Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Ce a urmărit Trump cu recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului
2017-12-08
12
Anunțul făcut miercuri de președintele Donald Trump privind recunoașterea Ierusalimului drept capitală a statului Israel și mutarea „în viitor” a ambasadei Statelor Unite de la Tel Aviv la Ierusalim s-a dorit din capul locului o infuzie de „realitate” într-o afacere care este de foarte multă vreme dominată de ficțiuni.

 

 

 

 Ambasadoarea la ONU Nikki Haley a fost destul de explicită în acest sens atunci când a declarat că decizia de a muta ambasada americană la Ierusalim, nu reprezintă decât o recunoaștere a realității pentru că Ierusalimul este capitala Israelului, unde se află principalele instituții ale statului, iar Statele Unite stabilesc ambasade în orașele-capitală, nu în altă parte.

 

Cu excepția faptul că Trump nu a decis tocmai să mute ambasada de la Tel Aviv, unde se află, de altfel, toate ambasadele stateler care au reprezentare diplomatică în Israel, dimpotrivă. Deși public a instruit să se facă pregătirile necesare și s-a lăudat că, spre deosebire de alți președinți, el se ține de promisiunea de a muta ambasada, Trump a făcut exact ceea ce au făcut toți precedecesorii săi: a semnat departe de camerele tv ordinul de amânare cu șase luni a punerii în aplicare a celebrei Jerusalem Embassy Act, votat cu majorități covârșitoare în Congres în 1995 și amânat de toți președinții de la Clinton la Trump, deși toți au promis solemn în campanie (mai puțin Obama care, mai degrabă, a evocat decât a promis) să semneze Legea la scurt timp după ce preiau mandatul. În realitate, atât Clinton, Bush, Obama și acum Trump, de îndată ce s-au instalat la Casa Albă au semnat ordinul de amânare. Și atunci, de unde agitația din lumea arabă și musulmană și reacțiile iritate ale capitalelor lumii?

 

Cum spuneam, în chestiunile legate de Orientul Mijlociu domină ficțiunile. Una este realitatea de pe teren și cu totul alta este realitatea diplomatică acceptată cvasi-uninanim. Înțelepciunea politică universală pretinde că singura soluție la conflictul israeliano-palestinian trebuie găsită în cadrele ficționale ale „realității diplomatice” și, ca atare, orice punere la îndoială a punctului de vedere „larg împărtășit” este considerat „o provocare gravă”, care „amenință echilibrul regional precar” și riscă să degenereze în manifestări și confruntări violente și vărsare de sânge. Anunțul lui Trump, deși, în esență, simbolic, privind recunoașterea Ierusalimului a fost catalogat ca fiind o astfel de provocare și cel puțin în partea despre manifestări și confruntări violente, s-a confirmat, în special în Gaza unde Hamas a avut grijă de asta. Dacă aceste confruntări sunt debutul unei conflagrații regionale așa cum speră liderii Hamas, rămâne de văzut. Cu toate acestea, gestul președintelui american merită mai multă considerație decât obișnuitele acuzații de „iresponsabilitate”. Prin declarația de miercuri, Trump a lansat o provocare la adresa statu quo-lui diplomatic și a pus la îndoială valabilitatea ficțiunilor acceptate ca dogme ale conflictului din Orientul Mijlociu.

 

 

Ficțiunea 1. „Recunoașterea Ierusalimului amenință procesul de pace”. Poziția este împărtășită în general de majoritatea capitalelor europene de la Londra la Moscova precum și de autoritățile palestiniene. Teza centrală este că Statele Unite nu ar trebui să ia decizii unilaterale privind Ierusalimul înainte ca cele două părți să fi ajuns la un acord privind statutul final al Orașului Sfânt.

