Pe aceeași temă
Rezultatul este mult sub performanța de anului trecut, când, la 31 iulie 2016, soldul bugetului a fost tot pe minus dar la doar -1,73 miliarde lei sau -0,23% din PIB.
Rezultatul cu aproape trei miliarde şi jumătate de lei mai slab decât în primele şapte luni jumătate din 2016 a apărut din combinarea avansului de 11,6 miliarde lei pe partea de venituri cu sporul de peste 15 miliarde lei pe partea de cheltuieli. Adică România a apăsat pedala acceleraţiei pe partea de cheltuieli peste posibilităţile, altminteri reale, date de rezultatul bun de creştere economică, până ce execuţia bugetară a început să patineze şi să scoată fum.
Observaţie: Contrar celor vehiculate public cu obstinaţie de criticii guvernării actuale indiferent de argumente, veniturile bugetare au crescut sensibil prin raportare la PIB. Adică s-a colectat mai mult decât anul trecut din creşterea economică. Problema reală constă în angajarea hazardată de cheltuieli, cu efect destabilizator pe moneda naţională.
Dacă ne-am fi rezumat în 2017 să mergem cu creşterile de venituri în linie cu creşterea economică faţă de 2016, nu am fi avut nici un deficit public după primele 7 luni ale anului.
La finele lunii iulie am fi avut încasări de 17,3% din PIB şi cheltuieli de 17,3% din PIB.
Guvernul a ratat şansa istorică (cu care nu ne vom mai întâlni prea curând, şi să dea Domnul să mă înşel) de a consolida pe termen mediu stabilitatea macroeconomică de-abia câştigată cu greu, după o perioadă de mari sacrificii din partea populaţiei.
Fapt grav, dacă tot au crescut într-o proporţie semnificativ mai mare decât veniturile, cheltuielile nici măcar nu au fost orientate către dezvoltare şi investiţii, ci s-au dus în sacul fără fund al consumului după criterii discutabile ( de pildă, pe calea punctului de pensie umflat artificial , în proporţii egale pentru toţi pensionarii, indiferent de nivelul pensiei).
De reţinut, ne aşteaptă în acest septembrie scadenţa de plată a peste 1 miliard de euro din împrumutul de stabilizare macroeconomică luat în anul 2009 de la Uniunea Europeană, cheltuială pe care nu am avut-o în anul 2016, din motive de programare a scadenţelor legate de campania electorală (după cum se vede, după ce că iarna nu-I ca vara, nici 2017 nu e ca 2016).
Dar ce s-a întâmplat pe partea de cheltuieli ?
Pe capitole de cheltuieli, se remarcă cum ieșirea clară din anvelopa salarială de 7% din PIB recomandată de instituțiile internaționale și asumată în 2016 de țara noastră a cam luat-o razna spre opt puncte şi jumătate din PIB iar fenomenul nu poate decât să se accentueze anul viitor, măsurile în acest sens fiind deja luate de către Executiv.
În esenţă, aproape tot sporul de cheltuieli s-a concentrat pe partea de cheltuieli de personal, unde a adus în plus o jumătate de procent din PIB pe primele şapte luni. De fapt, sporul de asistenţă socială de până acum s-a făcut prin limitarea drastică a investiţiilor ( observaţi cele 0,2% din PIB în plus şi în minus), un fel de trade-in în care s-au sacrificat dezvoltarea socială şi viitorul pentru consumul personal imediat în favoarea trecutului.
continuarea articolului in cursdeguvernare.ro
