Pe aceeași temă
Intr-un interviu acordat RFI, ministrul demisionar e de părere că ONB a făcut un pas semnificativ înapoi, sub presiunea unor cercuri naţionaliste şi xenofobe.
Reporter: Ce rezolvă demisia dvs.?
Vlad Alexandrescu: Nu rezolvă absolut nimic la Operă, în sensul în care - şi lucrul ăsta nu s-a spus în spaţiul public - eu am încercat acolo să numesc un interimar, e vorba de un director interimar, pentru că postul este ocupat prin concurs de domnul Răzvan Dincă, care este cercetat penal şi care a fost suspendat de ministrul Culturii pe durata desfăşurării acestui proces penal. Fiind un post interimar, am încercat să găsesc o soluţie de a împăca aceste tabere care s-au creat. Din nefericire, situaţia a escaladat şi a escaladat în condiţiile în care şi aici recunosc că eu am fost prost sfătuit de unul dintre consilierii mei, căruia i-am cerut demisia, domnul Rareş Zaharia, în sensul în care domnul Zaharia nu mi-a prezentat înainte de a lua eu această decizie, toate faţetele problemei. El ar fi trebuit să mă avertizeze că acolo este o tensiune cu un fundal naţionalist şi sindical foarte puternic, care ar putea degenera, care ar putea afecta activitatea unor balerini, unei trupe de balet şi a unor balerini performanţi, desfăşurată în această instituţie de mai multă vreme şi că va antrena mari conflicte în interiorul instituţiei. Eu n-am avut această informaţie şi după aceea am descoperit că domnul Zaharia de fapt era mai degrabă orientat către una dintre taberele aflate în discuţie. De aceea i-am cerut demisia.
Pe de altă parte, e o problemă care s-a adunat în ani de zile, e o problemă de diferenţă de remuneraţie, e o problemă de diferenţă de tratament, în condiţiile în care e evident că în orice instituţie de cultură există şi vor exista întotdeauna diferenţe de remuneraţie. Până la urmă, în artă ceea ce se recompensează este valoarea şi valoarea se recompensează în moduri diferite. Nu vorbesc de salarizare, că în România avem o lege a salarizării unice, vorbim de remuneraţie, de contracte de drepturi de autor, vorbim de diverse forme prin care o instituţie poate angrena în activitatea ei nume mari, valori importante ale artei, ale artelor spectacolului şi în acest sens Opera Naţională Bucureşti făcuse paşi înainte importanţi, care fuseseră observaţi şi aclamaţi şi celebraţi de publicul românesc. În momentul de faţă, această instituţie a dat înapoi într-un mod semnificativ, sub presiunea unor cercuri naţionaliste şi xenofobe, care îşi doresc revenirea la o situaţie anterioară, de egalitate, unde valoarea nu contează şi unde nu se mai poate face o distincţie în universul artelor spectacolului. Este un moment foarte primejdios.
Rep.: Spuneaţi că demisia dvs. nu rezolvă "absolut nimic" la Operă. Atunci de ce aţi făcut acest gest?
V.A.: Aşa cum am declarat-o public în scrisoarea mea către primul-ministru, simt că sunt foarte multe forţe conservatoare în momentul de faţă, furibunde la adresa reformei pe care am pornit-o în cultură, care pun în primejdie această reformă. În măsura în care reforma este pusă în primejdie, mi se pare normal să-mi prezint demisia primului-ministru, pentru că numai primul-ministru poate decide dacă doreşte ca reforma să continue. Ce e mai important nu e persoana mea sau cine conduce acum ministerul, ci este ca reforma să continue în cultura din România (...). Ştiu că domnul Cioloş e de acord cu viziunea mea, mi-a spus-o de mai multe ori şi a declarat-o şi acum, nu e o chestiune de necesitate a reformelor, e o chestiune de gestiune a afacerilor curente şi de aceea doresc să-mi depun demisia în mâinile primului-ministru.
"Ministrul Culturii trebuie sprijinit, nu slăbit"
Rep.: Aţi demisionat sau aţi fost "demisionat"? Altfel spus, v-a cerut premierul demisia?