 

Realitatea: Nu există un proces de pace ca atare. Negocierile au fost suspendate de mult și nu există nici o indicație că părțile au vreo intenție să se întoarcă prea curând la masa negocierilor. În noiembrie, Casa Albă a amenințat chiar că va închide ambasada Autorității Palestiniene la Washington și nu o va deschide decât atunci când palestinienii se vor întoarce la masa negocierilor. Dacă nu există un termen cât de cât predictibil privind reluarea negocierilor, atunci cu atât mai mult nu există nici măcar o licărire cu privire la o soluție fie și provizorie privind statutul Ierusalimului. Despre statutul final nici măcar nu are rost să vorbim. Ultima oară când s-a ajuns la un oarecare acord privind Ierusalimul și se discuta concret ce cartiere revin cui și cum trebuie să se împartă suveranitatea, autoritatea și custodia asupra diferitelor părți ale orașului și căilor de acces a fost în 2000 la Camp David și atunci Yasser Arafat s-a ridicat de la masă și a torpilat negocierile, care au eșuat. Cum nu există nici un fel de negocieri, declarația lui Trump nu are ce periclita. Mai degrabă, le poate da un imbold palestinienilor să revină la masă dacă vor să mai salveze ceva.

 

 

Ficțiunea 2. Trump recunoaște suveranitatea Israelului asupra „Ierusalimului indivizibil”. Oricât le-ar plăcea israelienilor să lase această impresie, președintele american nu a făcut acest lucru.

 

Realitatea. Oficialii Casei Albe nu au lăsat nici o îndoială că nici recunoașterea capitalei, nici eventuala mutare a ambasadei nu afectează în nici un fel negocierile privind delimitarea granițelor celor două părți ale Ierusalimului, ceea ce lasă neștirbită posibilitatea ca Ierusalimul de Est să devină capitală a unui viitor stat palestinian. Această confuzie convine însă atât Israelului care a votat prin anii 80 o lege privind Ierusalimul indivizibil, dar și extremiștilor arabi și musulmani pentru care declarația lui Trump reprezintă o recunoaștere a autorității Israelului asupra Moscheii Al Aqsa, lucru inacceptabil pentru orice musulman și posibil caz de jihad. În realitate, locurile sfinte musulmane din Ierusalim se află în custodia monarhiei Iordaniei și nimeni nu are de gând să schimbe acest aranjament.

 

 

Ficțiunea 3. „Nu există alternativă la soluția celor două state”. A fost afirmată de secretarul general ONU și reafirmată de regele Abdullah al Iordaniei și de alți lideri. În formularea lui Antonio Guterres:„Nu există Plan B. Numai prin realizarea viziunii a două state trăind alături unul de celălalt în pace, securitate și recunoaștere reciprocă, cu Ierusalimul drept capitală a Israelului și Palestinei și toate chestiunile legate de statutul final rezolvate permanent prin negocieri vor fi împlinite aspirațiile celor două popoare”.

 

Realitatea. Această mantră a „comunității internaționale” privind soluția conflictului este tot mai departe de realitatea din regiune. La statu quo-ul diplomatic, Israelul răspunde cu stabilirea propriului statu quo în teren din Cisiordania unde ridică noi așezări, trasează noi căi de comunicare și stabilește noi restricții de circulație care fac aproape imposibilă de pe acum stabilirea unui stat palestinian viabil. De o parte, dar și de cealaltă, publicul, urmat de politicienii se radicalizează și respinge majoritar soluția celor două state. Israelienii pentru că nu cred că vor avea niciodată garanții de pace reale, palestinienii pentru că nu mai cred decât că anihilarea Israelului și restabilirea autorității arabe asupra întregului teritoriu este singura soluție pentru ei. Politic, nici una dintre părți nu a fost cu adevărat dedicată aceastei soluții, israelienii pentru că au considerat că au făcut prea mule concesii la care nu au primit nici un răspuns, iar palestinienii, pentru că nu au vrut niciodată să facă vreo concesie. Negociatorul șef palestinian, Saeb Erakat, l-a acuzat pe Trump că a ucis „soluția celor două state”, dar adevărul era că era moartă de mult. Gestul lui Trump ar putea fi însă semnalul că e cazul ca liderii arabi să înceapă negocieri serioase înainte să piardă totul.

