Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Statuia radioului public pe soclu de carton
2016-04-19
3
Soclul succesului SRR e din carton. La o salubrizare, monumentul se surpă.

 

Dezastrul economic de la televiziunea pu­blică este pus adeseori în contrast cu si­tua­ția înfloritoare a radioului public: „Anii 2014–2015 reprezintă cea mai fastă pe­ri­oadă din ultimii 20 de ani ai Societăţii Române de Ra­diodifuziune. Dacă 2014 cre­deam că a fost cel mai bun an din istoria ra­dio­u­lui, se pare că 2015 ne con­trazice. Din punct de ve­de­re financiar, So­cietatea Ro­mână de Radiodifuziune es­te într-un moment fast, a existat un plus de 7,7 mi­li­oane de lei. SRR nu are datorii, credite, nici măcar întârzieri de facturi la plată. Ne finanţăm singuri investiţiile, din 2012 nu mai primim bani de la bugetul de stat“, declara triumfal la bilanț Ovidiu Mi­culescu, președintele-director general al SRR. Dar, ghinion, Ministerul Finanțelor lucrează cu cifre și nu înghite vorbe, fă­când publică o concluzie deloc măgu­li­toa­re, că mediile publice ar denatura ra­poar­tele financiare: „În urma misiunii cu te­ma auditul financiar al contului general de execuție a bugetului de stat pe anul 2014 la Ministerul Finanțelor Publice, Cur­tea de Conturi a stabilit că ordonatorii principali de credite Televiziunea Română și Societatea Română de Radiodifuziune (en­tități finanțate din venituri proprii și alocații de la bugetul de stat) au de­na­turat situațiile financiare centralizate ale instituțiilor publice (bilanțul ins­ti­tu­țiilor publice)“. După acest document, ca­re recunoaște și ambiguitățile de statut, bi­lanțul prezentat de SRR apare ca act de propagandă, cu foloase incluse: men­ți­ne­rea actualei conduceri și a privilegiilor afe­rente. De amintit că rapoartele anuale pe 2014 și 2015 prezentate parlamentului spre admitere sau respingere n-au fost exa­minate de doi ani. Poate fiindcă acolo, în comisiile de specialitate, stau de gardă îngeri păzitori cum este Mădălin Voicu, care tocmai a intrat în atenția DNA pentru conflict de interese. S-a aflat că deputatul ia onorarii de la SRR în timp ce votează pro sau contra instituției, așa cum a arătat sesizarea Sindicatului Unit al Salariaților din Radio.

 

