Pe aceeași temă
„Îmi este imposibil să găsesc o formulă prin care să exprim pe de-a-ntregul ceea ce simt în aceste momente. Cu siguranță”, a scris Cioloș pe Facebook, după ce și-a depus demisia.
Explicația rupturii de USR a lui Cioloș:
„Am crezut multă vreme, în anii de după 1989, în înflorirea vieții politice din România și în revigorarea unor partide cu vocație și dorința de a se transforma în stâlpi ai democrației românești. Numiți-le instituții sau găsiți orice altă metaforă pentru ele. Din nefericire, unul după altul, partidele începutului de drum au capotat, s-au dizolvat în metehne politice reprobabile sau au supraviețuit într-o formă de o toxicitate insuportabilă. Au urmat ani în care am sperat că integrarea europeană va fi suficientă pentru a servi drept motor al unei noi politici interne care să transforme radical România. Nu a funcționat și din nou am revenit la o politică măcinată de conflicte și corupție. Pentru mine și mulți dintre cei cu care am avut bucuria să lucrez în ultimii ani, aceste nereușite au fost o motivație excepțională pentru a începe să construim o soluție politică bazată nu pe partide, instituții sau sisteme, ci pe încrederea în oameni.
Am avut multe deziluzii și multe obstacole, așa cum era de așteptat. Nu cred că vom reuși să schimbăm România peste noapte și fără să depunem un efort uriaș. Dincolo de propriile noastre îndoieli și gânduri, avem de luptat cu o mare de prejudecăți care ne va testa caracterul și puterea de a rămâne cinstiți cu noi înșine. Pentru a-mi respecta acest crez am intrat în politică și tot pentru a-mi respecta valorile și încrederea în oameni am decis să ies din USR. Nu își are rostul să ascund tristețea legată de această plecare, după cum nu pot să nu regret despărțirea de un număr uriaș de oameni pe care îi consider extraordinari, pe care îi respect pentru lupta și convingerile lor și pe care sper să îi am din nou aproape într-o zi.
Motivele acestei decizii însă sunt dincolo de orice îndoială astăzi, indiferent de sentimentele pe care mi le provoacă. Am gândit pragmatic, am gândit emoțional și sufletește, am gândit punând înainte de toate datoria pe care simt ca o am pentru societate. Nu am vrut cu orice preț să fiu președintele USR PLUS și am căutat o soluție politică rezonabilă, negociată și care să afecteze cât mai puțin taberele din partid. Nu am găsit înțelegere. Am câștigat alegerile pentru președinția partidului și am încercat să construiesc o punte între taberele artificiale din partid. Cred că negocierile politice sunt mereu soluția cea mai bună pentru a rezolva o situație conflictuală, dar am recunoscut că e imposibil să negociezi cu cineva care a uitat că e între prieteni și nu vede decât dușmani în jurul său. Am demisionat când am înțeles că șansele de a reforma un partid de care societatea are nevoie sunt inexistente, iar eu nu pot să mint sau să disimulez că este totul perfect doar pentru a ocupa o funcție trecătoare.
Pentru colegii din conducerea partidului a fost mai importantă revanșa simbolică de a șterge din răzbunare o parte din numele partidului decât să construim împreună. Am trăit un lung șir de dezamăgiri provocate de frica enormă pe care unii dintre colegii mei o au față de dispariția politică. Eu cred că trăind în frică faci greșeli și vezi deformat realitatea. Frica schimbă oamenii și le justifică alegerile monstruoase. Eu am ales să nu las frica să îmi dicteze deciziile, chiar și cu prețul ieșirii din politică”