 

 

Ficțiunea 4. „O soluție a statutului Ierusalimului este posibilă numai în frontierele dinaintea Războiului de șase zile”. Există câteva rezoluții ONU pe această temă și o susținere puternică din partea multor state, în special europene, privind această soluție. Faptul că în continuare se vorbește despre „teritorii ocupate”, incluzând Ierusalimul de Est, sugerează că orice soluție presupune retragerea în prealabil din aceste teritorii.

Realitatea: Israelul nu se va retrage niciodată în granițele de dinainte de 1967, pe care le consideră de imposibil de apărat și, ca atare, retragerea ar însemna o vulnerabilizare benevolă a securității Israelului.

 

 

Ficțiunea 5. Acțiunea unilaterală a lui Trump izolează America și îi slăbește influența în regiune.

Acest punct de vedere a fost susținut atât de palestinieni, care au amenințat prin Erakat că vor exclude Statele Unite din procesul de pace, cât și de o serie de analiști care au subliniat că Statele Unite vor pierde loialitatea unor aliați regionali precum Arabia Saudită, Egiptul sau Iordania.

 

Realitatea. Nu poate exista proces de pace în Orient fără Statele Unite singura putere care poate ține efectiv în frâu excesele israeliene. Altfel spus, Washingtonul este singura capitală de care (mai) ascultă liderii de la Ierusalim, iar fără America situația palestinienilor ar fi fost mult mai precară. Cât privește situația regională, Arabia Saudită și Egiptul au probleme mult mai mari, precum amenințarea iraniană decât mutarea ambasadei americane la Ierusalim, pe care nu le pot rezolva singuri și nici nu au alternativă. Poate pe viitor cu o Europă dotată cu forță militară și voința de a o proiecta în regiuni sensibile, dar deocamdată această alternativă nu există. Iar, Rusia, ca de obicei, e parte a problemei nu a soluției.

 

 

Mă opresc aici deși aș mai putea da și alte exemple de ficțiuni politice regionale, cum ar fi avertismentul liderului Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, că gestul lui Trump va alimenta terorismul islamist. Terorismul islamist n-are nevoie de mutarea ambasadei americane la Ierusalim ca să se manifeste. N-a avut până acum și nu va avea nici de-acum înainte. Cea mai mare ficțiune însă, este desigur, ideea însăși de stat palestinian, o entitate care nu a existat niciodată, dar asta este o altă temă cu totul.

 

 Declarația lui Trump a fost primită cu multă ostilitate, ca o provocare inutilă și potrivit lui Emmanuel Macron, „regretabilă”. Avem de-a face din nou cu o dublă măsură. Acum vreo trei ani, Europa a fost străbătută de un fior justițiar care a cuprins parlamentele mai multor state, inclusiv Adunarea Națională a Franței, care au votat recunoașterea unilaterală a statului palestinian. Nimeni nu s-a mai declarat atunci îngrijorat de lansarea unor provocări inutile care ar putea amenința procesul de pace. Dacă este însă să găsim un sens și o intenție clară a acestui cadou făcut de Administrația Trump Israelului, acesta nu este neapărat o ambasadă, cât mutarea poverii responsabilității pentru „procesul de pace” de pe umerii israelienilor pe cel al palestinienilor, care vor fi obligați să facă următoarea mutare, ceea ce, în mod evident nu le convine. Poate fi o mutare violentă sau una pașnică, dar gestul următor și responsabilitatea pentru acest gest le aparține. Acum, dacă este sau nu o dovadă de responsabilitate din partea lui Trump să forțeze mâna palestinienilor să aleagă un răspuns pe care să și-l asume este greu de spus, pentru că istoria ne arată că riscurile sunt foarte mari. Degeaba vina pentru un eventual dezastru va aparține arabilor palestinieni dacă deznodământul va fi un dezastru.

