Despre singurătatea alergătorului de cursă lungă

Emil Ionescu | 21.01.2025

În peisajul public în care trăiește revista azi, cele mai afectate sunt chiar valorile din care revista 22 și GDS își iau oxigenul existenței; cuvântul scris și dialogul.

Pe aceeași temă

Pentru destul de multă vreme, revista 22 nu a fost singură. Eforturile ei, în numele valorilor pe care nu mai e cazul să le amintesc, erau însoțite de eforturi comparabile ale altor publicații. Asta contura un context ce permitea celor care participau la viața revistei (autori și cititori) două lucruri esențiale: să lupte (fiecare cu mijloacele sale) și, mai ales, să spere.  Acest context de luptă și speranță se întinde, de fapt, pe cea mai mare parte din istoria revistei.

Însă nu doar acest context a contat. Ceva ce venea în același sens a fost faptul că în spațiul public existau două forțe care apăruseră odată cu revoluția și care modelau deopotrivă acțiunea civică și cea politică: cuvântul scris și dialogul. Revista 22 le-a folosit pe amândouă. Cuvântul, ca argument și analiză, a contat și a putut să convingă sau să oblige (să ne amintim de exemplu de raportul GDS privind sălbăticiile autorităților „democratice” din 13-15 iunie 1990); cuvântul ca analiză și argument a deschis apoi perspective celor care aveau nevoie să se informeze și să asculte. În acest fel au fost susținuți toți cei pentru care revista și GDS s-au exprimat fără echivoc: și Laura Kovesi, și Emil Constantinescu, și Traian Băsescu, și (chiar și) Klaus Johannis (nu îi mai amintesc pe cei premiați de GDS).  Acum, când ne întoarcem spre trecut pentru un bilanț, putem să spunem că, așa cum arată România în aceste timpuri, revista a fost de partea cursului firesc al istoriei contemporane, chiar dacă așteptările au fost mai mari.

 

Apoi, dialogul: arhiva revistei e martor pentru întâlnirile de-a lungul timpului
de la sediul GDS. Întâlniri numeroase și de substanță, cu decidenți și personalități publice, cu întrebări și comentarii incomode, formulate însă întotdeauna cu ținută intelectuală și cu civilitate. Dialogul chiar a  însemnat ceva în istoria noastră post-comunistă. Din dorința de a învăța să dialogheze, ori doar din teamă nelămurită,  oamenii politici și-au descoperit disponibilitate de dialog. Iar așa cum l-au promovat GDS și revista 22, dialogul a fost platforma de pe care s-au putut lansa inițiativele publice. El a născut compromis sau a întărit poziții deja asumate. Dar, indiferent de situație, dialogul a fost benefic, pentru că atât compromisul, cât și consecvența de atitudine s-au putut contura la lumină, și nu în conclavuri dubioase din spatele ușilor închise.

 

Iar acum? Și membrii GDS și cei care tru­desc la apariția revistei au rămas pe pozițiile cunoscute: cuvântul, ca argument și analiză, trăiește în paginile de azi ale revistei ca și înainte: prin editorialele analitice ale lui Andrei Cornea, prin imaginile în mișcare ale situației politice și prin predicțiile (de obicei sumbre, dar cum ar putea fi altfel?) din articolele Andreei Pora, prin luciditatea acidă a Tiei Șerbănescu, prin descrierile de caz ale Brîndușei Armanca privind situa­ția presei, prin analizele comprehensive de politică internațională ale lui Armand Goșu sau Octavian Manea – și să mă ierte cei pe care nu îi mai evoc: fraza a devenit deja prea lungă… Rezumând, atitudinea revistei față de cuvântul scris este aceeași. După cum aceeași este și atitudinea față de dialog.

 

Ceva însă s-a schimbat. În peisajul public în care trăiește revista azi, cele mai afectate sunt chiar valorile din care revista 22 și GDS își iau oxigenul existenței; cuvântul scris și dialogul.

Cuvântul, ca analiză și argument: ne putem întreba câtă credibilitate și eficiență mai are azi, din moment ce posibilitățile de mituire legală a publicațiilor prin publicitate au devenit o veritabilă industrie. Dar cumpărarea canalelor de mass-media de către moguli dubioși? Dar presiunea transmiterii știrilor în timp real – presiune care nu mai lasă timp nici reflecției (sau verificării surselor), nici controlului elementar al limbii? O imagine comprehensivă a degradării se află, cum spuneam, în articolele Brîndușei Armanca. Și pentru ca imaginea să fie completă, să amintim și de existența surselor „alternative”, în care nici informația, nici identitatea sursei de informare nu mai pot fi verificate.

 

În mod inevitabil, dialogul a urmat calea cuvântului scris. Mai întâi, s-au erodat condițiile sale de desfășurare, prin contribuția celor mai  multe dintre talk-show-uri: mitocănia, zeflemeaua de bodegă și violența de limbaj au luat locul, în acest nou format de „dialog”, argumentelor și decenței. Însă, în cele din urmă, chiar ideea de dialog a fost compromisă: fie prin tăcere și refuzul comunicării – ca în cazul Întâiului Turist All Inclusive Al Țării – fie prin suspendarea/amânarea posibilității de replică: e desigur mai comod să îți expui într-un filmuleț sacoul și pantofii (de ce nu și ciorapii?), sau să joci alba-neagra cu adevărul și minciuna propriilor afirmații. E, de asemenea, mai ușor să te dai guru al nației în sufragerie la tine decât să ai întâlniri cu presa independentă. Cantitativ vorbind, acesta este nivelul standard de „dialog” din societatea românească de azi.

 

Asta și definește singurătatea de azi a revistei 22 (deși, desigur, nu pretind că numai noi ne simțim singuri și nici nu sugerez că argumentul, analiza și dialogul au devenit monopolul revistei 22). Îi înțeleg de aceea colegului Andrei Cornea resemnarea, atunci când apreciază, după mai bine de 30 de ani de jurnalism de înaltă ținută și de consecvent angajament, că trăim sfârșitul democrației liberale. Mă întreb însă dacă o astfel de evaluare ar trebui să ne facă să renunțăm. Ce am pune noi oare în loc? Și, în fond, știm (sau vrem) să fim altfel decât suntem? În lumina acestor întrebări cu răspuns previzibil, urarea convențională La mulți ani, revista 22! ar trebui, cred eu, să își găsească un tâlc neconvențional. //

Emil Ionescu, membru GDS

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22