De același autor
Acum câteva zile, România a primit un imens cadou. Preocupată doar să-şi întoarcă pe toate feţele bubele, mucegaiurile şi noroiul, ea a ratat ocazia să primească gestul cum se cuvine. Şi anume, cu recunoştinţă, curiozitate şi inteligenţă. Aflat într-o vizită privată în ţara noastră, prinţul Charles, unul dintre cei mai influenţi oameni ai lumii, a spus aşa: „Nu există un produs de export mai bun pentru România decât Transilvania. Nici Marea Britanie nu are o astfel de comoară“.
Un asemenea enunţ ar trebui să ne forţeze la o pauză de reflecţie. Marea Britanie este a şasea destinaţie turistică a lumii, cu aproximativ 30 de milioane de turişti în 2010. Moştenitorul coroanei engleze ne spune că avem ceva ce nici măcar ei nu au. Eu i-aş da un telefon.
Elena Udrea a vrut să îl întâlnească pe prinţul Charles la Covasna, dar întâlnirea n-a mai avut loc. Chiar şi aşa, sper că ministrul va reuşi să ajungă la un apropiat al casei regale britanice care să-i pună totuşi prinţului Charles o întrebare foarte importantă în numele nostru: cum ar organiza el turismul în Transilvania, dacă ea ar fi parte a Marii Britanii? Un pic de expertiză au englezii. Câştigă anual din turism peste 20 de miliarde de euro.
Din mijlocul grădinii Carpaţilor, prinţul Charles i-a servit Elenei Udrea o minge la fileu şi, chiar dacă ministrul n-a putut-o primi personal, tot ar avea sens să fructifice cumva oferta. Nu mă refer la menţionarea ei într-un pliant turistic sau într-un clip publicitar, ci la a răspunde cumva unei mâini de ajutor întinse. Bănuiesc că asta e cheia în care trebuie să înţelegem cuvintele de apreciere.
Am mai zis în câteva rânduri că marele nostru neajuns nu e că nu avem destule, ci că nu ştim ce să facem cu ce avem. Aproape că se impune înfiinţarea unui Minister al Potenţialului. Cineva care să indice fiecărui minister ce resurse valoroase nu exploatează. Pentru Ministerul Turismului, ne-a făcut prinţul Charles treaba: e Transilvania.
Cele două propoziţii regale merită o dezbatere naţională serioasă. Ce am putea face ca să vadă şi alţii ce a văzut în aceste locuri prinţul Charles? Şi ce am putea face ca oamenii ăştia să găsească, odată ajunşi aici, cât mai multe lucruri care să-i bucure? Răspunsul nu e deloc simplu. Transilvania e frumoasă şi pentru că încă are părţi neatinse de valul industrializării turistice. Deci răspunsul nu stă neapărat în mai multe hoteluri.
Oricum, aşa cum e deja făcută, industria hotelieră românească e făcută prost. Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, indicele de utilizare netă a locurilor de cazare din România în anul 2010 a fost de 25,3% din totalul structurilor de cazare turistică. Să poţi folosi doar un sfert din ce ai nu e semnul unei eficienţe de invidiat.
Am văzut recent cum arată concret lipsa asta de eficienţă. Am urcat pe jos, într-o plimbare pe marginea drumului, de la Hotelul Orizont din Predeal până la Restaurantul Casa Vânătorilor. O distanţă de până într-un kilometru. Pe stânga şi pe dreapta, niciun metru de pădure sau iarbă. Lemn, lângă beton, lângă metal, lângă sticlă, lângă termopan. Vasta majoritate a construcţiilor erau pensiuni foarte mari sau hoteluri foarte mici. Toate, dar absolut toate, complet goale. E adevărat, era o zi din timpul săptămânii, dar tot mi-a dat de gândit. De ce să construieşti în prostie doar pentru două zile de weekend şi câteva săptămâni de vacanţă pe an?
Poate Transilvania încă nu arată toată precum Predeal sau Bran. Poate s-ar mai putea face ceva. Din câte am aflat, prin fundaţia pe care o sprijină, Mihai Eminescu Trust, prinţul Charles ajută la conservarea şi dezvoltarea unor zone din Transilvania în spiritul în care ne-a onorat cu al său compliment: acela al păstrării şi punerii în valoare a unei comori. Noi învăţăm oare ceva din asta? Dacă Ministerul Turismului nu s-a putut întâlni cu moştenitorului tronului Marii Britanii, poate ajunge măcar la cunoştinţele lui din România. Sigur răspunde cineva la fundaţie şi dă o mână de ajutor.
Remarca prinţului Charles merită, cred, un răspuns. Nu există un produs de import mai bun pentru România decât bunul simţ şi experienţa occidentală. Asta nu înseamnă să facem totul ca ei. Dar ne-ar ajuta să aflăm ce au înţeles ei din ce au făcut bine şi mai puţin bine. Dacă ne-am da un pic ţâfna la o parte şi am accepta să întrebăm şi să învăţăm, n-ar fi totul pierdut, tot timpul. Viscri, Mălâncrav, Biertan sunt deja comori cum nu mai are nimeni în Europa. Ce-ar fi să le punem pe speaker? //
Citeste si despre: Printul Charles, coroana britanica, cadou, expertiza, Transilvania.
