Pe aceeași temă
Academia Română spune că Centenarul „nu este şi nu trebuie să fie exclusiv despre trecut”, ci despre prezentul României şi viitorul ei. „Centenarul este un bun prilej de a discuta despre România, România pe care am moştenit-o de la bunicii noştri, România pe care o construim noi astăzi şi România pe care o vom lăsa moştenire copiilor şi nepoţilor noştri”, transmite News.ro.
Începând cu anii ʼ30 ai secolului trecut, România a urmat o evoluţie ascendentă în dezvoltarea ei socio-economică, „dar tocmai când aştepta să culeagă fructele efortului politico-economic depus în favoarea Unirii Unire, a fost brutal împiedicată de război şi, ulterior, de ocupaţia sovietică - ambele au surpat cel mai mare proiect statal pe care România modernă l-a avut vreodată”.
„Prin succesul lui 1 Decembrie 1918, românii trebuie să înţeleagă că nici în «gena românească», nici în «psihologia poporului român», nici în geografia sau religia lui nu este înscrisă vreo fatalitate a eşecului şi a înfrângerii”, se mai arată în scrisoare.
Centenarul ne reaminteşte, intempestiv, că nu avem nicio scuză
„1 Decembrie 1918 este semnul explicit al faptului că pentru eşcurile de astăzi nu putem da vina decât pe noi înşine. Centenarul ne reaminteşte, intempestiv, că nu avem, în realitate, nicio scuză”, transmite conducerea Academiei.
Instituţia „va deveni unul dintre forurile cele mai active în a găzdui şi organiza dezbateri pe această temă. Este misiunea şi menirea ei. Dar Academia Română nu va deveni vehiculul prin care şi acoperişul sub care, sub pretextul relativismului total, totul se va pune în discuţie. Nu totul este discutabil, nu totul este «de discutat»”.
Nu poţi promova iliberalismul la Moscova sau Budapesta şi „liberalismul” la Bucureşti
Reprezentanţii Academiei continuă: „O televiziune de la estul României ne îndeamnă de fiecare dată, sub camuflajul sloganului ei insidios - „Ask more!” - să punem totul în discuţie şi sub semnul întrebării - mai ales apartenenţa noastră la UE, apartenenţa la NATO sau parteneriatul strategic cu America. Nu e vorba însă despre nicio discuţie critică, ci despre un proiect politic şi geopolitic explicit. Acelaşi slogan îl promovează şi unii din vestul României, care ne sugerează tot mai insistent, în anul Centenarului, să punem în discuţie premisele şi fundamentele acestuia - mai exact, 1 Decembrie 1918 şi Tratatul de la Trianon. Strategia e clasică: ni se cere să acceptăm a dezbatere oficială, pentru a arăta lumii că ar exista o problemă de dezbătut. Şi dacă există o problemă, ea trebuie «rezolvată», evident în alţi termeni decât cei de atunci.
România nu are însă nicio problemă: nici cu 1 Decembrie 1918 nici cu Tratatul de la Trianon, nici cu vecinii săi, nici cu minorităţile care trăiesc pe teritoriul României. În aceste condiţii, o asemenea «discuţie» nu poate exista şi nu va fi admisă. Pentru că nu despre o discuţie onestă şi inocentă este vorba, ci despre pretextul unei insidioase campanii de relativizare a întreg contextului Primului Război Mondial care, pentru români, a fost Războiul de Întregire. Tratatul de la Trianon, democraţia liberală, principiile wilsoniene care au stat la baza reconstrucţiei europene, pax americana sunt pentru România reperele esenţiale ale devenirii ei ulterioare.
Academia Română constată că aceste invitaţii la «dialog», care se înteţesc pe toate canalele, şi dinspre Est şi dinspre Vest, vin din partea unora care astăzi propovăduiesc pe faţă iliberalismul şi sunt în prima linie a contestării normelor de funcţionare a Uniunii Europene. Nu poţi fi iliberal intransigent la tine acasă şi să te transformi, credibil, în «liberal» atunci când eşti în afara frontierelor tale. Nu poţi promova iliberalismul la Moscova sau Budapesta şi „liberalismul” la Bucureşti. Regimurile iliberale care se înteţesc în preajma României, şi la Est şi la Vest, devin tot mai vizibile în lumina Centenarului, căci unele dintre cele mai nocive consecinţe ale războiului mondial au fost regimurile (iniţial) iliberale care, ulterior, s-au transformat, nefast şi explicit, în regimuri fasciste şi naziste. Acestea, alături de omologul lor sovietic/ comunist, au fost năpastele secolului XX şi nu vrem să le mai vedem niciodată.
Iliberalismul încurajează astăzi iredentismul. Pe de-o parte, ideologic, forţează false «dezbateri» menite să pună sub semnul întrebării ordinea europeană post-imperială şi post-Trianon, pe de alta, politic, încearcă să impună forme de reorganizare a statului român, forme fără relevanţă europenă, şi să declanşeze «referendumuri» pentru a pune pe harta separatismelor potenţiale ale Europei şi regiunea noastră, inclusiv sau în primul rând România”.
Academia Română respinge astfel de abordări.
Anul Centenarului nu trebuie să devină prilej de vrajbă
Academia Română face apel la clasa politică din România „să fie la înălţimea misiunii sale, mai ales în anul Centenarului”.
„Clasa politică nu are voie să se joace cu principii sacrosante sau să deschidă o cutie a Pandorei pe care, mai târziu, nu o va putea închide nimeni. Nu totul este de vânzare, nu orice se poate negocia, nu orice se poate justifica prin jocuri politice sau politicianiste. În anul Centenarului, aceste chestiuni sunt şi vor fi şi mai sensibile. Iar responsabilitea clasei politice, a intelectualilor publici, a jurnaliştilor – trebuie să fie la cote maxime. Iliberalismul şi iredentismul nu trebuie să aibă nicio şansă în România sau în Uniunea Europeană. Răspunsul României şi al Europei la iliberalism trebuie să se manifeste prin mai multă Uniune Europeană. Nu trebuie admisă în niciun caz o pactizare cu iliberalismul, indiferent de direcţia din care vine.
Academia Română năzuieşte şi va face tot ce îi este în putinţă ca anul Centenarului să nu devină nici prilej de vrajbă, nici prilej de tensiuni etnice.
Cel mai clar semn al reconcilierii româno-maghiare adevărate, nu formale, ar fi o sărbătorire comună, la cel mai înalt nivel politic şi dipomatic - Bucureşti-Budapesta - a Centenarului românesc.
Suntem conştienţi însă că nu ne putem bucura cu toţii la fel în 2018. Dar bucuria unora şi tristeţile altora nu trebui transformate în instrumente de luptă politică. Este vorba, în primul rând, despre respect reciproc”.
