Pe aceeași temă
Ultimele masuratori GfK (ianuarie si februarie 2008) indica o cadere in audiente a postului public de televiziune fata de anul trecut si o crestere a audientelor pentru televiziunile private, in special ale celor de nisa (stiri).
Pentru a intelege scaderea audientei postului public, dar si alte fenomene care anima concurenta dintre televiziunile din Romania, am adresat urmatoarele intrebari unor persoane avizate, care urmaresc fenomenul
indeaproape.
1. Care ar fi explicatiile pentru mutarile de audienta pe piata televiziunilor?
2. Este publicul un mai mare consumator de stiri si divertisment decat de emisiuni complexe - de cultura, de tip magazine, documentare?
3. Cat primeaza calitatea emisiunilor in fata spectacolului oferit de anumite emisiuni de tip talk-show?
4. Se poate vorbi de un "model OTV" care e urmat intr-o mai mare sau mai mica masura de alte posturi de televiziune?
IULIAN COMANESCU, expert media
Publicul hedonist si modelul OTV
1. In primul rand, din 2005 incoace, au aparut o serie intreaga de nise TV, de la Euforia TV la Money Channel, iar publicul migreaza catre ele. Apoi, desi o comparatie riguroasa pe cifre nu este posibila, putem constata ca, odata cu preluarea masuratorilor de GfK de la TNS-AGB, audientele unor televiziuni mici au crescut brusc cu aproximativ 50%. Putem, deci, presupune si un efect al sistemului de masurare, care probabil ca este mai bun decat in anii trecuti, din moment ce Asociatia Romana de Masurare a Audientei a contractat o alta companie, GfK. In privinta scaderii TVR 1, vedem ca pasii facuti inainte, in mandatul Giurgiu, au fost in mare parte anulati. Emisiunile de succes ale independentilor, ca Bazar sau Lumea citeste, au fost curatate de pe post, sub pretextul cheltuielilor mari. Cred ca de un pretext a fost vorba, fiindca sporurile "de sticla", primite ulterior de realizatori, sunt de acelasi ordin de marime cu costurile celor doua emisiuni. Apoi, pe TVR 1 au (re)aparut fete ca a Marinei Almasan sau a lui Sorin Burtea, a caror singura calitate pare a fi aceea ca sunt "din sistem". De prestigiu nu putem vorbi în cazul lor, din pacate. Iar problema cea mare nu e ca presedintele-director general al institutiei este Alexandru Sassu, Valeriu Stoica sau Ludovic Orban. E ca TVR "sta" pe o lege imperfecta, care face institutia dependenta de politic. Nu se pot crea strategii pe mai multi ani, fiindca toata lumea stie ca sefii vor fi schimbati la urmatoarele alegeri. Or, redresarea TVR se poate petrece, dincolo de schimbarea necesara a legii, doar cu o actiune de amploare nationala gen "Dati un leu pentru Ateneu".
2. Desigur. Iar in stiri cauta, de asemenea, divertismentul, in sensul de anecdota, fapt divers. Simptomatic e ca Discovery sau National Geographic numesc azi ceea ce transmit nu "documentare", ci "factual entertainment". E o diferenta intre filmele istorice, cu imagini de arhiva, de acum cativa ani, si Brainiac sau Mythbusters. Nu avem ce face. Asta-i publicul de azi: tot mai rasfatat si mai hedonist. Nu e nicio nenorocire! In zona bogata a omenirii (si in Romania, doar incipient), telespectatorul/cititorul mediu vrea sa se distreze, nu mai are frustrari care tin de subzistenta. Prin urmare, el va fi mult mai disponibil pentru un mesaj pozitiv, amuzant, decat pentru pulsiunile de "caine de paza" ale mass-media, critica societatii pe care o face presa de pe la 1700 incoace. Iar in privinta rolului formativ si a functiei educative, cred ca lui Adrian Sarbu sau Dan Voiculescu nu le pasa deloc de ele, dar ei nu sunt cu nimic diferiti de managerii de televiziuni private din alte tari. Cred ca astfel de atribute sociale revin doar institutiilor media publice, iar acestea trebuie ajutate in diferite moduri ca sa le concretizeze.