TAGS : ierusalim trump israel palestina america tel aviv hamas orient mijlociu orasul sfint proces pace
Comentarii
Lucia Sol 2017-12-12
O analiza decenta.
Mircea Ordean 2017-12-10
Interesant ce spuneți.
Barbu 2017-12-09
RESPECT...pentru analiza si comentarii
lucid 2017-12-09
Ca unul care am batut cu pasul (din cauza riscului de atentate) orasul care pentru noi crestinii este cel al Mantuitorului de multe ori ma ingrozesc de iresponsabilitatea acestui Trump. Exista Ierusalimul nou, cel de vest, cu Knesseth-ul, Yad Vashem, Universitatea Ebraica, marile hoteluri internationale, care poate fi declarat fara probleme cu conditia unei precise delimitari drept capitala a Israelului. Dar a extinde aceasta denumire pentru Ierusalimul de Est si cel istoric unde se afla Locurile Sfinte ale crestinilor si musulmanilor e provocare calificata la macel. Israelul nu a acceptat niciodata ca filmele despre viata lui iisus sa fie filmate in Tzara Sfanta - absolut toate, chiar si capodopera lui Zefirelli au fost filmate in tzari arabe - Tunisia si Maroc mai ales. Cum sa accepte un crestin adevarat (Trump e departe de asa ceva) ca statul care interzice turnarea filmelor despre iisus sa devina legal stapanul Locurilor Sfinte? Si din punct de vedere al legislatiei international teritoriile ocupate de Israel in 1967 sunt practic in toate tzarile considerate ca teritorii sub un ocupant strain. Trump impinge - cred inca din imbecilitate - omenirea in noi maceluri.
translucid 2017-12-11
Eventualilor cititori ai lui lucid:
1.Daca intr-adevar teritoriile ocupate de Israel in 1967 ar fi fost considerate din punct de vedere al legii internationale ca "teritorii sub un ocupant strain" -in acest caz Israelul ar fost considerat "stat cuceritor" si in consecinta ar fi fost supus , conform legii internationale, sanctiunilor internationale pina la posibilitatea de interventie armata.
Lucrurile nu stau astfel deoarece:
a. Conferinta de la San Remo din 1920 a statelor invingatoare in Primul Razboi Mondial stabileste ca puterea mandatorie in Palestina va asigura un camin national intre Iordan si Mediterana pt populatia evreiasca. Paragraful 5 stipuleaza obligatia Mandatarului de a nu transfera puterea nici unui alt element strain. Documentul nu exclude din acest cadru orasul Ierusalim prin nici o mentiune speciala.
Concluziile Conferintei de la San Remo sint adoptate de catre Liga Natiunilor in 1922 iar principiile lor de baza sint preluate de catre Carta ONU, art 80, par 12 si au caracter obligatoriu. Pe baza acestora a fost formulat Proiectul de Impartire a Palestinei din 1947, rezolutia ONU 181.
b. Teritoriile cucerite de catre Istael pe malul Vestic al Iordanului in 1967 nu intra in categoria de teritorii ocupate intrucit isi pierdusera statutul legal de teritoriu suveran odata cu incetarea Mandatului Britanic asupra Palestinei in 1948. Teritoriile in cauza au fost cucerite de catre Iordaniana in 1948 care le si anexeaza ilegal in 1950, act nerecunoscut nici de catre statele arabe.
c. Teritoriile de pe malul vestic al Iordanului au fost cucerite intr-un razboi de autoaparare (provocat de catre partea Iordaniana care a deschis focul ) situatie recunoscuta de catre legea internationala ca legitima, fapt enuntat in 1970 si de catre Stephen Schwebel, Presedintele Curtii de la Haga.
d.Granitele Israelului nu au fost recunoscute de catre vecinii sai, nefiind altceva decit liniile de incetare a focului din 1949 din care a rezultat si divizarea geografica a Ierusalimului. Niciodata orasul Ierusalim nu a fost impartit intre Ierusalim de Est si de Vest. Ci dimpotriva, in 1948 au fost necesare tocmai schimburi de populatie intre cele doua parti pt ca populatiile evreiasca si araba sa fie re-repartizate conform situatiei nou createprin imparitrea orasului intre doua state.
Rezolutia ONU 181 prevedea Ierusalimul ca "oras international". Din primele zile ale razboiului din 1948 Armata Iordaniana ocupa jumatatea estica a orasului (arunca in aer toate sinagogile din partea estica) si incercuieste jumatatea sa vestica care ramine sub asediu timp de 9 luni. Deci dreptul legii este invocat astazi numai dupa ce a esuat dreptul fortei.
