Pe aceeași temă
Cercetată abuziv, hărţuită și linşată mediatic, Camelia Bogdan nu a beneficiat de apărarea CSM. Din contră. Mai mult, a fost ameninţată cu moartea, urmărită până acasă şi i-a fost violată corespondenţa de serviciu. Plângerile penale pe care le-a făcut nu au avut însă niciun ecou... „Sistemul din Justiţie protejează un alt sistem”, spune, printre altele, Camelia Bogdan.
Doamnă Camelia Bogdan, sunteți la a doua suspendare din magistratură. În timpul cercetării dumneavoastră de către Inspecția Judiciară, s-a încercat denigrarea dumneavoastră şi, spuneaţi, vi s-au încălcat drepturi. Nu v-ați întors cu o acțiune judiciară împotriva celor care vă denigrează, vă încalcă drepturi, vă hărțuiesc?
Nu am intenţionat niciodată să fiu vindicativă cu cei care m-au hărţuit. În raport cu încadrările judiciare ale faptelor comise – fie abateri disciplinare, fie infracţiuni – am sesizat aceste aspecte atât Inspecției Judiciare, cât şi DNA. Această campanie de hărţuire a mea continuă însă, iar instituţiile statului par azi a fi neputincioase sau dezinteresate să-mi asculte pledoariile prin care eu urmează să-mi demonstrez nevinovăţia.
Azi (în 10 decembrie – n.r.), un complet al ÎCCJ a amânat pe cale administrativă procesul meu, pretinzând că acel complet nu este compus legal. Or, noi ştim, încă de la romani, că Fiat justitia et pereat mundus. Orice s-ar întâmpla, fiecare cetăţean are dreptul la justiţie. Am cerut, pe cale de consecinţă, să se constate că mi se încalcă dreptul la un proces echitabil, fiindcă nu am o unitate stabilită de lege care să-mi analizeze cazul. Dacă eu, prin absurd, aş pierde acest proces, deschid acțiunea la CEDO.
În ce stadiu este procesul în cazul celei de a doua suspendări?
Iniţial, am atacat hotărârea de suspendare din magistratură formulând plângere la CSM. Mi-a fost respinsă, deşi adusesem ca dovezi faptul că a fost o hotărâre neadoptată în compunerea legală a Secţiei de Judecători şi că semnătura doamnei preşedinte de şedinţă, Mariana Ghena, a fost falsificată. Pentru că mi-a fost respinsă la CSM, am făcut acţiunea la Înalta Curte, unde am termen în aprilie 2019. Timp în care eu sunt suspendată din magistratură... Nu mai vorbim de proporţionalitatea ingerinţei...
Ca să suspenzi un judecător care se bucură de inamovibilitate, trebuie să-l acuzi de fapte deosebit de grave. Există judecători acuzaţi de comiterea de infracţiuni care îşi continuă activitatea în magistratură, nefiind excluşi. Or, nu este cazul meu. Prin încălcarea dreptului de a-mi desfăşura activitatea profesională, mi se încalcă dreptul la viaţă privată, garantat de CEDO. În faţa ÎCCJ voi invoca şi neconstituţionalitatea textului care prevede suspendarea de drept a magistraţilor excluşi pentru motive nelegale de către CSM.
Legal, nu puteţi cere sancționarea acestor derapaje?
Bineînţeles că există şi sunt pasibili atât de răspundere disciplinară, cât mai ales de răspundere penală. Eu am demonstrat în instanţă că, prin excluderile mele din magistratură, nu s-a urmărit altceva decât ca infractori condamnaţi de mine să-şi argumenteze cazurile la CEDO, să invoce faptul că Curtea de Apel Bucureşti este compusă din magistraţi incompatibili. Subliniez, însă, că în niciun caz nu pot fi acuzată de incompatibilitate pentru că susţin seminarii anticorupţie sau pentru că înlocuiesc colegi judecători când aceştia pleacă la cursuri de specializare în străinătate şi aplic standardele CEDO, neamânând cazurile, ci judecându-le; justiţia se înfăptuieşte în interes public.
