De același autor
În ianuarie 2016, în presă izbucnea, ca o vâlvătaie, scandalul operelor ştiinţifice scrise în puşcării, lucrări ce au scurtat ilegal drumul spre libertate a sute de deţinuţi. Ministrul Justiţiei de la acea vreme, Raluca Prună, declara în presă că a propus Guvernului abrogarea prin ordonanţă de urgenţă a Deciziei 619/14.10.2011, care a făcut posibil acest fenomen. În 12 ianuarie 2016, DNA anunța că s-a autosesizat cu privire la suspiciunea săvârșirii infracțiunii de favorizare a făptuitorului, în modalitatea ajutorului dat unor persoane condamnate pentru infracțiuni de corupție, în scopul de a îngreuna executarea pedepselor aplicate de instanțele de judecată: „(…) fapta ar fi fost săvârșită de mai multe persoane care au acționat concertat în scopul de a crea aparență că sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca persoanele condamnate să fie liberate condiționat. (…) Pentru a profita de această prevedere, s-ar fi creat un mecanism în care ar fi implicate cadre universitare, reprezentanți ai unor edituri și membri ai comisiilor din penitenciare, care au acționat coroborat, astfel încât persoanele condamnate să apară ca autori de lucrări științifice, iar pedepsele aplicate de instanțe să se considere ca executate”, se arăta în comunicatul DNA.
http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=7037
A trecut mai mult de un an și trei luni de când DNA nu a mai comunicat nimic oficial din dosarul privind lucrările științifice scrise în penitenciar. Nici nu a dat semne că s-ar fi autosesizat în urma vreunui articol de presă, așa cum o face în alte cazuri. Nu s-a mai auzit nici despre audierea unora dintre cei implicați în această afacere, a altora decât unii dintre cei cercetați și condamnați în alte dosare instrumentate de DNA. Deşi această frăţie penal-academică, vizată de o anchetă in rem, este o mega-afacere ce a implicat sute de oameni. Sute de deținuți care au declarat – nu puţini, în fals – că au scris opere științifice, doar pentru a fi puși în libertate mai repede. Zeci de cadre universitare care le-au girat, deşi ştiu ce înseamnă o operă ştiinţifică şi ştiu că este imposibil de scris un astefl de volum, în decurs de câteva săptămâni, în detenţie. Administratori sau directori de edituri care declară că le-au tipărit, dar nu le-au trimis nicăieri spre vânzare, nici măcar nu le-au declarat la Biblioteca Națională. Și, nu în ultimul rând, angajați ai Administrației Naționale a Penitenciarelor cu vigilența adormită, care nu au văzut nereguli sesizabile și la o verificare jurnalistică.
În ultimele luni am scris câteva articole pe tema aceasta, după ce am verificat mai multe lucrări, alegând în mod aleatoriu autori, edituri şi coordonatori implicaţi în scandal. O dovadă a imposturii la scară largă, a cangrenei este că fiecare dintre speţele verificate ridică mari semne de întrebare, iar în cazul multora, indicii de fraudă sunt incontestabili. Şi vorbesc de la sine despre complicități, în defavoarea legii, între pușcăriași, cadre universitare, edituri și reprezentanți ai ANP.
Într-un prim articol pe tema asta vorbeam despre Frăţia penal-academică, tolerată şi protejată de la vârful universităţilor. Înainte de începerea anului universitar 2016-2017, am trimis la câteva universităţi – Academia de Poliţie Bucureşti, Politehnica Bucureşti, SNSPA Bucureşti, Universitatea de Apărare Bucureşti, Universităţile de stat din Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Sibiu, Timişoara – şi Academiei Române să comunice dacă au dispus examinarea lucrărilor ştiinţifice scrise în penitenciar, pentru a stabili dacă este sau nu vorba despre lucrări ştiinţifice şi pentru a afla în ce condiţii au fost girate de către cadrele didactice în numele acestor universități. De asemenea, am solicitat să comunice ce decizii au fost luate în cazul fiecărui cadru didactic în parte. Doar două universităţi, cea din Bucureşti şi ce adin Timişoara, au recurs la sancţiuni. Restul fie s-au ascuns sub falsul pretext „coordonatorii şi-au dat girul în nume personal” – un argument inacceptabil, pentru că aceşti coordonatori s-au folosit de funcţia didactică universitară, deci şi de numele universităţii –, fie, fără să facă referire la conţinutul lucrărilor, au invocat textul de lege care a permis acest artificiu pentru a-i scoate mai repede din puşcărie pe unii deţinuţi, fie, pur şi simplu, au refuzat să răspundă.
http://putereaacincea.ro/fratia-penal-academica/
Am găsit apoi edituri care au tipărit astfel de cărți, deși nu le permitea legea. În această situație este, de exemplu, editura CA Publising, din Cluj Napoca. Despre acest lucru am scris într-un alt articol: Cărţi ştiinţifice diferite, cu bibliografie identică, scrise în penitenciar sub coordonarea directorului Bibliotecii Universitare Bucureşti. În joc sunt şi edituri neacreditate ştiinţific care au tipărit, contrar legii, cărţi scrise în puşcărie.
