Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Despre „dictatura neoliberală și fascistă“ à la française
Teodor Iova - - - -
2018-05-02
Dosar
6

A devenit limpede pentru toată lumea corect-politic-civilizată că Franța a basculat de un an încoace într-o teribilă dictatură „neoliberală și fascistă“ (sic!), organizată de un despot feroce: Emmanuel Macron. Noul președinte al Franței a câștigat haut la main pariul său inițial: că dreapta și stânga politică se vor contopi sub umbrela programului său.

Cum opoziția democratică s-a evaporat, demonii din adânc ai Franței, care se simt bine acolo unde e anarhie și haos, ies din nou la lumină, provocați de ritmul amețitor în care se deschid șantierele lansate în primul an de guvernare. În țara care a clocit comunismul vestic timp de decenii și care n-a făcut decât să mimeze reformele de 30 de ani încoace, nu mai stă piatră pe piatră: Codul Muncii, regimurile fiscale pentru companii și privați, imigrația, școala (de la grădiniță până la universități), pensiile, spitalele, căile ferate, statutul funcționarilor și serviciul public – toate totemurile extremei stângi sunt trecute prin foc și sabie.

 

Reacția este pe măsură, orchestrată de „profesioniști ai dezordinii“ care ocupă, intimidează, simulează majorități de opinie, blochează sistematic – în numele „corectitudinii politice“, al nediscriminării și al respingerii oricărei ierarhii de valori – orice dialog de idei. Episodul universitar relatat în continuare de Teodor Iova din prima linie a frontului e emblematic pentru lupta care se duce în laboratorul ideologic francez. O luptă, desigur, inevitabilă în toată lumea occidentală năpădită de buruienile corectitudinilor de tot soiul. A bon entendeur! (CRISTIAN MUREȘAN)

 

 

Anarhie și haos în universitățile franceze

Două epistole către un prieten din România

 

8 aprilie 2018

Dragă prietene,https://revista22.ro/files/news/manset/default/foto-Teodor-Iova-9.jpg

 

Îți doresc un Paște fericit și sper că sunteți cu toții bine în acest început de primăvară. Profit că am un scurt răgaz ca să-ți povestesc pățaniile mele pariziene și să-ți împărtășesc câte ceva din experiența mea universitară, pe care o găsesc, pe de o parte, pasionantă și, pe de alta, dezolantă.

 

Bănuiesc că ai aflat că în acest moment există în Franța, mai cu seamă în mediile universitare, un ha­os monumental, care mă fascinează în aceeași măsură în care mă umple de amărăciune. Abia acum realizez, de când sunt la Paris, că există o ideologie care domnește în mediile universitare, fie că vorbim de Sorbona sau de Sciences Po1. Din septembrie, de când m-am întors din vacanță, mi-am dat seama că există o dogmă în vigoare, impusă aproape cu de-a sila de grupuri de activiști radicali, al căror mod de a aborda o dezbatere duce la concluzia clară și general admisă că, dacă îndrăznești să nu fi de partea lor, ești imediat etichetat drept „fas­cist reacționar“.

 

Care este această ideologie în vigoare?

 

Am încercat să mă documentez asupra rădăcinilor ideologice care au dat naștere la această pioasă cugetare, la acest „politically correct“ pe care activiștii îl impun sub flamura „egalității“, a „toleranței“, a „includerii“ și a „nediscriminării“. Și am găsit că acest val are o dublă origine intelectuală. Există, pe de o parte, „bastionul“ intelectualilor francezi ai anilor 1950-’60-’70, cunoscuți sub numele de „postmoderni“. Ei își trăiesc o nouă tinerețe în doctrina celui mai pur relativism (nu există valori general umane, așadar, nici un imperativ de universalitate morală), împletit cu „deconstrucția istorică“, noțiune de la Derrida citire. Aceasta denunță mai în­tâi „logocentrismul“, „et­no­cen­trismul“ și mai apoi, în fine, „phalo-logo-centrismul“ (dominația intelectuală a bărbaților occidentali), care se traduce astăzi prin ejectarea și discreditarea culturii occidentale.