Îmi rezerv, evident, dreptul de a aduce în instanţă abaterile disciplinare. Am şi alte motive – care au fost prioritare –, prin care încerc să demonstrez nelegalităţile. Nu am dorit ca apărarea să pară ca un atac la persoană, ca o justiţie privată. Tot timpul am încercat să găsesc algoritmi de înfăptuire a dreptăţii şi apărările mele prin care aduc în faţa instanțelor problemele de drept sunt prioritare. Dar dacă în ultimă instanţă, apărările mele nu vor permite anularea primei sancţiuni disciplinare, şi anume mutarea la Târgu Mureş, şi respectiv să câştig acest dosar în instanţă, având în vedere că răspunderea disciplinară a magistraţilor este caz de revizuire, nu voi ezita să apelez la aceste măsuri.
În primul caz, pe lângă exercitarea cu rea-credinţă a funcţiei de către judecătorii care mi-au aplicat sancţiunile disciplinare, este împrejurarea că doamna vicepreşedinte al ÎCCJ, Gabriela Bogasiu, a figurat ca membru de drept în completul care mi-a aplicat sancţiunea, iar decizia sa a cântărit în aplicarea sancţiunii mele disciplinare. Există şi alte motive pentru care îmi pot anula prima sancţiune, însă nu am dorit să sesizez eu Inspecţia Judiciară în această cauză, dar voi face tot ce-mi permite legea pentru a-mi anula şi prima sancţiune disciplinară şi pentru a câştiga noul proces la ÎCCJ.
„Autorităţile nu doresc recuperarea prejudiciilor aduse bugetului de stat”
În septembrie anul acesta ați cerut oficial sesizarea CSAT în privința trenării executării silite a lui Dan Voiculescu, în dosarul ICA, pe care l-aţi judecat şi în care, în august 2014, l-aţi condamnat la zece ani de închisoare. Şi tot în septembrie, ați cerut miniștrilor de Justiție și de Finanțe informații referitoare la stadiul executării silite în dosarul ICA. Ce vi s-a răspuns?
Am cerut să sesizeze CSAT celor care sunt în măsură, care au atribuţii în activitatea de recuperare a prejudiciilor: miniștrii de Justiție și de Finanțe. Iar la Tribunalul Bucureşti am solicitat să mi se precizeze care este stadiul executării atât în dosarul ICA, cât şi în dosarul RAFO, pe care l-am judecat tot eu, dispunând ordin de sechestru şi confiscare. Mi s-a comunicat că nu sunt informaţii de interes public. Or, aducerea banilor la bugetul de stat, tergiversarea procedurilor, urmărirea banilor proveniți din infractiuni în astfel de situaţii sunt informaţii de interes public. Statul român are obligaţia să recupereze prejudiciile şi să le asigure cetăţenilor săi un trai decent.
Cine a spus că nu este informaţie de interes public?
Actualul ministru al Justiţiei, dl Tudorel Toader. Fie că e vorba despre evaziune fiscală, că nu se plătesc impozite de pe acele conturi, fie că e vorba despre bani proveniţi din săvârşirea de infracţiuni şi deturnaţi în străinătate, informaţia este de interes public. Repet, sunt bani nerecuperaţi la bugetul de stat. Dar se pare că la noi autorităţile nu doresc recuperarea prejudiciilor aduse bugetului de stat.
„Am primit şi ameninţări cu moartea. Nu s-a verificat, nu s-a aflat nimic”
Ați fost, înţeleg, ținta unor amenințări. Spuneați într-un interviu că ați fost amenințată cu moartea la începutul lunii august 2014, când ați intrat în dezbatere cu dosarul ICA, în care Dan Voiculescu a fost condamnat de dumneavoastră la zece ani de închisoare.
Da, am primit astfel de ameninţări în timp ce judecam dosarul dlui Voiculescu. Şi tot atunci, când a rămas cauza în dezbatere, într-o seară am fost urmărită de cineva, până acasă; ulterior mi s-a comunicat că toţi stâlpii de electricitate au fost deconectaţi de la sistemul de iluminare...
Ați depus plângere penală?
Am semnalat aceste aspecte în plângerile mele către DNA.
Şi ce s-a întâmplat cu ele?