3. Nu voi împarti lucrurile in talk-show, entertainment si altele, fiindca mi se pare mai corect sa spunem altceva: exista doua tipuri de "calitate" in televiziune. Prima e de factura intelectual-estetica si caracterizeaza un program care informeaza complet, relevant, explicit sau filmul si divertismentul cu "mesaj" si in acelasi timp cu pretentii estetice ridicate, realizate intr-un grad important. A doua acceptiune a "calitatii" are un iz profesional si se refera la un program care isi atinge scopurile legate de public - audienta si tipologie a acestuia. Dansez pentru tine si Surprize, surprize sunt niste gunoaie in prima acceptiune, dar totodata emisiuni realizate cu un inalt grad de profesionalism, retete dificile si de mare succes, in sens comercial. Exista momente magice, care tin mai curand de trecutul televiziunii (Monty Python la BBC-ul anilor ’60-’70 sau Florin Calinescu la noi, în anii ’90), cand calitatea se intalneste cu "calitatea", ca sa spun asa. A te plange ca astfel de momente apar rar e destul de naiv. Televiziunea e o afacere de mase, iar publicul mai pretentios are la dispozitie DVD-uri, reviste, carti, Internet, CD-uri si altele. E drept ca, in televiziunea din România, lucrurile se fac la minima rezistenta, din motive financiare. Profitul se realizeaza, mai curand, prin controlul drastic al costurilor si retete brutale, simpliste de a atrage rating. Inalte satisfactii estetice sau informatie sofisticata, impartiala si consistenta nu vom gasi, totusi, nici pe Pro 7, nici pe Fox.
4. Desigur. Dupa ce Dan Diaconescu a supt tot ce se putea din ea, Elodia a facut o frumoasa cariera pe posturi "serioase" ca Realitatea TV sau in ziare "quality" ca Evenimentul Zilei. A fost de pomina incercarea de revenire a lui Marius Tuca, a carui prima emisiune a avut-o ca subiect tot pe Elodia. Reputatul realizator de acum cativa ani a luat, de altfel, bataie de la Dan Diaconescu, care a atins un rating mai mare cu episodul nu stiu cat al aceleiasi Elodii, pe acelasi tronson orar. Dupa Elodia, pe alte televiziuni au inceput sa (re)apara personaje ca Monstrul din parc, un violator care a dat un raspuns extrem de scabros in direct, la Realitatea TV. Problema e ca nimeni din televiziunile romanesti nu pare a sti cu claritate ce vrea, cu exceptia faptului ca vrea rating. Iar Dan Diaconescu e un model greu de urmat chiar si de... Dan Diaconescu. Vezi scaderile de rating de dupa voga Elodiei! Totusi, o butada care a circulat prin cercurile TV suna cam asa: "Ce ramane din PRO TV daca scoti PR-ul? - OTV!". Intr-o oarecare masura, o mare parte dintre televiziunile romanesti au fost de multa vreme la fel de infantile, inutile, bizare ca OTV, doar ca au avut si au pretentii de respectabilitate. Din acest punct de vedere, Dan Diaconescu e mai de admirat: a mers impotriva curentului si iata ca a obtinut un soi de acceptare sociala. Oricat de straniu si detestabil era ceea ce facea, multa lume a fost nedreapta cu el.
MIRCEA TOMA, directorul Agentiei de Monitorizare a Presei
Calitatea stirilor se degradeaza
1. Scaderea TVR de aproape 10% este relevanta. Cresterea audientei posturilor private nu implica cresterea audientei posturilor de stiri. Vorbim despre tendinte a caror stabilitate nu o putem evalua la o perioada de un an, dar, trecand peste asta, putem raporta aceasta tendinta la tendinte care sunt vizibile pe plan mondial, la o deplasare a interesului dinspre informatie catre divertisment.
2. Agentia de Monitorizare a Presei a facut si o analiza pe structura stirilor promovate in prime time de posturile private generaliste si am constatat ca exista o deturnare a optiunilor editoriale catre acordarea prioritatii stirilor din entertainment in defavoarea stirilor de interes public. In Romania, din marturisirea unui coordonator editor de la stirile unui post privat, presiunea OTV este semnificativa pe structura stirilor altor posturi de televiziune, in timp ce, in privinta TVR, se schimba lucrurile. Scaderea audientei OTV s-ar putea datora faptului ca publicul a fost atras spre posturile mari, in urma presiunii pe care a exercitat-o chiar OTV.