 

https://revista22.ro/files/news/manset/default/foto-Teodor-Iova-1.jpeg

Studenții blochează intrarea în clădirea Sciences Po

 

A doua „fântână intelectuală“, dacă pot să mă exprim așa, la care se adapă activiștii din universități este „neomarxismul“. Evi­dent că, odată cu fragilizarea teoriei marxiste propriu-zise, lupta a trebuit să se recentreze: nu mai avem luptă de clasă, ci luptă între „dominanți“ și „dominați“. Iar astăzi dominații sunt legiune: femeile, imigranții, persoanele de culoare, homosexualii, persoanele provenind din clasele populare etc., etc. Lupta decisivă se dă, desigur, împotriva dominanților, nimeni alții decât bărbații de descendență europeană și heterosexuali, care au impus o cultură bazată doar pe raportul de forțe și, deci, profund „eronată“ (destul de des zăresc pe holurile de la Sci­ences Po afișe cu autori moderni din lumea întreagă purtând ca subtitlu „Mult mai bun decât Mozart“). Umăr la umăr, ce­le două ideologii formează un soclu foar­te prosper astăzi în lumea universitară.

 

Care sunt deci mijloacele de acțiune ale activiștilor în universități?

 

Sunt student într-o celebră școală de studii politice, dar, pentru moment, prefer să mă concentrez pe studiu și lecturi și să nu mă anagajez în niciuna dintre asociațiile politice care mișună prin Sciences Po. Mă mulțumesc să observ, de la distanță, dezbaterea politică. Cum de curând au fost alegeri sindicale, am citit și eu din simplă curiozitate programul acestor sindicate. Unele măsuri sunt de-a dreptul sur­prinzătoare. Redactate, bineînțeles, în „scriere inclusivă“ (nu știu dacă au ajuns până la voi ecouri despre această nouă modă, care constă în a reinventa scrierea franceză îmbibată, vezi Doamne, de prejudecăți discriminante), am găsit acolo măsuri propuse pentru a schimba programa universitară și mai ales pe scriitorii care sunt toți taxați de „masculi albi heterosexuali de descendență europeană“ și ridicând în slăvi un inventar mai diversificat, care include autori din toate țările, toate etniile și toate orientările sexuale (am auzit studenți blamându-l pe Aris­totel, considerat rasist, și pe Shakespeare, ca­talogat ca sexist).

 

https://revista22.ro/files/news/manset/default/foto-Teodor-Iova-2.jpg

Forțele de ordine după ce au dispersat protestatarii la un campus al Universității Sorbona

 

Dar în momentul de față problema centrală în universitățile franceze este blocajul din ultimele săptămâni. Motivul? Ac­tiviștii de care vorbeam nu acceptă reforma care presupune selecția pentru universități (până acum, în Franța, majoritatea universităților își recrutau elevii prin tragere la sorți, selecția fiind considerată prea discriminantă, sistemul selectiv nefiind aplicat decât „marilor școli“ ca Sciences Po, ENS, ENA2 etc.). Activiștii au luat cu asalt centrele universitare peste tot în Franța, la Toulouse, Montpellier și chiar la Sorbona, împiedicând ținerea cursurilor, vandalizând clădirile, dedându-se la acțiuni violente față de profesori și de studenții anti-blocaj (acțiuni de o violență pe care găsesc că este indecent să o descriu, atâta ororare îmi inspiră practicile umilitoare folosite). Așa se face că, de săptămâna trecută, din cauza acestor blocaje nu am mai avut cursuri la Sor­bo­na. A venit apoi momentul, firește, ca și Sciences Po să fie confruntată cu aceste probleme. S-a ținut o adunare generală în care trebuia să se voteze dacă, da sau nu, studenții de la Sciences Po vor susține blo­cajele și, în fine, dacă Sciences Po ur­ma să fie blocată. Aș sublinia aici un minunat paradox: studenții de la una dintre singurele școli din Franța la care există o selecție dură vor să susțină suprimarea selecției la universitate! Constatarea destul de tristă a fost că, deoarece printre studenții acestei adunări generale activiștii înverșunați formau o majoritate zdrobitoare, măsurile luate prin vot erau întărite de cei mai mulți dintre ei, votul fiind doar plebiscitar; pe de altă parte, este evident că această adunare nu era câtuși de puțin reprezentativă. Blocajul de la Sciences Po nu a fost încă votat, dar aceas­tă perspectivă nefericită mă mâhnește de pe acum. Există un ciudat climat de război civil printre studenți, între stegarii libertății și egalității, pe de o parte, și „fasciști“ (grup în care, cu siguranță, voi fi și eu inclus fără știrea mea), pe de altă parte. Ceea ce mă intrigă cel mai mult este siguranța aiuritoare a acestor cavaleri ai justiției sociale care, din înaltul meterezelor experienței lor (evident, la 18 ani ai și experiența, și expertiza necesare, nu-i așa?), își clamează legitimitatea întru salvarea lumii. Din păcate, prea puțini oameni decid să studieze, să citească și să-și formeze o cunoaștere (ceea ce în si­ne este foarte greu) înainte de a acționa și prea puțini sunt cei care dau importanță împlinirii intelectuale și efective de sine înainte de a vrea să „zidească o lume mai bună“. Am să-ți povestesc o anecdotă pe care mi-a spus-o un bun prieten. Pe când se pregătea de examenul de admitere la Sciences Po, cineva i-a dat un chestionar pentru a-și evalua gândirea în vederea oralului. Una dintre întrebări l-a intrigat în mod special: „Credeți că scopul educației este: a) cunoașterea, b) egalitatea?“. Întrebarea l-a uluit pentru că lăsa să se înțeleagă că, dacă ai convingerea că scopul școlii este cunoașterea, ești etichetat ca „reacționar“, ceea ce în ziua de azi este perceput ca foarte peiorativ!