De ce s-ar teme actuala conducere, atât de glorioasă, de pierderea funcțiilor? De ce ar declanșa adevărate campanii, pe re­sursele radioului public, pentru a combate schimbarea Legii 41/1994 a SRR și SRTV, așa cum au fost campaniile „Nu distrugeți Radio România!“ și „Eu sunt Radio Ro­mâ­nia!“, lansate în perioada când se pro­pu­seseră modificări le­gis­la­ti­ve? Cu toate argumentele aduse în fața CNA, unde Sin­dicatul Profesioniștilor din Media și Cultură, pre­cum și SUS-Radio România au reclamat cenzură, abuz și alte grave încălcări ale stan­dardelor jurnalistice, to­tuși, o blândă sancțiune a fost aplicată: o somație motivată de lipsa imparțialității și a in­su­ficientei separații dintre opinii și fapte în emisiuni. Reprezentanții oficiali ai ins­ti­tu­ției trimiși la înaintare - șeful studiourilor regionale, Florin Brușten, redactorul-șef al știrilor RRA, Nicu Popescu, Radu Do­brițoiu din Consiliul de Onoare al Ra­dioului, precum și sindicatul de suflet al lui Ovidiu Miculescu numit Sindicatul Li­ber al Lucrătorilor din SR, condus de Ni­coleta Balaci, au zis că toate campaniile s-au referit la... taxa radio-TV! Tot SLL-SRR s-a asociat cu conducerea în refuzul dia­logului cu salariații nemulțumiți organizat de CNA. Nu-i treaba voastră, a fost răs­punsul. Jurnaliștii, tot mai numeroși, nu se mai tem să vorbească: „Totul la Radio es­te un joc de putere, pe mai multe pa­liere. Oamenii care conduc Radioul se as­cund după rezultatele contabile și astfel scapă de orice dezbatere publică, deși despre felul în care e tratată libertatea de expresie colegii mei v-au spus ce era de spus“, a spus realizatorul Alexandru Ru­su la o dezbatere ținută la Frontline Club. Motive de spaimă ar fi pentru oa­meni, fiindcă PD-G i-a dat afară pe cei ca­re au cârtit. Cazul cel mai cunoscut este cel al lui Adrian Moise, concediat acum trei ani ani și aflat în procese. Dar mai sunt și alte metode: conflictul cu Mihai An­ghel, managerul luxat al Radio Ti­mi­șoara, cercetările disciplinare de care vor­bește deschis Mihaela Platon, fidelizările pe bani mulți (cazul Ceraselei Rădulescu, ți­nută la Bruxelles pe 40.000 euro pe lună din bugetul SRR, e concludent), susținerea politică obținută tot pe foloase (cuvenite sau nu) sunt patentate în SRR. Deo­cam­dată, vulnerabilitățile d-lui Ovidiu Micu­lescu, racolat ca informator în 1987 cu nume de cod „Adrian“, incompatibilitatea declarată de ANI și confirmată de Curtea de Apel în 2014 (sentința definitivă vine pe 17 mai 2016 de la ÎCCJ), conflictul de in­te­rese, și el confirmat prin sentință, plân­gerile penale aflate în cercetare nu au im­presionat parlamentul, majoritar PSD, plus aliații, pentru care integritatea nu e cri­teriu. Consiliul de Administrație este și el marcat de incompatibilități, ca să nu mai vorbim de condamnarea unei șefe, Oltea Șerban-Pârâu, la un an închisoare cu suspendare pentru conflict de interese. So­clul succesului SRR e din carton. La o sa­lubrizare, monumentul se surpă.

TAGS : Brindusa Armanca SRR SRTV CNA
Comentarii
Vicentio B. 2016-04-21
Dar "marele", "nelipsitul" , "atotstiutorul" - asa cum se crede el - Stelian Tanase, chiar NU este intrebat de nimeni, despre contributia lui "intelectuala " la aceasta mizerie - devenita problema nationala ? Mai ales ca Stelian Tanase, se prezinta drept si Profesor Universitar, iar mai de curand, a devenit cel care pune "note in catalog" in DIRECT la B1 tuturor - de regula politicienilor - celor care in cadrul saptamanii precedente au fost implicati in evenimente IN oder OUT !
Felix 2016-04-20
manipuare grosolana Brandusa !
sint doar 5 frustrati, sint aceeasi care se plimba ptr ca au mult timp liber
unii vin numai la sf saptamanii la lucru, altii de 3 ori pe saptamana
care numeroase semnale ?
rusine !
Anton Raichenbach 2016-04-19
Stimată Doamnă,
Situaţia corespondenţilor e şi mai rea. Ultimul plecat este corespondentul de Braşov, Madalin Iacob, pus pe liber pentru ca a îndraznit sa semnaleze situaţia de fapt, pe care toată lumea o cunoaşte. Raportările triumfaliste sunt facute pe spinarea angajaţilor care nu mai primesc sporuri, acord etc. Iată ce scria Madalin: Aceasta nu este o scrisoare de rămas bun, ci doar o confirmare a problemelor pe care Raul Matiș ni le-a mărturisit, în urmă cu o lună, la plecarea sa. Consider că este necesar ca o asemenea confirmare să vină (la rece) și din partea cuiva care este implicat în ceea ce înseamnă Radio România Actualități de aproape 15 ani.

În cei 15 ani de radio am fost și redactor, și realizator de emisiuni, și om de teren, și corespondent (cum puteam să ratez); și colaborator, pe timpul dlui Dăescu :) (pour les connaisseurs) și angajat (pe perioade determinate) și iar colaborator. Și într-adevăr, după cum observa Raul și alți colegi, ceea ce se întâmplă în acești ultimi 2-3 ani nu s-a mai întâmplat în privința noastră a colaboratorilor.

