Pe aceeași temă
Principalele declarații ale lui Augustin Lazăr:
Doresc sa clarific cateva aspecte referitoare la primii ani ai carierei mele de procuror. Am aceasta datorie fata de opinia publica si fata de colegii mei. Fac aceasta in respect pentru adevar.
Cateva institutii mi-au atribuit fapte pe care nu le-am facut, mi-au atribuit etichete menite sa ma decredibilizeze ca procuror, ca roman.
Nu sunt ofiter, subofiter, agent sau colaborator al fostei Securitati sau al unui serviciu de informatii. Am facut armata si sunt rezervist al armatei romane, la arma geniu. Sunt plin de mandrie ca am fost genist la o unitate din Timisoara.
Exista verificari concretizate in adeverintele CNSAS.
În acest moment nu am nicio emoție despre nicio verificare în arhivele CNSAS.
În 1982 – 1989 am fost procuror stagiar la Alba Iulia fără nici o funcție de conducere.
Mapa mea profesională e la CSM, poate fi verificată. Revoluția m-a prins la 33 de ani ca procuror criminalist.
Nu am instrument dosare penale privind fapte împotriva regimului comunist. Cine face o minimă verificare vede că erau isntrumentate în justiția militară.
Episodul – calitatea de președinte al comisiei de propuneri la Penitenciarul Aiud, a fost prezentat deformat. Atribuția acestei comisii nu era de a dispune punerea în libertate a unor condamnați. Aceasta era atributul exclusiv al instanței. Comisia avea doar rolul de a verifica îndeplinirea unor condiții tehnice.
Important de precizat că legea în vigoare atunci avea aceleași prevederi pentru toate categoriile de condmnați.
Liberarea condiționată e reglementată relativ similar și în prezent, cu mențiunea că acum judecătorul face verificările.
Aceste atacuri nefondate sunt evident determinate de depunerea candidaturii pentru al doilea mandat
Atacurile mi-au dat prilejul de a reflecta asupra parcursului Ministerului Public post-89
Imediat după Revoluție, justiția a făcut pași rapizi spre modernizare.
Practicile anterioare anului 90, dintre care unele discutabile, au fost abandonate din primii ani ai democrației. Acest fapt e demonstrat de soluționarea dosarelor istorice, care au contribuit la aflarea adevărului.
Regretarul procuror general Sorin Moisescu a avut intenția acum 21 de ani să exprime public delimitarea față de practicile fostei procuraturi. Era o declarație de principiu. Anul acesta marcăm 30 de ani de la prăbușirea comunismului și cred că e momentul unei delimiătri categorice și neechivoce.
Doresc să exprim scuze instituționale pentru practicile discutabile dinainte de 89, instituite prin lege.
Întrebările jurnaliștilor:
Î: Ca președinte al comisiei, cât de influent erați, care era nivelul numeric al cazurilor analizate, câte erau de deținuți politici și câte de deținuți de drept comun?
R: Rolul președintelui era de a merge la grefa pennitenciarelor unde erau cei care aveau fracția îndeplinită. În comisie, procurorul avea un vot, ca și ceilalți membri ai comisiei de la secretariatul penitenciarului. Fiecare evalua dacă omul îndeplinește sau nu condițiile. Era o lege deficitară etic, dar era un cadru legal în care comisia avea o marjă foarte mică de apreciere. Penitenciarele erau unități militare, era ordine militară înauntru, dosarele erau examinate fără prezența celor în cauză, pentru că era o evaluare strict tehnică.
Î: Câte asemenea dosare ați evaluat?
R: Cine poate știe? Penitenciarul Aiud avea peste 1.500 de deținuți, foarte multe dosare, de ordinul zecilor. Între ele erau toți cei care îndepliniseră fracția. Uneori, după o amnistie, cei care intrau la comisie erau foarte puțini. Comisia se ținea odată la 2-3 săptămâni
Î: Toți procurorii făceau parte din comisia prin rotație sau erau unii selectați?
R: Nu era o selecție. Eu, când am fost primit la parchetul local, am luat locul altui coleg care plecase la un alt parchet și am preluat atribuțiile lui. Nu doar unii, au fost mulți dintre colegii noștri. După un an și jumătate a venit un alt coleg care mi-a luat atribuțiile cu totul. Sunt speculații manipulate public într-o manieră jenantă
Eu nu am nici un grad și nici o calitate. Și atunci de ce ar fi trebuit ca cineva să insinueze că un anumit procuror trebuia să meargă acolo? Prin rotație, procurorii sunt repartizați la alte activități. Acestea se făceau de către procurorii mai tineri pentru că presupuneau deplasare pe teren. Activitatea era de circa o oră, totul era pregătit. Se verifica fracția și existența rapoartelor de pedepsire
Eu am exprimat regrete pentru faptul că în aplciarea legii existente am participat la această comisie și am evaluat după criteriile legii de atunci. Eu nu am nimic de ascuns și mă pun la dispozițai celro care vor detalii suplimentare
Am exprimat regretele față de această situație. Nimeni nu dorește să facă rău cuiva
Î: Luați un calcul să vă dați demisia și retragerea candidaturii?
R: Credeți că ar fi în interesele societății? Nu ar fi în interesul sociaetății. Eu m-am înscris în această procedură nu ca să mă retrag, ci știind că am început niște proiecte care nu au fost făcute înainte.
Î: Legea nu făcea diferența între deținuții politici și cei de drept comun?
R: Ofițerii din penitenciar șriu mai bine ce tip de deținuți erau. O să vă surprindă, eu acum am aflat că erau 30 de deținuți politici și ei, fiind într-o unitate militară în surpavegehrea Securității, nu cred că ar fi aprobat unui procuror să meargă să vadă ce fac ei. Se vedea că ei erau cazați într-o zonă fără acces, procurorul nu avea contact cu ei, se știa că erau monitorizați de Securitate. Nu aveam calitatea să le verificăm conduită.
Î: Ați discutat cu dl președinte?
R: Nu
Î: Puteați refuza sarcina de a fi în comisie?
R: Nu, era o atribuție de serviciu. Ar fi fost încălcate drepturile celor propozabili, cei care puteau fi puși în libertate.
Am avut surpriza să văd o scrisoare trimisă acum 33 de ani și pe care am văzut-o în presă. Am aflat că acea corespondență era cenzurată. M-a impresionat să citesc o scrisoare după 33 de ani, dacă e adevărată. Ea descrie modul în care erau supravegheați deținuții politici și cum s-ar fi făcut niște imixtiuni în maniera în care erau sancționați. Dacă e adevărată, ea ar fi trebuit verificată de procurorul militar. Nu am avut nici un fel de plângere din partea nici unei persoane. Acum e un context favorabil în care apar public tot felul de acuze.
