După 35 de ani

Din ziarele apărute în 1990, revista 22 e singura care a supraviețuit fără să abdice de la principiile pentru care a luat ființă. În primul rând, libertatea, în toate sensurile ei, al cărei rost mulți nu-l mai înțeleg și apreciază astăzi. „A fi liber înseamnă astăzi întâi a contribui la înfăptuirea libertății celorlalți. Concret, continuu, în toate împrejurările”, scrie în primul editorial al „22”-ului, din 20 ianuarie 1990.

Independența editorială are un preț piperat, pe care, din păcate, prea puțini ziariști au fost dispuși să-l plătească. Consecințele nefaste se văd, și nu de ieri, de azi. Revista 22 a plătit acest preț, dar a meritat cu vârf și îndesat. La „22” nu au existat și nu există „comenzi”, cenzură, moguli, bani primiți din surse obscure sau de la partide. Patronul nostru e Grupul pentru Dialog Social, un patron sărac, dar cu aceleași crezuri ca noi, rămase și ele nealterate de trecerea celor 35 de ani.

Revista 22 a văzut tot ceea ce poate vedea o gazetă atât de implicată în viața cetății. De la mineriade, tentative de lovituri de stat, aderarea la UE și NATO, guverne care vin și pleacă la politicieni care au eșuat lamentabil și până la renașteri spectaculoase ale spiritului civic, urmate de căderi la fel de spectaculoase. A văzut cum oamenii și societatea se schimbă ba în bine, ba în rău, cum democrația atârnă de un fir de păr, ca acum, când extremismul își arată colții. Revista nu și-a pierdut niciodată spiritul critic, chiar dacă entuziasmul i-a mai fost ciobit din când în când.

În ultimii ani, sunt redactor-șef de aproape zece ani, fiecare număr nou e o victorie, una care se datorează redacției, colaboratorilor ei și cititorilor noștri fideli. Fără ei, nu am fi reușit. Nu sunt doar vorbe spuse la o aniversare, ci e chiar realitatea. Fără oamenii care scriu benevol număr de număr, fără prietenii din caseta tehnică și fără abonații (din care unii urcă scările până în redacția din Calea Victoriei 120 ca să-și ia ziarul) și fără cititorii care ne caută la chioșcuri nu am fi rezistat 35 de ani.

Cu toții, redactori, gedesiști, paginatori, corectori și, mai ales, cititori, împărtășim aceleași valori care, iată, ne țin împreună de atât amar de ani. Le mulțumesc pentru tot.