Semnificația alegerilor din PMP

Democrația reflectă preferințele celor care aleg. Într-o societate imatură politic democrația funcționează mai mult ca un mecanism de învățare socială și mai puțin ca un mecanism prin care se stabilesc scopurile bune de urmat în societate.

Într-o societate imatură politic un lider responsabil va direcționa jocul democratic în direcția bună pe termen lung. El nu va submina jocul democratic formal devenind un despot luminat, dar va folosi toate mijloacele legal disponibile pentru a direcționa rezultatul votului în direcția pe care o consideră bună pentru țara sa.

Care este direcția bună pentru România ?

Înainte de a da un răspuns posibil la această întrebare aș vrea, în primul rând, să îl felicit public pe domnul Funeriu pentru scorul de 20%. Douăzeci de procente pentru un candidat cu profilul dânsului este excepțional pentru o țară ca România.

În al doilea rând vreau să o felicit și pe doamna Udrea pentru că își asumă cu modestie rolul de curea de transmisie între domnul Traian Băsescu și electorat. PMP este în această etapă de dezvoltare a sa doar un vehicul politic pentru deciziile d-lui Băsescu, în condițiile în care d-l Băsescu nu are formal voie să se amestece în jocul politic intern.

Pentru a putea aprecia care este direcția bună pentru România trebuie să luăm în considerare factori care acționeză la mai multe scări:

• Factorii geopolitici. Acești factori sunt relevanți tot timpul și constrâng pe cei de nivel național, în special în cazul țărilor mijlocii și mici. În acest moment pentru România aceștia sunt factorii determinanți. O simplă sinteză a semnalelor din mass-media arată că s-a dus o luptă geo-politică dură cu privire la traiectoria țării noastre și că rezultatul ei este acum deja cunoscut. Iată câteva semnale din media ale acestui proces care nu este niciodată transparent complet, media fiind mai degrabă un vector de manipulare într-o direcție sau alta:
  • Insistența d-lui Ponta de a participa la Consiliul unde s-a blocat proiectul Nabucco, neîndeplinirea acolo a mandatului pe care l-a primit (link);
  • Participarea izolată a domului Ponta la olimpiada de la Soci alături de domnii Putin și Ianukovici;
  • Vizita doamnei Nuland, care probabil că a sost tocmai când apăreau informații cu privire la iminența agresiunii rusești în Ucraina evidențiind rolul geopolitic al domnului Ponta și strategia sa internă reală. În orice caz, de la această vizită s-a trezit se pare la realitate și d-l Antonescu;
  • Compartamentul domnului Ponta față de vizitele oficialilor americani, în perioada în care lucrurile nu erau tranșate în urma agresiunii Rusiei în Ucraina și mai spera să fie primit la Moscova (intenție care la acel moment nu fusese făcută publică);
  • Pregătirea ruperii USL prin forțarea ocupării funcției de vice-prim-ministru de către d-l Johannis, viitorul candidat la prezidențiale agreat și de dl. Băsescu, încă neanunțat public la acel moment;
  • Ruperea USL și mutația comportamentală inexplicabilă prin rațiuni de nivel național a domnului Antonescu, însă explicabilă prin rațiuni de nivel geopolitic și poate personale (posibile lucruri compromițătoare strânse poate chiar de cei care îl împing în față pe domnul Ponta pentru a-l scoate din joc pe fostul lider PNL la momentul potrivit). Explozia necontrolată de ură a d-lui Iliescu, artizanul din spatele d-lui Ponta, la adresa d-lui Antonescu – un semnal clar că scopul de blocare a intențiilor geopolitice ale PSD fusese atins;
  • Declarațiile publice ale domnului Băsescu cu privire la planul domnului Ponta de a fi primit de domnul Putin, un semnal că mai multe detalii ar putea să ajungă în presă așa cum a ajuns și informația despre vizita domnului Geoană la Moscova la alegerile anterioare (o vizită cu mize energetice - link , arătând către ce direcție se îndrepta România dacă d-l Geoană era ales președinte);
  • Amânarea excesivă a candidaturii domnului Ponta, care știe deja că cine va candida din partea PSD va pierde, că jocurile sunt făcute. Acțiunile sale politice actuale urmăresc exclusiv minimizarea pierderilor, personale și pentru grupul din spatele dânsului;
  • Încetarea acțiunilor de pregătire a construcției South-Stream în Bulgaria (link).

Din punct de vedere geopolitic direcția bună pentru România este să își consolideze poziția în clubul occidental: Europa și NATO.