 

Cu drag,

TEODOR IOVA

 

 

https://revista22.ro/files/news/manset/default/foto-Teodor-Iova-3.jpg

Urmările protestelor de la Universitatea din Montpellier

 

 

21 aprilie 2018

Dragă prietene,

 

Îți scriu astăzi din nou, la cald, din mijlocul evenimentelor care au luat prin surprindere, încă o dată, din păcate, scena universitară franceză. Mi-ai spus că ultima mea epistolă seamănă cu o scrisoare de pe front. Așa este. Numai că frontul s-a extins și a ajuns până la Saint Ger­main-des-Prés, iar acum trei zile Sci­en­ces Po a fost luată triumfal cu asalt de minoritatea de studenți activiști. Uni­ver­si­tatea e blocată. O lovitură în forță (și perversă) a avut loc la orele 23, când, fără să anunțe pe cineva, activiștii s-au adunat în holul central (nu erau mai mult de 100-150 dintr-un campus parizian care numără 6.000 de studenți), au înjghebat un simulacru de adunare generală și au votat în grabă blocarea facultății Sciences Po. Aceiași studenți au invadat sălile de curs, au baricadat intrările și au lansat, într-un elan cvasi-revoluționar, următorul comunicat: „Școala elitelor este blocată. O ocupare pașnică va fi instalată aici“.

 

A doua zi de dimineață m-am dus la facultate. Clădirea centrală de la Sciences Po din strada Saint-Guillaume nr. 27 era aproape de nerecunoscut. Drapelul francez și drapelul european fuseseră sfâșiate, iar pe drapelul școlii Sciences Po era desenat „semnul anarhic“. Banderole lipite pe ziduri anunțau: „Macron, școala ta este blocată“. Sau, ceea ce este total inad­misibil, dat fiind că inițiativa aparține, cum spuneam, unei infime minorități: „Studenții/ele de la Sciences Po contra dictaturii macroniste“. M-a luat amețeala. Cu ce ușurință a decretat o mână de studenți că toată Sciences Po era împotriva „dictaturii macroniste“! Total neverosimil era faptul că întrebuințau cuvântul „dictatură“! Ce știau ei despre dic­tatură? Toți ocupanții facultății erau mascați și strigau de la etajele superioare mesaje anti-Macron și anti-poliție, în timp ce alții, din interior, făceau să bubuie muzica. A doua zi, ocupanții au lansat un comunicat prin care explicau motivele ocupării localurilor școlii. Nu pot să mă abțin să nu-ți trimit comunicatul lor în întregime, dat fiind că eu nu mă simt în stare să reproduc nivelul de rătăcire ideologică al cărui purtător este. Citindu-l, m-am gândit că, dacă am putea trece de drama pe care el o ascunde, ne-am trezi în cel mai pur scenariu comic. Iată cum su­nă:

 

https://revista22.ro/files/news/manset/default/foto-Teodor-Iova-4.jpg

Un hol de la Facultatea din Tolbiac

 

 

Comunicat: Sciences Po intră în luptă

 

„Studenții/ele de la Sciences Po, reuniți/te în AG astăzi 17 aprilie, au luat în unanimitate decizia de a ocupa în mod pașnic, fără precizarea unui termen, clădirea principală a școlii. Decizia în cauză rămâne în vigoare până la anularea legii ORE3 și a tuturor legilor antisociale și rasiste promovate de acest guvern (legea azilului și imigrației, a funcțiunii publice...) și pentru care terenul este pregătit de numeroase legislaturi. Având în vedere această vastă acțiune neoliberală și rasistă purtată pe toate fronturile de Macron, considerăm că este esențial să ne mobilizăm în mod concret blocând locurile unde se produce bogăția și știința. În calitate de studenți/te la Sciences Po, unii/le vor spune că nu avem dreptul să ne facem auzită vocea în mișcarea socială studențească actuală împotriva selecției, de vreme ce școala noastră este prin esența ei una selectivă: noi considerăm că școala noastră este un laborator pentru politicile de educație neoliberale și rasiste, cum sunt cele orchestrate astăzi de guvern.

 

Cu toate măsurile luate în favoarea unei mai mari diversități, Science Po ne ajută să vedem cu ce va semăna învățământul superior dacă îl lăsăm pe Macron să fa­că ce vrea. Accesul la școală rămâne pro­fund inegalitar, o selecție socială ca­re se întărește în cursul școlarității din cauza presiunii școlare și mentale impuse. Să adăugăm la asta puternicele violențe sexiste, rasiste și de clasă exercitate atât de instituție, cât și de cadrele didactice și de studenți și împotriva cărora nu se ia nicio măsură.

 

În plus, ocuparea clădirii Sciences Po are o mare încărcătură simbolică: ca facultate unde a studiat Emmanuel Macron și numeroși membri din majoritatea lui parlamentară, ea reprezintă veriga de legătură academică și simbolică a ideologiei neoliberale și rasiste dominante, care transpare atât din gestiunea școlii, cât și din conținutul curriculei. Nu­me­roase multinaționale subvenționează școa­la noastră, pentru ca, în schimb, în cursurile care ni se predau să fie valorizate practicile lor de exploatare ale muncitorilor/oarelor, de însușire a resurselor naturale din țările Sudului Glo­bal, de violare a drepturilor omului și de distrugere a planetei. Curs de economie neoliberală obligatoriu în anul I, cursuri neocoloniale despre antreprenoriat în Africa, despre dreptul petrolului la masterul de Energie, despre cel mai convenabil mod de a-i pune pe liber pe salariați/ate la masterul de Resurse Umane. Școala noastră este plină de module care au ca scop pregătirea celor mai zeloși funcționari ai regimului liberal și autoritar și a delicvenților cu «gulere albe», care nu fac altceva decât să-și întărească pozițiile.

 

https://revista22.ro/files/news/manset/default/foto-Teodor-Iova-5.jpg

Sală de curs de la Facultatea din Tolbiac

 

 

Pentru aceste motive, îi chemăm pe toți studenții și studentele revoltați/tate de politica lui Macron, a lui Mion și a aliaților/telor lor să ni se alăture pentru a face din Sciences Po un spațiu deschis tu­turor studenților/telor, șomerilor/elor, salariaților/telor, persoanelor cu venituri precare, exilaților/telor cu sau fără acte în regulă, ca să zdrobim acest templu al învățământului nedrept, inegalitar și elitist care ne este impus.

 

Noi, studenți/te de la Sciences Po reuniți/te în AG:

 

- Ținem în primul rând să precizăm că atât portarii, cât și personalul de securitate nu au nicio legătură cu acțiunea noastră de ocupare și că nu vom tolera nicio sancțiune împotriva lor.

