Pe aceeași temă
Severin se adaugă astfel grupului de dizidenți care consideră că Dragnea a suspendat democrația din partid, iar organizarea unui Congres Extraordinar nu se justifică. Și totuși a fost ministru de Externe, deputat și europarplamentar, profesor universitar etc.
Severin spune că „PSD nu (mai) este nici Partid nici Social nici Democrat”. Și aceasta deoarece și România „nu (mai) este nici democrație, nici stat” ci doar „un teritoriu împărțit între potentați locali cu comportament premodern.”
Despre Congresul, cerut de Liviu Dragnea, care a stârnit atâtea discuții și a agitat apele în PSD Severin scrie că nu este decât „o butaforie ipocrită menită a acoperi lupta nemiloasă pentru putere într-o țară fără putere. De aceea Congresul cu pricina este un eveniment fals, incapabil de orice impact autentic în viața românilor. Deci, un noneveniment”.
Dar Severin nu se referă doar la PSD ci la situația în care se află România, care în viziunea fostului lider social-democrat, nu mai poate fi considerată „un stat românesc (național) real”, ci o „ficțiune” care nu are cum să supraviețuiască mai mult de doi ani.
Postarea integrală a lui Adrian Severin pe Facebook
„PSD nu (mai) este nici Partid nici Social nici Democrat. Tot așa cum PNL nu este nici Partid nici Național nici Liberal. Argumentele în susținerea unor atari afirmații sunt evidente și de necontestat. (Un electorat - de stânga sau de dreapta - nu echivalează cu un partid.)
Lucrurile stau astfel pentru că România nu (mai) este nici democrație, nici stat (în sensul modern/național sau postmodern/transnațional al acestui cuvânt). Ea a ajuns o simplă etichetă care pe harta lumii marchează un teritoriu împărțit între potentați locali cu comportament premodern, și disputat între principalele puteri euro-atlantice - SUA, Germania și Rusia.
Luptele și alianțele fluide dintre toți aceștia mențin societatea într-o dezordine neofeudală generatoare de nevroze individuale și colective, interne și externe, amplificate prin pierderea identității naționale, atât în mod spontan cât și planificat. Refugierea românilor, lipsiți de protecția unui stat coerent, suveran și eficient, în forme arhaice de socializare, îi împinge inevitabil spre abandonarea identității naționale, răpindu-le astfel orice criteriu de coeziune la nivel central. Totodată, globalizarea neoimperială le sugrumă, cu sau fără mănuși, specificitatea culturală precum și conștiința acesteia. Dacă jucătorii globali sunt de acord cu ceva, este că de națiunea română nu (mai) este nevoie.
Problema democrației române la data de 10 martie 2018 nu este lipsa unui veritabil partid de (centru) stânga - ca și de (centru) dreapta, de altfel - , așa cum o susțin mulți, ci absența unui stat românesc (național) real. Ficțiunea care îi ține loc la ora actuală nu are cum supraviețui mai mult de aproximativ doi ani.
Ce “proiect de țară” poate fi conceput atât timp cât nu (mai) există țară?! Singurul proiect care ar mai trebui și ar mai putea interesa pe români în clipa de față ar fi acela având ca obiect “renașterea țării / națiunii”.
Un asemenea proiect nu se află, însă, pe agenda Congresului PSD; de fapt o butaforie ipocrită menită a acoperi lupta nemiloasă pentru putere într-o țară fără putere. De aceea Congresul cu pricina este un eveniment fals, incapabil de orice impact autentic în viața românilor. Deci, un noneveniment.
Să dea Dumnezeu să mă înșel.”