CA Publishing apare pe lista Ministerului Justiției că a tipărit opt astfel de lucrări, dar a făcut-o deşi nu a fost acreditată CNCSIS/CNCS, așa cum cere legea. Autorii publicați – Dorinel Mucea, Codruț Sereș și Dan Voiculescu – nu sunt declarați pe site-ul editurii. Iar titlurile nu sunt de găsit nici în biblioteci și nici măcar la Biblioteca Națională a României, decât, unele, la nivel de intenție de publicare. Tot aici am identificat volume distincte cu bibliografie identică, coordonate de Mireille Rădoi, directorul Bibliotecii Centrale Universitare București. În plus, una dintre cărți, scrisă de Dorin Mucea, deşi în lista Ministerului Justiţiei figura ca fiind apărută la CA Publishing, fusese tipărită de Tritonic – editură la care coordonatorul lucrării, Mireille Rădoi, fusese director câţiva ani –, deşi această editură nu putea face acest lucru, nefiind acreditată CNCSIS/CNCS, cum cere legea.
Am descoperit ulterior că tipărirea la Tritonic a acestui volum scris de Dorinel Mucea s-a făcut înainte înaintea perioadei în care, conform ANP, Dorinel Mucea încă „scria” la el, în penitenciar. Despre acest volum „științific”, care are o singură notă de subsol, am scris pe larg într-un alt articol: Fraude cu gir academic în lucrările zise științifice scrise în penitenciar. Cum a tipărit Editura Tritonic o carte, înainte ca deţinutul să o fi terminat de scris.
https://putereaacincea.ro/fraude-cu-gir-academic-lucrarile-zise-stiintifice-scrise-penitenciar/
O situație similară, în care deținutul a declarat că a scris cărți științifice pe care însă le-am găsit că fuseseră tipărite anterior, am descoperit-o în cazul generalului MApN (r) Marin Măciucă, condamnat într-un dosar de corupţie. Trei din patru lucrări – toate, coordonate de prof. univ. dr. Doina Mureşan, comandantul Colegiului Naţional Militar „Dimitrie Cantemir”, din Breaza – fuseseră publicate înainte de perioada în care anunţase ANP că autorul lucrează la... scrierea lor. Am relatat pe larg și despre această situație în articolul Generalul care a scris, în penitenciar, opere ştiinţifice publicate anterior.
https://putereaacincea.ro/generalul-care-scris-penitenciar-opere-stiintifice-publicate-anterior/
O altă problemă este lipsa de pe site-ul editurilor, din biblioteci, din Biblioteca Națională a României și, evident, din librării a cărților „științifice”. Situație întâlnită în majoritatea cazurilor cercetate. Asta, probabil ca să nu poată fi verificat caracterul lor „științific” sau, poate, identificat un plagiat. Pe lista cărților de negăsit sunt și cele coordonate de un reprezentant al Academiei Române și publicate sub umbrela acestei instiruții. Trei cărţi ştiinţifice, scrise în detenţie de Bogdan Nicola – condamnat, pentru cumpărare de influenţă –, volume coordonate și editate de Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române, sunt de negăsit. Am publicat și „povestea” lor, pe larg, într-un alt text: Trei cărţi ştiinţifice scrise în penitenciar, girate de Academia Română, pentru scurtarea pedepsei unui deţinut, sunt de negăsit.
În demersul meu jurnalistic am mai dat peste volume consistente, cu bibliografii stufoase, declarate ca fiind scrise într-un timp extrem de scurt, pe care un student și-l alocă scrierii unui referat de seminar. Sau peste cărți în cazul cărora ziua publicării coincide cu ultima zi de lucru a deţinutului la volumul respectiv, ceea ce în realitate este imposibil. Astfel de volume, scrise de condamnați pentru fapte de corupție, unii, foști magistrați, au fost coordonați științific de profesori universitari ai Academiei de Poliţie din Bucureşti: George Ţical, fost director al Colegiului Naţional de Afaceri Interne, care este şi membru al Academiei de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale, şi Tiberiu Pavelescu, preşedintele Senatului Academiei de Poliţie. În plus, urmând trendul, nici acestea nju pot fi citite/verificate, pentru că nu sunt în circuitul bibliotecar. Despre această speță am relatat într-un alt articol: Autori de opere „ştiinţifice” scrise în penitenciar, coordonaţi ştiinţific de la vârful Academiei de Poliţie.
De ce am expus aceste cazuri aici? Pe de o parte, pentru a demonstra că izul ilegal al faptelor este atât de evident, încât poate fi scos la iveală – dacă se vrea acest lucru –, şi printr-o investigaţie jurnalistică. Pe de alta, pentru a sublinia, încă o dată, magnitudinea imposturii şi faptul că această frăţie penal-academică este încă netulburată.
În atare situaţie, de ce tace DNA? De ce nu se autosesizează în urma articolelor de presă, în care sunt relatate derapaje, așa cum o face în alte cazuri? Au ajuns procurorii anticorupție într-un punct mort cu ancheta? Dacă ar fi așa, firesc ar fi fost să anunțe încetarea urmăririi penale. Este, însă, greu de crezut că nu există indicii care să determine avansarea anchetei, atâta vreme cât și o investigație jurnalistică le poate scoate la iveală. Iar un jurnalist nu are la îndemână procedeele și cadrul legal de care dispune un procuror. Sau, cumva, în această afacere sunt implicați (direct sau indirect) oameni care nu pot fi atinşi (încă) de o anchetă penală?