 

- Cerem să nu fie contabilizate absențele din zilele de manifestație pentru a permite fiecăruia și fiecăreia să participe și să se mobilizeze pentru drepturile sale.

 

- Luăm act de faptul că puterea este în mâinile unei elite și că discuțiile de pe culoare sunt din păcate foarte eficace pentru a face să triumfe schimbarea. Îi ce­rem de asemenea lui Frédéric Mion, director IEP4, să-și mobilizeze rețelele pentru a obține retragerea tuturor proiectelor de lege pe care le condamnăm. Dacă ordonanțele permit aplicarea lor, ele pot fi la fel de bine abrogate prin două-trei telefoane.

 

- Îi îndemnăm pe profesori/oare să reflecteze și să discute cu noi în vederea construirii unei pedagogii noi și a unei mai mari deschideri a tuturor cunoștințelor. Profesorii/oarele suplinitori, precarizați/te de aceleași considerente care duc astăzi la selecție, cer să le fie plătite cursurile, chiar dacă ele nu pot fi ținute din cauza ocupării localurilor.

 

Astăzi, ocupăm Sciences Po pentru a bloca producerea acelei științe dominante care formează bazele lumii actuale, baze clasiste, rasiste, sexiste.

 

Ocupăm Sciences Po pentru a bloca reproducerea elitelor liberale, cele care astăzi fac selecția la granițe și la universitate, privatizează țara și îi precarizează pe cei mai defavorizați/ate.

 

Ocupăm Sciences Po pentru că nu mai vrem să ascultăm litania teoriilor voastre dominante care nu lasă loc cunoștințelor critice și strivesc posibilitatea de a inventa o altă știință pentru o altă lume.

 

 

https://revista22.ro/files/news/manset/default/foto-Teodor-Iova-6.jpg

Terasa Facultății din Tolbiac

 

 

Ocupăm Sciences Po împotriva controalelor lor și camerelor lor de supraveghere, din dorința de a face din școala noastră un loc de întâlnire și de emancipare; împotriva neo-managementului lor, ne afirmăm întrajutorarea, solidaritatea, autogestiunea și lupta concretă și eficace împotriva tuturor formelor de opresiune.

 

Ocupăm Sciences Po în semn de sprijin pentru toți exilații/tele și în special cei și cele care ocupă clădirea A din Paris 8 și pentru cererea lor de regularizare colectivă.

 

Ocupăm Sciences Po pentru că Macron este absolventul ei și pentru că nu vrem să sfârșim ca el.“

 

Admit că, atunci când vei citi acest text, vei putea gândi că este o glumă de prost gust. Dar pot să te asigur că, din nenorocire, din mare nenorocire, totul este adevărul curat.

 

În ultimele trei zile m-am refugiat în biblioteca Sainte Geneviève din cartierul La­tin, toate celelalte biblioteci universitare fi­ind închise. Am impresia că în ziua de azi a devenit o nebunie și un act de „rezisten­ță“ să vrei să studiezi. Mi-am prelungit re­fugiul până astăzi, când am aflat că Sciences Po a fost deblocată. Sper să fie semnalul unui elan de eliberare a universităților. Sorbona est blocată în continuare...

 

Cu drag,

TEODOR IOVA

 

 

 

 

 

Traducere din limba franceză de LUMINIȚA BRĂILEANU

 

* TEODOR IOVA este student bi-cursus, începând cu toamna anului 2017, la Science Po și la Filozofie la Sorbona. Are 19 ani.

 

Note

 

1. Sciences Po - Științe Politice, una dintre „marile școli“ din Franța.

2. ENS – Ecole Normale Supérieure; ENA – Ecole Nationale d’Administration.

3. Orientation et réussite des étudiants, lege adoptată în Parlament la 15 februarie 2018.

4. Institut d’Etudes Politiques.

TAGS : Sciences Po franta macron Facultatea din Tolbiac Uni­ver­si­tate blocată Proteste la universitate
Comentarii
cititor 2018-05-20
Este o confuzie. Ambele "fantani intelectuale" dupa cum le numeste autorul sunt de fapt una singura: scoala marxista de la Frankfurt creata de fugariti din Germania interbelica ce s-au aciuat in USA si apoi au revenit in Europa dupa razboi. Scopul acestora este de a prelua puterea politica prin distrugerea civilizatiei crestine, declarate de Marx ca fiind principala piedica in emanciparea evreilor.