3. Nu pot sa raspund la aceasta intrebare.
4. Nu pot sa zic ca OTV-ismul este in crestere cat timp la OTV se inregistreaza o mica descrestere. OTV este un model urmat de celelalte televiziuni, model care inseamna degradarea calitatii stirilor. E clar ca publicul din Romania nu este incurajat printr-un efort suplimentar editorial sa consume stiri care sunt de interes public.
ALIN IONESCU, comentator, Cotidianul
Tabloidul la TV
1. Dupa parerea mea, cresterea audientei televiziunilor private, in defavoarea progamelor TVR, are doua tipuri de cauze pe care, de amorul artei taxonomice, le-as numi tehnice si ideologice. Sunt, pe de-o parte, unele care tin de ieftinirea si extinderea tehnologiei transmiterii informatiilor. Multi isi mai amintesc antenele acelea inalte, care faceau parte din peisajul rural standard si pe care se asezau porumbeii la popas. Acum, orice calator prin satele si comunele patriei poate observa disparitia acelor vestigii ale televiziunii. Asadar, extinderea extraordinara a retelelor de cablu, care ofera servicii integrate, in pachete mult mai ieftine, dar si a furnizorilor de televiziune prin satelit a generat o eliberare a unui public captiv al Televiziunii publice. Scapat din alimentara TVR, in care servea Almasan in halat gri, telespectatorul rural si cel din provincie au dat buzna in supermarketul media, unde il servesc domnite in fustite roz. In al doilea rand, deplasarea catre distractie & amuzament facile prin intermediul televiziunii (a new media, in general) pare similara, sub aspectul inevitabilului, cu deplasarea spre rosu a spectrului luminii, in cazul galaxiilor. Mai precis, avem de-a face cu o parasire in mare viteza a tuturor preceptelor iluministe legate de informare, ca sursa a edificarii unei fiinte rationale, bla-bla. Se dovedeste ca informarea devine infotainment, iar excesul de stire nu ilumineaza pe nimeni, ci, dimpotriva, ne face sa zarim si mai bine bezna de la capatul tunelului media.
2. Da. Doar din acest motiv se chinuie Europa sa subventioneze un post precum Arte, si nu unul precum... (nu vreau sa le fac reclama).
3. "Calitatea"!? Intr-o lume in care prin fata Monalisei trec zilnic mii de japonezi trimisi cu forta in concediu, ca nu cumva sa le scada definitiv randamentul, mi-e teama ca nu sunt foarte lamurit in privinta acestui termen. Cat priveste talk-show-urile, e evident ca au devenit fie niste balacareli cu iz de scenete umoristice, fie niste simulari ale unor procese, fie niste dialoguri de seara cu fantome.
4. Da, intr-adevar, otevismul se extinde ca o dermatita pornita dintr-o baie publica. Unul dintre motivele acestui fenomen ar putea fi scaderea interesului publicului pentru Heidegger, dar si cresterea tirajelor tabloidelor, indiferent de mediul in care apar. OTV este deplasarea autohtona a tabloidului de pe hartie pe sticla. Pregatiti-va! Urmeaza tabloidul de siliciu!
IOANA AVADANI, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent
TVR pierde din credibilitate pentru ca e condusa de un politician
1. Cifrele de audienta ale televiziunilor sunt in scadere de ceva timp deja, in special la posturile generaliste. O parte din public a migrat catre posturile de nisa - dar exista si o parte care a renuntat la televiziune ca sursa de informatie sau divertisment. Scaderea de audienta (in speta, tiraj) este, de altfel, vizibila si in cazul ziarelor. In cazul postului public, el este intr-o cadere de "forma" din toamna anului trecut. Cred ca TVR plateste acum pretul lipsei de credibilitate - o tara mai veche a institutiei si pe care, din pacate, factorii de decizie (politica, in principal) nu o iau in calcul. TVR a suferit o lovitura de credibilitate prin numirea unui politician in functie de PDG, iar deciziile lui au alimentat si mai mult suspiciunile. Mai mult, deciziile persoanelor numite de el in pozitii de conducere la Stiri starnesc, in continuare, suspiciuni care razbat in spatiul public. Cu toate acestea, calitatea programelor TVR nu a scazut dramatic, astfel incat sa justifice caderea de audienta.
