascălului și învățătură.
Să nu credeți că mesajul nu este înțeles de elevi exact în maniera în care este transmis: profesorului i-a fost ștearsă cu buretele autoritatea, fără de care munca sa la catedră, oricât de calificată, cade în derizoriu, căci fără aportul elevilor și al educatorilor nicio reformă din lume nu poate reuși, iar școala românească se zbate din greu să iasă la lumină.
Nu-l blamați pe politicianul Pandele. El n-a făcut decât să ne reamintească cine e stăpân în Voluntari, azi un cartier al Capitalei, cine face jocurile politice și care este locul elevilor și al părinților acestora, chiar dacă partidul domniei sale își zice social-democrat și are scris pe frontispiciu că apără democrația, egalitatea între cetățeni și libertățile individuale. O probă asupra felului cum le înțelege și le aplică ați avut-o în imaginea devenită virală pe Net.
Firește, d-l primar ne-a făcut să înțelegem o realitate, dar alți foarte mulți politicieni nu ne permit să înțelegem nici măcar atât: priviți cum este ciopârțită Legea educației în parlament pentru a se evita concursurile de numire pe posturile de directori de școli. Se vor face luntre și punte Ecaterina Andronescu și colegii săi pentru a-i menține pe actualii directori în funcție. Motivul? Vine campania electorală, iar PSD își reactivează rețelele aducătoare de voturi. Altfel cum să câștige alegerile și să aibă propriul prim-ministru? Atunci să vezi dragoste de școală!
Petru Tomegea
18 septembrie 2016