2. Israelul nu "devine stapinul legal al locurilor sfinte" printr-o declaratie straina si nici in lipsa ei si nu aspira la asa ceva. Israelul aplica din 1967 politica status-quo-ului: locurile sfinte ale musulmanilor sint guvernate de catre musulmani (wakf) subordonati ministerului de resort din Iordania, de unde isi si primesc salariul,cele crestine de catre patriarhia armeana si ortodoxa plus celalate.
3. Nu este nici o "extindere" a unei "denumiri": Ierusalimul a fost capitala Israelului si acum trei mii de ani, tocmai cel "istoric" !(in terminologia lui lucid) si a fost unul singur. Aceeasi Capitala a Israelului a fost Ierusalimul si inainte de 1967 inainte sa se nasca pretentiile palestiniene si nici atunci nu s-a scris Ierusalim la capitala israelului pe hartile Europei comuniste ci "Tel aviv". Deci problema nu este iscata de un presedinte american sau altul ci este mult mai adinca.
4. Universitatea Ebraica pomenita de catre asiduul calator la pas prin orasul Mantuitorului a fost fondata - apropos ! - pe Muntele Scopus ! In 1923 pe partea "estica" a Ierusalimului, acolo se afla si astazi si acolo a continuat sa functioneze si intre 1948-1967, in afara granitelor Israelulu, ca o insula pe teritoriul Iordaniei, campusul Givat Ram din apropierea Parlamentului functionind ca o anexa a acesteia..
5. In caz ca Israelul ar accepta sa se turneze toate filmele despre viata lui Iisus pe teritoriul sau, absolut toate, inclusiv un remake al capodoperei lui Zefirelli - atunci ar merita sa fie legal "stapinul locurilor sfinte"? Ierusalimul s-ar putea numi capitala in intregime ? Ce ar zice atunci "legislatia internationala" ?
Dar mai ales - omenirea s-ar salva de la "maceluri" ?
translucid 2017-12-11
Eventualilor cititori ai lui lucid:
1.Daca intr-adevar teritoriile ocupate de Israel in 1967 ar fi fost considerate din punct de vedere al legii internationale ca "teritorii sub un ocupant strain" -in acest caz Israelul ar fost considerat "stat cuceritor" si in consecinta ar fi fost supus , conform legii internationale, sanctiunilor internationale pina la posibilitatea de interventie armata.
Lucrurile nu stau astfel deoarece:
a. Conferinta de la San Remo din 1920 a statelor invingatoare in Primul Razboi Mondial stabileste ca puterea mandatorie in Palestina va asigura un camin national intre Iordan si Mediterana pt populatia evreiasca. Paragraful 5 stipuleaza obligatia Mandatorului de a nu transfera puterea nici unui alt element strain. Documentul nu exclude din acest cadru orasul Ierusalim prin nici o mentiune speciala.
Concluziile Conferintei de la San Remo sint adoptate de catre Liga Natiunilor in 1922 iar principiile lor de baza sint preluate de catre Carta ONU, art 80, par 12 si au caracter obligatoriu. Pe baza acestora a fost formulat Proiectul de Impartire a Palestinei din 1947, rezolutia ONU 181.
b. Teritoriile cucerite de catre Israel pe malul Vestic al Iordanului in 1967 nu intra in categoria de teritorii ocupate intrucit isi pierdusera statutul legal de teritoriu suveran odata cu incetarea Mandatului Britanic asupra Palestinei in 1948. Teritoriile in cauza au fost cucerite de catre Iordaniana in 1948 care le si anexeaza ilegal in 1950, act nerecunoscut nici de catre statele arabe.
c. Teritoriile de pe malul vestic al Iordanului au fost cucerite intr-un razboi de autoaparare (provocat de catre partea Iordaniana) situatie recunoscuta de catre legea internationala, fapt enuntat in 1970 de catre Stephen Schwebel, Presedintele Curtii de la Haga.
d.Granitele Israelului nu au fost recunoscute de catre vecinii sai, nefiind altceva decit liniile de incetare a focului din 1949 din care a rezultat si divizarea geografica a Ierusalimului. Niciodata orasul Ierusalim nu a fost impartit intre Ierusalim de Est si de Vest. Ci dimpotriva, in 1948 au fost necesare tocmai schimburi de populatie intre cele doua parti pt ca populatiile evreiasca si araba sa fie re-repartizate conform situatiei nou create.
Rezolutia ONU 181 prevedea Ierusalimul ca "oras international". Din primele zile ale razboiului din 1948 Armata Iordaniana cucereste jumatatea estica a orasului si incercuieste jumatatea sa vestica care ramine sub asediu timp de 9 luni. Deci nu legea internationala (invocata post festum)si nu drepturile au lasat in mina Israelului jumatatea de Ierusalim ci forta de a o mentine.
