Pe aceeași temă
În motivatia deciziei de achitare a celor doi ofiteri de securitate, Marin Parvulescu și Vasile Hodis, judecati pentru infractiuni contra umanitatii, judecătoarea Mihaela Nită a disculpat practic întreaga Securitate de orice responsabilitate pentru represiunile din timpul regimului Ceausescu. „O mare parte din argumentele sale sunt parca scrise la dictarea inculpatilor”, subliniază Andrei Ursu.
De asemenea, fiul disidentului anti-comunist o acuză pe judecătoarea care i-a achitat pe fostii ofiteri de Securitate ar fi ignorat probele din dosar. E vorba de un caz in care procurorii cerusera pedepse de 25 de ani de inchisoare in cazul celor doi fosti ofiteri.
Judecatoarea Mihaela Nita a decis schimbarea incadrarii in acest caz in infractiunea de tratamente neomenoase si achitarea lui Marin Parvulescu si Vasile Hodis. Este o sentinta care a nemultumit o buna parte a societății care nu accepta disculparea aparatului de represiune al Partidului Comunist Roman, bratul armat al regimului ceausist: Securitatea.
„Sunt stupefiat. E o incredibila bataie de joc, o imensa nedreptate” a declarat fiul lui Gheorghe Ursu după ce fostii tortionari ai Securitatii au fost achitati în ciuda probelor aflate in dosar.
Conform teoriei insusite de judecătoare și initata de fosti membri ai Securitatii, poporul roman ar fi acceptat umilitoarea dictatura impusa cu forta de la Moscova, nu de frica violentei anchetelor si amenintarilor Securitatii, ci pentru ca ar fi fost „influentat pozitiv” de aceasta din urma! Securitatea însuși fiind organizata avand la baza modelul NKVD-ului si KGB-ului sovietic.
Din argumentația lui Andrei Ursu împotriva deciziei de achitare:
„Instanța a ignorat cea mai mare parte a probelor, care demonstreaza cu prisosinta vinovatia inculpatilor. Motivarea achitarii oculteaza atat faptele, cat si semnificatia si incadrarea lor juridica corecta. Astfel, judecatoarea pretinde ca Gheorghe Ursu nu ar fi „căzut sub puterea adversarului” (conditia premisa a art 358 CP 1968, tratamente neomenoase) folosind mai multe pretexte:
Dupa 1965 Securitate nu ar mai fi folosit violenta (fapt contrazis de volume intregi de probe de la CNSAS si surse istorice: http://gh-ursu.ong.ro/SituatiaPremisa.ConcluziiScrise.pdf
„Inculpații Pârvulescu Marin și Hodiș Vasile nu au recunoascut comiterea faptelor[…], celelalte probe neoferind certitudini cu privire la acest aspect”. In realitate, exista la dosar sute de marturii si documente care probeaza fara dubiu vinovatia inculpatilor[1].
Nu ii este clar nici de ce a fost torturat Gheorghe Ursu, facand doar niste presupuneri nebuloase, desi motivele rezulta clar din zeci de marturii. Ele sunt trecute de altfel si in dosarul penal intocmit lui Gheorghe Ursu de catre Securitate pentru propaganda impotriva oranduirii socialiste (articolul 166). A se vedea : http://gh-ursu.ong.ro/DeCeAfostTorturat.pdf
Regimul inuman de detentie la care a fost supus Gheorghe Ursu este in cea mai mare parte eludat, desi acesta demonstreaza fara dubiu ca victima se afla in intregime sub puterea adversarului. A se vedea: Interpretarea absurdă - Nu a fost conflict
Foloseste in mod abuziv termenul de „disident politic", doar pentru a abate atentia de la esenta politica a cazului Gheorghe Ursu, un opozant al dictaturii Ceausescu, arestat si torturat de Securitate pentru ca:
„Si-a manifestat dezacordul faţă de politica şi conducerea de stat şi partid” informind opinia interna si internationala asupra masurilor periculoase luate de regim si despre restrangerea libertatilor de expresie
Scrisorile la Europa libera „care au facut obiectul mai multor emisiuni" si in care inginerul “a comentat de pe pozitii dusmanoase masurile luate de partid in domeniul constructiilor din Romania”.
Manifestele anti-totalitare afisate la serviciu si alte activitati „profund ostile”, pe care Securitatea le-a considerat „intensă activitate de propagandă dușmănoasă contra securitatii statului"[2].
