Pe aceeași temă
Mihnea Măruţă şi Cristian Grosu, doi dintre cei şapte foşti redactori-şef ai Cotidianului din ultimii cinci ani, scriu pe blogurile lor despre acţiunile lui Cornel Nistorescu de când a preluat frâiele ziarului.
Prin numirea lui Cornel Nistorescu la conducerea Cotidianului şi mai ales prin recunoaşterea implicită a faptului că i-a dat mână liberă, în ciuda reacţiei de respingere din redacţie şi a dezastruoasei imagini publice pe care noul director al ziarului a transmis-o încă din prima zi de directorat efectiv, Sorin Ovidiu Vântu a înfipt singur ţăruşul de la care calota aparent solidă a trustului său poate crăpa iremediabil. (...)
Spiritul Academiei Caţavencu - publicaţie care a reprezentat modelul de nonconformism, originalitate şi libertate în anii ‘90 şi în prima parte a acestui deceniu - este sub asediu. Acel spirit supravieţuieşte mai ales printre redactorii simpli, deşi a fost sufocat de statutele, poziţiile, ong-urile şi sinecurile unor „senatori“ AC. Faptul că, începând din 2004, a fost girat şi susţinut de Caţavencu i-a adus Cotidianului prospeţime, onestitate şi ştaif. Şi, pentru că toate aceste valori sunt pagube colaterale de câteva zile încoace, spiritul cu pricina va lovi. El e precum grupările de gherilă, nevăzute, dar sângeroase, sau precum caii din Deltă: uitaţi, dar liberi. (...)
(mihneamaruta.ro)
Decizia lui Cornel Nistorescu de-a scoate articolul despre Romoşan arată că noul director al ziarului e mai rupt de noua realitate din presă chiar decât susţin contestatarii săi că e: pur şi simplu au trecut vremurile în care un material putea fi blocat confiscând printul de A4 dintre editor şi corectură. Astăzi există bloguri, există comunicare instant, există această Agora universală care e Internetul. Cum poate un director de ziar porni la un drum atât de greu cu o atât de distorsionată înţelegere a lumii profesionale de la care se revendică?
Odată cu deciziile lui Nistorescu, ziarul a început să-şi devoreze brandul. Cotidianul nu va mai fi ceea ce apucase, la un moment dat, să promită că va fi. Nu ştim acum (deşi bănuim cu toţii) ce anume va fi acest ALTCEVA. Ştim, în schimb, că mult trâmbiţata întoarcere la valorile tradiţionale ale presei (cu care, personal, sunt, în parte, de acord) NU pot începe cu încălcarea celor mai elementare norme deontologice. (...)
Se va pune problema în termenii „Ori redacţia, ori Nistorescu“. Mă tem că cel care are şansele cele mai mari să rămână, indiferent de consecinţe, e Nistorescu. (...)
(cristiangrosu.ro)