2. Israelul nu "devine stapinul legal al locurilor sfinte" printr-o declaratie straina si nici in lipsa ei. Israelul pastraza din 1967 politica status-quo-ului: locurile sfinte ale musulmanilor sint guvernate de catre musulmani (wakf) subordonati ministerului de resort din Iordania, de unde isi si primesc salariul,cele crestine de catre patriarhia armeana si ortodoxa plus celalate.
3. Nu este nici o "extindere" a unei "denumiri": Ierusalimul a fost capitala Israelului si acum trei mii de ani, tocmai cel "istoric" !(in terminologia lui lucid) si a fost unul singur. Aceeasi Capitala a Israelului a fost Ierusalimul si inainte de 1967 inainte sa se nasca pretentiile palestiniene si nici atunci nu s-a scris Ierusalim la capitala israelului in Europa comunista ci "Tel aviv". Deci problema nu este iscata de un presedinte american sau altul.
4. Universitatea Ebraica pomenita de catre asiduul calator la pas prin orasul Mantuitorului a fost fondata - apropos ! - pe Muntele Scopus ! In 1923 pe partea "estica" a Ierusalimului, acolo se afla si astazi si acolo a functionat si intre 1948-1967, in afara granitelor Israelului, ca o insula pe teritoriul Iordaniei, campusul Givat Ram din apropierea Parlamentului nu a fost decit o filiala a acesteia.
5. In caz ca Israelul ar accepta sa se turneze toate filmele despre viata lui Iisus pe teritoriul sau, absolut toate, inclusiv un remake al capodoperei lui Zefirelli - atunci ar merita sa fie legal "stapinul locurilor sfinte"? Ierusalimul s-ar putea numi capitala in intregime ? Ce ar zice atunci "legislatia internationala" ?
Dar mai ales - omenirea s-ar salva de la "maceluri" ?
Sergiu Urma 2017-12-08
Excelent comentariu, scurt si cuprinzator, acoperind toate problemele, mai bun decit ce am citit in presa americana sau din Romania pana cum. Trump nu-i nici nebun, nici incompetent. Nu e politician (un mare plus!) si impartaseste alte puncte de vedere decat cele atat de prafuite de pana acum. Nu are cum sa fie mai rau ... si cine stie ce le va promite palestinienilor in recompensa, de care israelienii nu o sa fie foarte incantati. The art of the deal, no? Give and take.
Joaquin Murieta 2017-12-08
Articol mincinos atat prin ce spune cat mai ales prin ce ascunde. Cu atatea manifestari violente Campeanu a uitat de o manifestare pashnica la Tel Aviv condusa de Yuval Rabin fiul lui Ytzic Rabin assasinat de Bibi Netanyahu. Innainte de a fi ucis Itzic Rabin a spus: "Nu stiu cine va trage si nici nu ma intereseaza sa aflu caci indiferent cine va trage vinovat de crima va fi Bibi care a creat un partid extremist care poate exercita puterea doar prin assasinate politice caci voturile ii lipsesc mereu." Bibi practic nu e Evreu ci American nazist membru in Ku Klux Klan. Prin Israel nu-l vede nimeni nici pe el nici familia lui. Fi-su a fost la Charlottesville impreuna cu neo-Nazistii. Eu cred ca Bibi l-a assasinat pe Rabin doar ca sa-i ia locul ca prim-ministru dar el pretinde ca Rabin trebuia assasinat caci ne-oprit ar fi incheiat pacea cu Palestinienii si daca traia azi era pace si toate problemele erau deja rezolvate, alea pe care Campenu le pretinde imposibil de rezolvat. Innainte ca Bibi sa devina prim-ministru prin assasinatul politic descris mai sus Menachem Begin a spus: "Our race is the Master Race. We are divine gods on this planet. We are as different from the inferior races as they are from insects.... Other races are beasts and animals, cattle at best. Our destiny is to rule over the inferior races. The masses will lick our feet and serve us as our slaves" Cu astfel de oameni care au astfel de pareri despre rasa lor nu stiu cine ar putea incheia pace. Cu Rabin si Obama da pacea era posibila dar cu Trump si Bibi ne pregatim de razboi, ala termo-nuclear. Macron stie foarte bine ca Bibi nu e Evreu ci American nazist si evident nu accepta alt prim-ministru numit de Trump cum tot Trump a numit-o si pe Theresa May si a assasinat-o pe Jo Cox care se opunea Brexitului.


