Anne Marie Slaughter (Financial Times): De ce criticii interventiei in Libia au gresit

“Sa facem urmatorul rationament. Sa ne imaginam ca ONU nu ar fi autorizat folosirea fortei in Libia, NATO nu ar fi facut nimic, Colonelul Gaddafi ar fi recucerit Benghazi, Statele Unite ar fi stat pe margine, iar opozitia libiana ar fi fost rapid strivita. Regimurile din Yemen si Siria ar fi luat notite strivindu-si propriile revolte cu si mai mare vigoare. Vestul ar fi lasat brutalitatea si oprimarea sa triumfe din nou in Orientul Mijlociu”, spune Anne Marie Slaughter, pana de curand Directorul de Policy Planning din Departamentul de Stat al SUA, intr-un comentariu recent aparut in Financial Times.

Anne Marie Slaughter ii critica si pe cei care punctau ca interventia libiana nu ar fi fost in interesul strategic al Vestului. Dimpotriva „este in interesul strategic al Vestului sa ajute revolutiile sociale care lupta pentru valorile pe care noi le proclamam.” Totodata interventia libiana a fost un exemplu de sustinere occidentala a 60% din populatia Orientului Mijlociu, tineri sub 30 de ani, determinati sa-si responsabilizeze guvernele.

Contrastul cu Irakul este evident. “Vedem cat de diferit arata o interventie cand ajutam forte care vor sa fie ajutate. Timorul de Est, Bosnia-Herzegovina, Kosovo, Libia sunt toate cazuri in care forta diproportionata a unor guverne brutale a fost folosita impotriva unor miscari nationale legitime. Este foarte dificil sa cunosti cand un stat a esuat in responsabilitatea de a-si proteja cetatenii. De aceea autorizatia internationala este atat de necesara, dar si atat de dificil de obtinut”.

Si totusi, spune Anne Marie Slaughter, viitorul tranzitiei libiene depinde foarte putin de Occident. Draftul Cartei Constitutionale propus de Consiliul National de Tranzitie este „impresionant in obiective, aspiratii si detalii-inclusiv cele 37 de articole privind drepturile, libertatile si aranjamentele de guvernare”.

„Intr - un an sau un deceniu, Libia ar putea degenera intr-un conflict tribal sau intr-o insurgenta islamista sau chiar sa se dezintegreze. Dar reprezinta aceste lucruri un rau mai mare decat daca Gaddafi ar fi ramas la putere?” intreaba Anne Marie Slaughter rezumand dilema interventionistilor si a criticilor ei.