Pe aceeași temă
Acum un secol, țara noastră trăia intens. Avea un teritoriu liber redus, dar în care se concentrase voința ei de supraviețuire. Armata, cu moral refăcut și cu armament la înălțimea inamicului german și superior celui austro-ungar, dorea cu ardoare să răzbune înfrângerile din 1916. Era și meritul misiunii militare franceze, în frunte cu marele nostru prieten, generalul Berthelot, care în toată prima jumătate a anului 1917 o ajutase moral și material.
Războiul mondial părea interminabil. Deși atacate de mai mulți dușmani, Puterile Centrale rezistau înverșunat. Pentru vara lui 1917, inamicii lor hotărâseră ca pe frontul românesc ofensiva să înceapă la 24 iulie. Toate pregătirile fuseseră făcute și, în zorii acelei zile, ostașii Armatei II, a generalului Alexandru Averescu, avură cinstea să înceapă lupta. Punctul ales era Depresiunea Vrancei, satul Mărăști, foarte bine fortificat.
După o puternică pregătire de artilerie, diviziile de infanterie au trecut la atac, surprinzând în multe locuri inamicul, care s-a retras, lăsând însă numeroși prizonieri și material. Succesul a avut un mare efect asupra moralului trupelor române: „Nu am mai văzut niciodată trupe nemțești fugind cu atâta grabă!“.
Bătălia începea sub cele mai bune auspicii: frontul inamic străpuns, satul Mărăști cucerit și dușmanul pus pe fugă. Pentru 25 iulie, Averescu a ordonat continuarea ofensivei. Dar în acest moment, o veste a venit ca o lovitură de trăznet: telegrama Guvernului Kerenski ordonând trupelor ruse oprirea oricărei ofensive pe tot Frontul de Est. Asta însemna pentru ruși (care urmau acum să ia și ei ofensiva, cooperând în restul apropiat al sectoarelor) paralizia totală. Părea de necrezut ca o situație atât de favorabilă să nu fie exploatată. Dar armata rusă nu era decât un haos, unde soldații, și nu comandamentele, decideau dacă să lupte sau nu (de obicei, nu). Averescu a continuat totuși atacul până la 31 iulie, înaintând peste 15 km și eliberând mai multe localități, printre care Soveja și Vizantea. Dar avântul a fost oprit.
Armata noastră arătase însă de ce este capabilă. Dar o așteptau, în luna următoare, momentele grele și atât de glorioase ale bătăliilor de la Mărășești și Oituz.
Dinu G. Ionescu
Iulie 2017
Somnul rațiunii