Dar cum crestinismul nu poate fi atacat frontal, se incearca distrugerea conceptelor de baza ale civilizatiei crestine prin divizarea societatii in multiple perechi de exploatatori si exploatati: albi -negri, barbati-femei, homosexuali-heterosexuali, preoti-copii, patroni-muncitori, borfasi-politisti, armata-pacifisti samd. Yuri Bezmenov a declarat ca aceste conflicte au fost discret incurajate de KGB pentru a demoraliza populatia occidentala in cazul unei invazii sovietice.

Gilad Atzmon a expus aceasta strategie, iar alti cativa evrei ca Ben Shapiro, Dennis Preger sau David Horowitz o condamna la randul lor tocmai pentru ca minoritatea musulmana o foloseste impotriva lor prin creearea unei noi perechi de exploatatori-exploatati: israelieni-palestinieni. Un exemplu este blocarea lui Dennis Preger de catre youtube pentru discursul sau antimusulman iar alt exemplu este antisemitismul crescut in din universitati.

In esenta, acesti neomarxisti folosesc metode ce amintesc de Krystallnacht si ar fi de mirare daca s-ar opri aici.





Bogdan Roman 2018-05-07
<>

Stimate domnule Iova

Nu numai dumneavoastra ati semnalat ambianta generala naucitoare din universitatile franceze. Inclin sa va cred, dar va rog sa imi indicati si mie o dovada pentru afirmatia pe care am citat-o. Pur si simplu nu pot sa imi reprezint mecanismul de admitere prin tragere la sorti.
In rest, s-auzim de bine. Va doresc mult succes.

Bogdan Roman
Bogdan Roman 2018-05-07
<>

Stimate domnule Iova

Nu numai dumneavoastra ati semnalat ambianta generala naucitoare din universitatile franceze. Inclin sa va cred, dar va rog sa imi indicati si mie o dovada pentru afirmatia pe care am citat-o. Pur si simplu nu pot sa imi reprezint mecanismul de admitere prin tragere la sorti.
In rest, s-auzim de bine. Va doresc mult succes.

Bogdan Roman
vlad 2018-05-03
Felicitari studentilor francezi pentru atitudine, initiativa si ideile lor progresiste. Jos Macronii, gerontofilul si corupatoarea de minori (ciocolatiera burgheza!) cu idei invechite, retrograde. Nu aceasta este normalitatea. Mint si manipuleaza pentru a-si asigura viitorul intr-o societate marcata de inegalitati profunde pe care vor sa le adanceasca si mai mult. Unde este umanismul in tot ceea ce propun? Societatea lor duce spre un ghem imens de contradictii: foarte bogati si foarte saraci, foarte cultivati si analfabeti, mari patroni si umili sclavi care se spetesc pentru bunastarea escrocilor, someri, muritori de foame... Acesta este viitorul luminos spre care tinde omenirea? E o mare mizerie inumana.
Gheorghe Preda 2018-05-02
ar trebui sa intre cu tancurile in ei...

pentru a nu se repeta paris '68
mike 2018-05-02
Cred ca acesta este inceputul doar. In Europa pare ca incepe domnia haosului. Uniunea Europeana a incercat timp de cateva decenii sa tina sub control anarhia, comunismul, izbucnirea de conflicte, insa situatia se agraveaza pe zi ce trece. Trendul in Europa este clar si n-ar mai trebui sa mire pe nimeni. Partidele care se bazeaza pe doctrine socialiste si marxiste sunt in plin avant, statele estice se desprind de valorile UE, democratia si libertatea sunt puse in pericol. Macron este vazut ca salvatorul Europei, insa nu cred ca este asa. Poate este salvatorul Frantei si Europei de Vest, insa nu si salvatorul estului. Daca Macron esueaza in politicile sale, totul se termina. Este ultimul mohican al Europei democratice si libere.
Total 6 comments.
Recomandari
5996
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22