Ceea ce este cel mai deranjant este, bineînțeles, disprețul față de munca pe care o prestăm. Sumele derizorii cu care marea parte a colaboratorilor sunt plătiți exact acest lucru îl arată. Știm că peste tot în România presa o duce greu, știm cu toții că presa locală este ținută în viață, în cea mai mare parte, de interesele politice ale partidelor. Dar noi suntem Radio România, Radioul Public, care nu are grijile financiare ale instituțiilor private de presă. Cu toate acestea sunt colegi care au fost plătiți și cu 400 de lei pe lună, cazul colegului de la Alba, Barna, și el ”fost corespondent”, iar alții chiar cu sume mai mici.

Cum remarca și Raul, marea majoritate a corespondenților, fie angajați, fie colaboratori, sunt oameni foarte muncitori. Munca lor e aceeași. Este însă mai mult decât deranjantă discriminarea care a ajuns să se facă în privința retribuției. Aceasta în condițiile în care colaboratorii nu beneficiază de facilitățile firești ale unui corespondent (mașină, internet, concedii plătite, iar unii dintre colegi nici măcar de aparate de înregistrat sau laptop), iar munca este de cele mai multe ori aceeași ca a unui angajat.

Sunt județe în care găsirea unui loc de muncă este într-adevăr un lucru aproape imposibil, dar a se profita de acest fapt este cinic și neonorabil.

Corespondentul RRA este în același timp imaginea Radio România în județul respectiv. Brandul acestei instituții se construiește și cu ajutorul acestor oameni. Modul în care sunt percepuți acești oameni în județul respectiv, de colegii lor din presă, de autorități, de oamenii care îi ascultă pe post, contribuie la modul în care este văzut Radioul public în acea zonă. Ori a investi în acești oameni este de fapt o investiție în imaginea Radio România. (oare care este imaginea RRA când tu ceri colegilor de la DIGI/TVR să te ia în mașină cu ei la un eveniment peste dealuri?)

Sunt mai multe lucruri de spus, dar nu vreau să plictisesc. Deja am depășit demult 1,30 minute. Jurnalist de modă veche. Sau depășit, mai știi? Însă ca un om care mi-am petrecut ultimii 15 ani în această instituție, cred că era necesar să spun, cu orice riscuri, ceea ce trebuia să spunem de mai demult.

Şi ultima, din 1 aprilie: ante scriptum - știu că e 1 aprilie, dar nu e păcăleală

Cum spuneam în precedentul email, în care semnalam situația corespondenților colaboratori din țară, ”era necesar să spun, cu orice riscuri, ceea ce trebuia să spunem de mai demult.”

Odată asumate riscurile, nu m-a mirat faptul ca ieri să fiu anunțat de către dl. Popescu că de astăzi, 1 aprilie, nu mi se va mai face contract de colaborare, începând cu această lună. Nu au existat niciun fel de motivații, reproșuri, etc, ci doar ”aducerea la cunoștință” și cererea de predare a echipamentelor (laptop și marantz).

Sper ca cel puțin din partea voastră colaborarea cu mine să nu fi fost chiar atât de rea, cum a fost pentru conducere.

Prin urmare, odată pisica ruptă (și arătată unora dintre voi:( , țin să vă mulțumesc pentru prietenia din toți acești 13, 14 ani de radio, să vă cer iertare (că tot suntem în post) dacă uneori v-am mai greșit sau am făcut vreun material cum nu vroiați sau v-am dat materiale mai lungi de 1,30 min și a trebuit să stați să tăiați după mine, și să vă doresc să fiți sănătoși, să nu puneți la inimă toate prostiile (că nu face bine la sănătate), dar nici să tolerați chiar orice (asta nu face bine la minte:) ).

Chiar dacă motivul (motivația) despărțirii este ... care este, rămânem cu lucrurile frumoase și cu prietenia care există între noi și care nu este făcută pe baza unui contract care poate fi încheiat :)


--
Mădălin Iacob, # fost corespondent Radio România Actualități - Brașov

NU MAI E NIMIC DE SPUS!
Total 3 comments.
Recomandari
2220
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22