• Factorii de scară națională. Disputele corupție-stat de drept, stânga-dreapta, ateism-credință, ecologism-dezvoltare industrială, europenism-euroscepticism se încadrează aici. Ca urmare a turbulențelor pe plan internațional nici unul dintre acești factori nu este determinant pentru traiectoria României și, în particular, pentru cine va fi președinte. Cei care susțin astfel de poziții ca prioritare fie ascund cu ele interese geopolitice, fie fac jocul involuntar al unor interese geopolitice, fie folosesc opțiunile geopolitice în mod instrumental, pentru a-și susține oportunist opțiunile de nivel național prin alianțe internaționale adecvate.
  • Agenda națională principală e conturată de problema justiției și problema economică. Preferințele politice ale românilor sunt distribuite statistic în această ordine : pe direcția justiției 1) indiferența civică, 2) pro-corupție  3) pro-stat de drept, pe direcția economică 1) stat asistențial, 2  auto-realizare prin inițiativă personală. Există o heterogenitate spațială între diaspora și cei de acasă, precum și între cei de acasă. Este un fapt social că în nici un caz grupul celor care vor și stat de drept și auto-realizare din inițiativă personală nu poate câștiga la vot.
  • Dintre instrumentele retorice disponibile pentru convingerea cetățenilor să voteze într-un fel sau în altul (argumentare, persuasiune prin seducție, persuasiune prin incitare) cetățenii care să fie receptivi la argumentare sunt procentual puțini în România. Este un fapt social că structura electoratului român nu permite ca cineva să câștige cu argumente elaborate alegerile din țara noastră. Singurul argument la care majoritatea românilor răspunde este cel de autoritate externă : că persoana a fost girată de cineva pe a cărui autoritate ei deja o acceptă, din orice motive ar accepta această autoritate.
  • Românii nu pot încă furniza ca președinte un om din societatea civilă pentru că funcționarea societății civile se bazează pe argumente elaborate, pe acțiune rațională de modificare și punere în practică a unor politici publice. Cu atât mai puțin poate ocupa funcția de președinte cineva din societate civilă în condițiile unor turbulențe internaționale. În astfel de condiții poate fi acceptat să conducă statul angajat în structuri de tip NATO și Uniunea Europeană doar cineva sigur din punct de vedere al intențiilor sale, un om absolut predictibil cu privire la deciziile sale strategice majore.

Din punct de vedere național direcția bună pentru România este să își consolideze statul de drept, iar exprimarea celorlalte preferințe valorice să se facă doar într-un astfel de cadru instituțional. Faptul că acestă direcție bună pentru România este în fază cu direcția bună pe plan geopolitic este o șansă istorică pentru țara noastră.

• Factorii de la scara partidelor din România. Abia aici suntem la nivelul la care se discută cine are cea mai bună sau mai puțin bună resursă umană pentru îndeplinirea unor roluri politice sau a altora. Ca și în cazul scării geopolitice, nici la această scară informația nu este foarte transparentă. Totuși :
  • În condițiile actuale contează mult cuplarea la informațiile relevante geopolitic ale momentului. Nu se pune problema ca cineva care nu este deja în cercurile puterii de partea geopolitic bună să candideze cu șanse la funcția de președinte.
  • Profilul moral și intelectual, gusturile, imaginea, etc – au importanță doar în măsura în care există mai multe persoane care ar putea gira atingerea scopurilor relevante la scară mai mare. Prima condiție pentru a putea gira este asumarea strategiei pro-occidental, a doua este să fie o persoană sigură, care nu își schimbă opiniile după cum bate vântul, și a treia este să poată convinge un electorat insensibil la argumente raționale complicate.
  • Datorită structurii electoratului intelectualii nu au nici o șansă să conducă partide importante din România. Pe de altă parte, fi o eroare concentrarea lor într-un singur partid, de exemplu în Forța Civică, doar ca să conducă și ei ceva. Un partid al intelectualilor va pierde încă multă vreme, și va avea șanse să câștige doar atunci când cei care își modifică acțiunile pe baza argumentelor raționale sau care respectă astfel de oameni vor deveni statistic dominanți. Ce pot face intelectualii prin acțiunile lor este să modeleze din interior partidele existente, în măsura în care mecanismele de funcționare din partid le permit să facă asta. În acest moment PMP și AC au în mod clar astfel de mecanisme, s-a mai mișcat ceva și pe la PDL, în timp ce PNL a fost până acum imun la astfel de demersuri (nu știm ce se va întâmpla după ce noul partid va avea în       conducere un om ca d-na Macovei).

Din punct de vedere al partidelor direcția bună pentru România este ca :

• Membri de partid care își asumă valorile geopolitice și naționale bune pentru România să aibă impactul electoral care să le permită să ocupe poziții în stat și să aibă cunoașterea aparatului de stat necesară pentru a pune cu eficiență în practică programul asumat.
• Partidul să aibă mecanismele interne care să permită evoluția resursei umane a partidului și implicit a liderilor lui în sensul creșterii ponderii receptivității la argumente raționale, a comportamentului moral și a bunului gust.