Nimic. Probabil, nu s-au înregistrat. Nu s-a verificat, nu s-a aflat nimic. Eu nu mă sperii de ameninţări de genul acesta, dar e sinistru ca astfel de lucruri să se întâmple într-o ţară civilizată.
„Vicepreşedintele Curţii de Apel Bucureşti a cerut să mi se deschidă corespondenţa de serviciu”
Tot pentru a fi hărțuită, timorată, corespondența dumneavoastră a fost violată, fapt pentru care ați sesizat DIICOT. În cazul acesta în ce stadiu este ancheta?
Este vorba despre o plângere penală pe care eu am formulat-o în 2016 după ce am consultat un material al Inspecției Judiciare ce mi-a fost pus la dispoziție de către doamna Lia Savonea, pe atunci preşedinte al Curţii de Apel Bucureşti. Mi s-a comunicat că ar fi fost o plângere la o investigaţie, probabil lansată de Lumea Justiţiei, şi se cerea Inspecţiei Judiciare să verifice cum mi-a ajuns o motivare la Adevărul. Mi-a arătat despre ce e vorba şi am constatat că Inspecţia Judiciară a cerut Curţii de Apel Bucureşti deschiderea corespondenţei, Or, deschiderea corespondenţei în cazul unui judecător se face doar printr-un act de supravegehere sau printr-o autoritate de percheziţie informatică. Nu a fost cazul în situaţia mea. Pur şi simplu, vicepreşedintele de atunci al Curţii de Apel Bucureşti, Daniel Grădinaru, i-a cerut şefului Departamentului Informatic să-mi deschidă şi corepondenţa de serviciu, şi mailul. Potrivit relatărilor pe care mi le-a făcut într-o discuţie privată, în aprilie 2016, mi-a spus că a refuzat doar deschiderea corespondenței private, nu şi a mailului de serviciu. Am făcut plângere la DIICOT şi aştept soluţia. E clar un atentat la viaţa privată.
La Curtea de Apel Bucureşti i-am şi adresat la un moment dat vicepreşedintelui Luminiţa Criştiu-Ninu întrebarea dacă nu era mai simplu să-mi pună nişte bani în Codurile de Procedură, dacă tot doreau să mă discrediteze...
Deci, aţi depus plângerea la DIICOT în primăvara lui 2016 şi nu s-a întâmplat nimic nici în acest caz?
Mi s-a comunicat că s-a înregistrat această plângere, dar nu am fost citată nici măcar să dau o declaraţie. E o dovadă că sistemul din Justiţie protejează un alt sistem. Dacă se comit infracţiuni de către un judecător, nu prea există deschidere să fie cercetate şi sancţionate.
„Un domn avocat m-a sfatuit să am grijă unde îmi las haina...”
Deci, dumneavoastră, un judecător care pronunţă sentinţe în dosare grele, sunteţi linşată mediatic şi cercetată abuziv. Mai mult, sunteţi ameninţată cu moartea, dar nu se întâmplă nimic. Vă este violată corespondenţa, iarăşi nu se întâmplă nimic.. Mai urmează să vă fie puse droguri în maşină...
Când mergeam la CSM, un domn avocat m-a sfatuit să am grijă unde îmi las haina... Şi eu m-am gândit ce mai urmează, dar sper că nu vor îndrăzni să mă discrediteze pe cale penală. Iar represiunea nedreaptă e infracțiune.
„Am cerut să se constate că mi se încalcă dreptul la un proces echitabil”
Afirmați recent: „Am sentimentul că, în momentul de față, în România nu se dorește și nu suntem lăsați să construim un stat de drept”.
Da, am acest sentiment. M-am dus la Înalta Curte şi am cerut să se constate că mi se încalcă dreptul la un proces echitabil, prin faptul că mi-au fost amânate pe cale administrativă dosarele. Niciodată în istoria României, nici în timpul comunismului, nu s-a mai întâmplat aşa ceva. Practic, un alt organ a imixtionat în activitatea instanţelor judecătoreşti, cu atât mai grav, în activitatea instanţei supreme, la un complet de cinci judecători, şi a determinat repartizare.
Cine pune piedicile?