barbu 2017-12-09
ABEREZI.

BIBI E LA FEL DE EVREU CA ORICARE EVREU.eSTE APRECIAT SI VOTAT DE 60% DIN VOTANTI, ESTE CRITICAT DE RESTUL.
DAR NIMENI NU A INDRAZNIT CA TINE SA SCRII MURDARIILE ASTEA DESPRE EL.cA ISRAELIAN TE ROG SA-TI CERI SCUZE DE LA MINE SI RESTUL ISRAELIENILOR CARE IL VAD CA PRIM MINISTRU, INDIFERENT DIFERENTELE POLITICE.
Felix 2017-12-08
Si Putin a recunoscut in aprilie 2017 Ierusalimul drept capitala a Israelului, numai ca el a precizat clar ca partea araba e capitala a Palestinei. Trump doar a lasat aceasta posibilitate sa pluteasca in aer. De ce nu s-a suparat nimei pe Putin???
profesoru 2017-12-08
Rusia nu a recunoscut Ierusalimul de Vest drept capitală a Israelului.
A zis aşa: "We reaffirm our commitment to the UN-approved principles for a Palestinian-Israeli settlement, which include the status of East Jerusalem as the capital of the future Palestinian state. At the same time, we must state that in this context we view West Jerusalem as the capital of Israel."
Adică a spus că VA RECUNOAŞTE Ierausalimul de Vest drept capitală a Israelului DOAR DACĂ israelienii vor accepta un stat palestinian cu capitala în Ierusalimul de Est.
În timp ce America A RECUNOSCUT Ierusalimul (întreg? sau doar cel de Vest?) drept capitală a Israelului, fără nici o condiţie.
emil 2017-12-08
Putin a recidivat istoria capetelor de pod ca in Berlin.
Total 12 comments.
Recomandari
15901
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22