2. Da, si asta nu numai la noi. Televiziunea este, in principal, o sursa de divertisment ieftin, comod si accesibil. As face o remarca fata de consumul de documentare - cred ca aici televiziunile din Romania nu investesc suficient sau ignora de-a dreptul un gen TV care ar putea fi extrem de atractiv. Succesul posturilor specializate in documentar (gen Discovery sau National Geographic) ar trebui sa dea de gandit celor raspunzatori de grilele de program. In ceea ce priveste emisiunile "de continut" - cred ca noi inca suntem cantonati intr-un anume manierism. Suntem convinsi ca, daca vorbim despre "cultura", tonul trebuie sa fie neaparat serios, ba chiar rigid. Cred ca datoram ratele mici de audienta pentru asemenea emisiuni si incapacitatii realizatorilor de a se adresa publicului de azi, cu conditionarile lui.
3. Genul talk-show are doi determinanti: "talk" - adica emisiuni in care se vorbeste - si "show" - adica un spectacol, un tip de divertisment. Astfel stand lucrurile, da, "spectacolul" este important in acest tip de programe. Nu o data, "moderatorii" sunt, de fapt, cei care ii atata pe protagonisti unul impotriva celuilalt. Altfel, sa fim sinceri, imaginea unor oameni care discuta in jurul unei mese este extrem de netelegenica. Drept este ca "spectacolul" poate veni si din schimbul sclipitor de replici, din incrucisarea de idei, dar lucrul este si greu de realizat; e greu de urmarit de catre publicul unei televiziuni "generaliste". Daca mai este si comerciala...
4. As fi destul de retinuta in a vorbi de "model OTV" importat de alte televiziuni, cat mai ales de teme, de subiecte. OTV este o bizarerie, o televiziune minuscula care, pe anumite segmente orare, are o cota de piata de 25%... Ea serveste un anumit public (si interesele nemarturisite ale unei proportii mai mari a publicului general, care se rusineaza sa-si marturiseasca preferintele) si a reusit de cateva ori in ultimul an sa aduca pe agenda media subiecte pe care le-a "tratat" in cheie proprie. Ceea ce ma nedumereste este aceasta ipocrizie a publicului, care, in sondaje, cere mai multe stiri si emisiuni politice, mai multa educatie si mai multa decenta la televiziuni, dupa care da fuga acasa si se uita la OTV (ceea ce este, de fapt, dreptul sau).
PETRISOR OBAE, comentator, Evenimentul Zilei
Televiziunea este un spectacol
1. Piata de televiziune este intr-o continua segmentare de cativa ani. Numai anul trecut, au aparut Kanal D, Romantica, Antena 2 si s-au obtinut de la CNA alte licente de televiziune. Alte posturi sunt in plan, majoritatea de nisa. Publicul telespectator alege din oferta TV ce il intereseaza, iar canalele tematice ii usureaza alegerea, evident, daca acestea corespund din punct de vedere calitativ. Programele de stiri ale posturilor generaliste sunt mereu in topul audientelor TV, iar interesul pentru stiri este exploatat de canalele tematice. Realitatea TV a urcat pe locul 4, iar Antena 3 este si ea in top 10. Seara, batalia dintre ele este si mai stransa.
2-3. Apetenta pentru programele de divertisment nu este o noutate. Pro TV a exploatat-o la maximum din 1995 si pana in prezent. Chiar si Stirile au devenit spectacol si, de multe ori, divertismentul se imbina cu informatia. Televiziunea este un spectacol, in general, usor de digerat din punct de vedere intelectual. Cu atat mai mult emisiunile de divertisment, iar termenul de infotainment este deloc strain televiziunilor autohtone. Preferintele publicului de televiziune reflecta, in general, preferintele publicului in materie de consum cultural.
3. Este mult spus ca avem de a face cu un "model OTV". Este, mai degraba, un mimetism de conjunctura, vizibil mai ales in perioadele in care postul lui Dan Diaconescu, mai precis emisiunea lui Dan Diaconescu, inregistreaza performante de audienta. Personaje care au atras rating la OTV au migrat catre posturi "onorabile" (vezi Silviu Prigoana), iar subiecte tratate in extenso in studioul lui Diaconescu au ajuns "fenomen", fiind preluate si de celelalte medii (vezi cazul "Elodia").
Pagini coordonate de Ileana Racheru
