Pe aceeași temă
CEDO a constatat că Georgescu nu a invocat niciun argument de fapt sau de drept în sprijinul susţinerii că a existat o ”ingerinţa politică” în procesul electoral. Ea a respins această parte a cererii ca vădit neîntemeiată.
În 2 ianuarie 2025, el a atacat la CEDO decizia Curții Constituționale de anulare a alegerilor prezidențiale. Potrivit documentului consultat de G4Media, Călin Georgescu ceruse Curții Europene a Drepturilor Omului să oblige statul român să organizeze turul doi al prezidențialelor în care s-au calificat el și Elena Lasconi.
În decizia pronunțată joi în cauza Călin Georgescu v. Romania (cererea nr. 37327/24), intr-o formaţiune de Comitet compusă din trei judecători, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat, în unanimitate, cererea inadmisibilă. Această decizie este definitivă.
CEDO a constatat, in special, că dată fiind structura constituţională a României, nu există niciun indiciu că atribuţiile președintelui României sunt de natură să facă din acesta o parte a “corpului legislativ” al Statului pârât, în înţelesul articolului 3 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, “corp legislativ” cu privire la care este garantat dreptul la alegeri libere. Prin urmare, Curtea a respins capătul de cerere formulat în aceasta privinţă.
Curtea a judecat de asemenea ca România nu are de ce să răspundă cu privire la capetele de cerere formulate în temeiul articolelor 6 (dreptul la un process echitabil), 10 (libertatea de exprimare), 11 (libertatea de reunire si asociere) și 13 (dreptul la un recurs efectiv).
Comitetul de trei judecători a fost format din Jolien Schukking (Olanda) – președintă, Faris Vehabović (Bosnia și Herțegovina), Lorraine Schembri Orland (Malta). De asemenea, Simeon Petrovski a fost grefier adjunct de secție.
Argumentele CEDO în cazul lui Călin Georgescu
În legătură cu aceste solicitări, CEDO „reiterează că obligațiile impuse statelor contractante (n.r. – parte a CEDO) (…) sunt limitate la „alegerea legislativului” și nu se aplică în mod normal alegerii unui șef de stat, cu excepția cazului în care aceasta este stabilit în lumina structurii constituționale a statului în cauză”. Ori, Constituția României prevede că Parlamentul este singura autoritate legislativă, iar rolul președintelui este definitiv ca unul de reprezentare a statului, respectarea Constituției și buna funcționare a autorităților publice, precum și medierea între diferitele puteri în stat, precum și între stat și societate.
Menționând toate prevederile legale și constituționale ale funcției de președinte al României, CEDO subliniază că nu găsește niciun indiciu că atribuțiile președintelui României sunt de natură să facă din această funcție o parte a organului legislativ”.
Prin urmare, întrucât solicitarea lui Călin Georgescu este incompatibilă cu prevedrile din Convenție, ea trebuie respinsă, se menționează în document.
Alt treilea punct de acuzare formulat de Călin Georgescu a fost că decizia CCR este rezultatul unei ingerințe politice din partea „partidului de guvernământ” responsabil de procesul electoral și că a subminat libertatea de a participa la procesul democratic , în special libertatea de asociere politică.
Curtea notează că reclamantul nu a invocat niciun argument de fapt și de drept, în sensul de argumente juridice în susținerea plângerilor sale. În ceea ce privește libertatea de asociere politică pe care a menționat-o de asemenea fără alte detalii, Curtea observă că reclamantul a fost un candidat independent la alegerile pentru funcția de Președinte al României.
În final, CEDO precizează că solicitarea lui Călin Georgescu „este vădit nefondată și trebuie să fie respinsă”.