Piedicile, neoficiale, vin din caracterul multor judecători, din modul lor de a nu înţelege care le e menirea, de a nu înţelege că nu e normal să nu aplice legea şi din atitudinea unor procurori de a refuza pur şi simplu să investigheze infracţiuni, de a nu avea un minim interes pentru derularea unor investigaţii financiare pentru a identifica tiparele infracționale.
Aţi văzut, în cazul preşedintelui CSM au apărut acei bani de la Teldrum. Acest aspect ar fi trebuit identificat de către procurorii anticorupţie, dacă ar fi avut interes să vadă care e destinaţia banilor într-un anumit dosar. Este ceea ce eu am făcut în toate dosarele mele de criminalitate economico-financiară pe care le-am investigat. Cu tabelul în mână, cu scheme, cu programe am descris fluxul banilor murdari.
„Tribunalului Bucureşti i-a furnizat date confidențiale lui Dan Voiculescu”
În 2016, ați făcut plângere împotriva judecătorului Laura Andrei, pe atunci președinte al Tribunalului București, pe motiv că, spuneați, ați avut suspiciuni că aceasta îi dădea informații „pe mână scurtă” lui Dan Voiculescu, mai precis îi divulga date confidențiale puse la dispoziție de autoritățile din Cipru.
Nu am avut suspiciuni, am avut fapte. Pe site-ul lui Dan Voiculescu a fost publicată dovada că a primit comunicări oficiale de la autoritățile din Cipru de la Biroul de presă al Tribunalului Bucureşti, condus la vremea respectivă de Laura Andrei, sub semnătura domniei sale. Doamna Andrei efectiv i-a furnizat date confidențiale lui Dan Voiculescu.
Am datele primite de la autorităţile din Cipru, transmise autorităţilor române, pentru ca acestea să ducă la îndeplinire ordinul de confiscare – prin ordin de confiscare, înţeleg în sensul convenţiilor internaţionale, atât ceea ce am dispus cu titlu de reparare a prejudiciilor, cât şi ordinul de confiscare propriu-zis la nivel internaţional. Sintagma este recuperarea produsului infracţiunii. Nu se părea foloseşte la noi, deşi am aderat la Convenţia împotriva Corupţiei, la Convenţia împotriva Criminalităţii Transnaţionale Organizate, la Convenţiile Consiliului Europei în materie.
Divulgarea acestor informaţii de către judecătorul Laura Andrei a blocat sau a compromis vreo anchetp penală?
Bineînţeles. În 15 mai 2015 tot acţionariatul Crescent era schimbat. Există un program la care oricine se poate loga şi poate vedea care sunt mutările din companiile înregistrate în Cipru. Se poate vedea cum în 15 mai 2015, corolar acestor informaţii care le-au parvenit persoanelor condamnte de mine, s-a schimbat acţionariatul societăţii Crescent, Ş i-au schimbat secretarii, acţionarii nominali, a intrat ca director nominal dl Mihai Lazăr care e şi preşedintele Grivco. Totul se întâmplă la vedere pentru un conaaisseur. Le spui în faţă: „Uite acolo se comit infracţiuni, şi nu fac nimic. Ăsta e sentimentul pe care îl acum acum în România, că nimănui nu-i pasă de săvârşirea acestor infracţiuni de spălare de bani, de criminalitate economică, de corupţie de nibvel înalt, care pauperizează societatea. Nimeni nu are dimensiunea fenomenului sau, dacă o are, nu e în stare să investigheze.
Ce s-a întâmplat cu această plângere?
Procurorii DNA nu au văzut aici nicio faptă infracţională. Mi s-a comunicat că s-a dat o soluţia de clasare, dar acea soluţie nu mi-a fost dată. O voi ataca în instanţă.
De altfel, din partea DNA a existat un maxim dezinteres faţă de necesitatea recuperării prejudiciului şi derularea investigaţiei financiare pentru aducerea la bugetul de stat a banilor sifonaţi. Astea sunt problemele de drept pe care eu le-am invocat în plângerile depuse la DNA, atât în cele formulate împotriva inspectorilor, cât şi împotriva celor nu au executat ordinele de confiscare şi care l-au ajutat pe dl Dan Voiculescu să nu returneze banii la bugetul de stat.
Interviu realizat de MELANIA CINCEA