Cercetarea românească, sub pragul de la intrarea în UE, la o șesime din obiectivul pentru 2020

Cu un procentaj de doar 0,5% din PIB, în uşoară creştere faţă de anul precedent, România este alături de Cipru şi Letonia (0,44% din PIB, în cădere liberă după ce bifase 0,63% din PIB cu un an mai devreme), scrie cursdeguvernare.ro.

Pe fondul constrângerilor bugetare şi al implicării încă relativ reduse a sectorului privat, România a ajuns la doar o şesime din obiectivul fixat de Uniunea Europeană pentru anul 2020 şi sub nivelul maxim atins în 2008 (0,55% din PIB).

Faţă de situaţia din 2014 ( anul în care România a revenit la acelaşi nivel al PIB ca înaointe de criză), lucrurile au stat cu mult mai bine în sectorul privat (0,29% din PIB faţă de doar 0,16% din PIB) dar s-au deteriorat marginal în sectorul public (de la 0,22% din PIB la 0,21% din PIB).

Dacă se face raportarea nivelului alocărilor pentru cercetare ca pondere în PIB al României la media UE 28, se poate observa o înrăutățire a situației, de la circa 30% în anul 2008 până la mai puţin de 19% în 2014, urmată de o revenire spre 25% în 2017 ( încă nu avem datele pentru media UE dar se observă că ele s-au păstrat aproape constante în ultimii ani).

A devenit evident că sectorul de cercetare-dezvoltare nu poate să ţină pasul cu creşterea economică şi cu practica europeană, ceea ce menţine România în starea de piaţă de desfacere pentru produsele altora şi forţă de muncă ( încă) mai ieftină pentru industrializarea produselor gândite şi cu valoare adăugată mare încasată de alţii.

Datele plasează România cu totul în afara obiectivelor fixate prin strategia Europa 2020. Nici vorbă să crească odată cu Europa spre obiectivul de 3% din PIB sau măcar să se mențină în apropierea unor ţări din fostul bloc estic precum Cehia (1,68% din PIB), Ungaria (1,21% din PIB), Polonia (0,97% din PIB) sau chiar Bulgaria (0,78% din PIB) – date valabile pentru anul 2016.

Este un punct slab de importanţă majoră în strategia economică, de natură să compromită șansele de a avansa spre o producție cu caracter inovativ pronunțat și valoare adăugată mai mare.

Care ne explică în bună parte deficitul de competitivitate şi nu permite României să facă faţă cu succes concurenţei externe. Inclusiv din partea unor produse venite din ţările fostului bloc estic, care ne concurează pe pieţele occidentale şi ne produc un deficit tot mai mare în balanţa externă.

Din nou, Bulgaria ne-o ia înainte

Bulgaria, plecată de la un nivel mai mic decât cu al nostru la intarea în UE (0,43% din PIB faţă de 0,51% din PIB), ne-a depășit și ne-a lăsat mult în urmă, deşi a slăbit cadenţa de la 0,96% în 2015 la doar 0,78% în 2016, ceea ce arată că şi progresele trebuie consolidate şi confirmate în timp. De asemeni, statul care a înregistrat cea mai mare creștere a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare în primii zece ani după aderarea la UE, Slovacia, a fost şi primul din valul său de aderare care a intrat în Zona Euro, în anul 2009. Totuşi, a redus motoarele de la 1,18% în 2015 la 0,79% în 2016.

Pentru referință, ar fi utilă și o comparaţie între țările nordice din topul alocărilor pentru C&D şi țările mai vechi membre UE din sudul continentului. Alăturarea ne oferă imaginea capacității de a genera o creștere sustenabilă a nivelului de trai şi a importanţei cunoaşterii în dezvoltarea de noi tehnologii. Sintetic, se face astfel demonstrația că problemele de competitivitate încep la originea proceselor de producție.

articolul integral pe Curs de guvernare