A doua direcție bună pentru România de la nivelul partidelor nu este în fază cu direcția bună pe plan geopolitic și nici cu direcția bună la nivel național (ambele au nevoie de girare prin vot din partea electoratului în starea actuală a lui, o stare nereceptivă la valorile rațiunii, moralității și bunului gust) ceea ce este o neșansă istorică pentru țara noastră. Mai avem de așteptat până când nivelul liderilor politici va fi mai ridicat și până când vom avea lideri din politici provenind din societate civilă.

Dacă factorul determinant pentru profilul persoanei acceptabile azi să fie președinte este cel geopolitic, factorii naționali și de partid influențează modul cum o persoană cu un astfel de profil va candida și va ajunge președinte.

Cui îi convine politica strategică pro-occidentală a domnului Băsescu trebuie să o primească la pachet și cu agenda lui personală, atâta vreme cât nu are altă variantă mai bună de ales. Agenda aceasta include și oamenii cu care vrea sau poate să lucreze. Este clar pentru oricine după rezultatul alegerilor din PDL că și-a dorit un partid controlat de omul dumnealui, respectiv de doamna Elena Udrea. Este la fel de clar că d-l Băsescu încurajează oameni tineri, că îi ajută să se formeze. Însă domnii Funeriu și Papahagi nu sunt genul să răspundă la comenzi, cum sunt d-l Boc și d-na Udrea. Stilul managerial al Președintului l-a făcut, de altfel, și pe d-l Pleșu să renunțe a mai fi consilier…

Nu în ultimul rând, nu cred că este acceptabil pentru aparatul unui stat NATO de la granița în pericol a acestui club ca oameni precum d-l Papahagi și d-l Funeriu să  experimenteze conducerea unui partid important în condiții de puternică instabilitate geopolitică. Domnul Ungureanu a ales un astfel de experiment și în condițiile actuale, însă domnia sa are deja o poziție foarte clară și validată în funcționarea statului. Este un om sigur.

Alegerea doamnei Udrea în dauna domnului Funeriu reflectă opțiunea șefului statului pentru o soluție sigură, de tip comandă și control, în condițiile existenței unui timp scurt până la alegerile prezidențiale și a stării de fapt a electoratului român. Simplul fapt că șeful statului o girează a fost suficient să îi asigure succesul în fața unui activ de partid care nu poate fi esențial diferit de structura electoratului românesc. Este acum treaba structurilor de partid care au votat-o pe d-na Udrea să facă munca de teren necesară pentru pregătirea victoriei unui pro-occidental ca domnul Diaconescu, sau a contribuției decisive a domniei sale la victoria domnilor Ungureanu sau Johannis. Nu se poate anticipa cine va fi președinte, nu o știu nici cei care fac strategia de transfer al puterii pro-occidentale, dar cu siguranță va fi unul dintre dânșii. Domnul Diaconescu are potențialul să rupă mult din voturile electoratului de stânga în primul tur, ceea ce garantează că domnul Ponta sau cine va candida din partea USD va fi obligat să ajungă în turul 2, unde nu are nici o șansă în fața oricărui candidat pro-occidental.

După ce situația se va stabiliza pe plan global și generațiile comuniste crescute paternalist își vor micșora influența politică va sosi și vremea politică a intelectualilor ca domnii Funeriu și Papahagi, chiar dacă pentru dumnealor ca persoane, ca și pentru noi toți aflați azi la vârsta maturității, va fi probabil prea târziu. Până atunci ce putem face eficient în mod alternativ este acțiunea civică, formularea de politici publice, fie individuală, fie în cadrul unor think-tankuri (Societatea Academică Română, Fundația Mișcarea Populară, altele nou înființate dacă cei din FMP nu vor să gireze evoluțiile din PMP cu imaginea lor, sau pur și simplu simt că nu pot îndeplini în actualele condiții rolul pe care și l-au asumat - după cum se vede din ultimele demisii, etc), cu eventuala posibilitate de implicare în structurile executive ale statului atunci când partidele care au preluat proiectele respective ajung la putere și vor să le pună în practică.

Cititorelor și cititorilor care sunt dezamăgiți de un astfel de mod de interpretare a lucrurilor le sugerez  că a face politică este o preocupare ca oricare alta, e ceva onorabil doar dacă e făcută bine, că lucrurile importante cu adevărat pentru un om nu sunt rolul său politic, ci viața sa personală - privată și publică. Singurul rol respectabil al politicienilor este să furnizeze servicii publice de calitate care să permită cetățenilor care nu fac politică și plătesc taxe pentru acele servicii să se exprime deplin în viața lor personală. O doamnă de serviciu care își face treaba cu seriozitate, bine, este mai valoroasă pentru societate și mai demnă de respect decât un prim ministru care și-o face prost.

În concluzie, pe baza celor de mai sus cred că important în alegerile prezidențiale de anul acesta este ca viitorul președinte să fie pro-occidental și susținător al statului de drept. Restul sunt, în condițiile de acum, detalii.