V.A.: Vă spun exact ce s-a întâmplat. Premierul este nemulţumit în ceea ce priveşte chestiunea de la Operă, are impresia că lucrurile au fost prost gestionate, nu pune la îndoială capacitatea mea de a face reformă şi principiile pe care le-a angrenat această reformă, dar îşi doreşte o rezolvare a situaţiei de la Operă. În momentul de faţă, rezolvarea situaţiei de la Operă depinde de o reaşezare instituţională. Noi avem soluţiile pentru această reaşezare, am fost în discuţie cu mai mulţi oameni de Operă, regizori, dirijori, directori de Operă de talie internaţională şi i-am enumerat deja pe Andrei Şerban, pe Cristian Badea, cu care m-am sfătuit de asemenea, pe Ioan Holender de la Viena, care a condus o viaţă întreagă Opera din Viena şi ştim exact ce trebuie făcut la Operă. Acest lucru însă presupune o asumare guvernamentală, presupune un sprijin acordat ministrului Culturii şi nu o slăbire a ministrului Culturii, pentru că în momentul în care slăbeşti un ministru, evident că el nu mai are capacitatea de a interveni în instituţiile de cultură şi deci e foarte important să existe o solidaritate şi o unitate de voinţă şi de acţiune între primul-ministru şi ministrul Culturii.
Rep.: Consideraţi că nu aţi fost sprijinit? A fost slăbită poziţia dvs.?
V.A.: A fost slăbită poziţia mea, într-adevăr, pentru că mă aşteptam ca într-o situaţie de tensiune la una dintre instituţiile de cultură poziţia mea să fie întărită, pentru a putea rezolva situaţia acolo. Din păcate, pe fondul unui conflict, care în bună măsură probabil că a fost alimentat, nici reacţia mea nu a fost destul de fermă, pentru că am ezitat, fiind prost sfătuit, dar am ezitat şi din dorinţa de a nu amputa această dimensiune europeană reformatoare pe care Opera o luase, prin angajarea unor artişti din străinătate şi a unor... Alina Cojocaru, o foarte mare balerină de nivel mondial, prezenţa lor în Operă a fost pusă sub semnul îndoielii şi ei au fost ostracizaţi, în sensul că au fost puşi la index şi arătaţi cu degetul. Or acest lucru, după părerea mea, nu poate fi tolerat de un ministru al Culturii. În această situaţie trebuie fermitate.
Soluţiile lui Vlad Alexandrescu pentru scandalul de la Operă
Rep.: Spuneaţi că ştiţi ce trebuie făcut la Operă. Ce anume?
V.A.: În primul rând, trebuie oprit conflictul, prin numirea unui interimar, aşa cum am şi propus, pe o durată de trei luni, care să asigure gestiunea afacerilor curente, să semneze pur şi simplu salariile şi să asigure regularitatea spectacolelor. În măsura în care artiştii nu sunt de acord cu o soluţie interimară, după părerea mea, Opera trebuie închisă, că şi aşa e către sfârşitul stagiunii. Trebuie rezolvată chestiunea pe Codul Muncii, pentru că ei au nişte obligaţii de a juca, de a asigura spectacole, ei sunt plătiţi pentru a oferi spectacole publicului. Faptul că ei s-au ridicat şi protestează şi cheamă acolo pe ministrul Culturii, pe vicepremier, pe primul-ministru nu rezolvă lucrurile, chestiunea lor este să-şi facă datoria ca nişte artişti care oferă publicului spectacole. De asemenea, în acest termen de trei luni de zile trebuie reaşezată instituţia din punct de vedere managerial, astfel încât să poată fi preluată de un director de talie internaţională.
Instituţia trebuie scindată în două, trebuie redespărţită Opera de Operetă, a fost o greşeală această fuziune care s-a făcut acum doi-trei ani, pentru că a rezultat o instituţie mamut, care nu mai corespunde cu aşteptările publicului (...), au fost comasate două genuri muzicale care nu au nimic în comun. Acolo unde se poate, trebuie organizat un concurs internaţional, la una din cele două va trebui organizat un concurs internaţional, pentru a putea desemna acolo un manager pe cinci ani, care să aibă stabilitate şi predictibilitate, iar în cealaltă, sigur, trebuie aşteptată rezolvarea procesului domnului Răzvan Dincă şi în funcţie de decizia instanţei, va trebui perenizată o formulă de direcţie şi acolo.
"Premierul Cioloş ar fi putut să-mi dea mai multă încredere"
Rep.: Aveţi să-i reproşaţi ceva premierului Dacian Cioloş în această poveste?
V.A.: Între noi este o relaţie de încredere şi de comunitate de idealuri. Eu am venit la Ministerul Culturii, chemat de domnul Cioloş, pentru că am fost şi rămân convins că el a venit la conducerea Guvernului ca să facă reformă în toate domeniile şi în sensul ăsta m-am pus la dispoziţia lui. Cred că aici în chestiunea Operei ar fi putut să mă sprijine mai mult, să-mi dea mai multă încredere şi să fie convins că studiez toate posibilităţile pentru deblocarea acestei situaţii. Într-adevăr, e o chestiune de încredere, dar cred că e o chestiune capitală.
